Arbitral award enforcement: Inadmissibility of appeal against dismissal of annulment action under pre-amendment procedural law

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România la 21 ianuarie 2014, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate şi la plata sumei de 11.980,43 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor farmaceutice pentru luna noiembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011 şi a sumei de 1.626,67 RON, reprezentând contravaloarea parţială a serviciilor farmaceutice pentru luna decembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011. Totodată, a fost solicitată şi anularea celor două facturi fiscale stornate.

Prin hotărârea arbitrală nr. 74 din 15 septembrie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a admis cererea arbitrală şi a obligat pârâta la primirea şi înregistrarea facturilor ce conţin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza reţetelor gratuite în regim compensat şi gratuit şi a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naţionale de sănătate şi la plata sumei de 11.980,43 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate şi gratuite eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii stornate seria x nr. x/25.02.2011, precum şi la plata sumei de 1.626,67 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite şi compensate eliberate pentru luna decembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x/25.02.2011, urmare a verificării facturilor şi documentelor justificative însoţitoare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la 26 septembrie 2019, sub nr. x/2019, Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ a solicitat anularea sentinţei arbitrale nr. 74 din 15 septembrie 2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Prin sentinţa civilă nr. 759/2020 din 03 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa în favoarea uneia dintre secţiile civile ale Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la 30 octombrie 2020, sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 263 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă acţiunea în anulare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, la 08 ianuarie 2021, a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ, reluând integral argumentele din acţiunea în anulare.

Recursul a fost comunicat intimatei-reclamante la 17.03.2021, care, la 26.03.2021 a formulat întâmpinare prin care a solicitat obligarea recurentei la plata sumelor acordate prin hotărârea arbitrală.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 02.04.2021, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 05 octombrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Nu s-a depus un punct de vedere de către părţi, cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, constată următoarele:

Recursul este formulat împotriva sentinţei civile nr. 263 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., forma în vigoare la data înregistrării acţiunii arbitrale, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Raportat la faptul că acţiunea arbitrală a fost înregistrată la 21 ianuarie 2014 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciştilor din România - Colegiul Medicilor Dentişti din România, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, rezultă că împotriva sentinţei civile nr. 263 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul recursului dedus judecăţii are caracter definitiv de la pronunţare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Deşi Curtea de apel a menţionat, în mod greşit, posibilitatea atacării cu recurs a sentinţei pronunţate, Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) şi art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 263 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Neamţ împotriva hotărârii civile nr. 263 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.