Pension recalculation and moral damages: inadmissibility of cassation appeal in social security disputes under statutory finality rules

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea/contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă la 20 decembrie 2018, sub nr. x/2018, la care a fost conexată cauza nr. 1491/115/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin şi Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, solicitând admiterea acţiunii, anularea Hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 26972/07.11.2018, prin care i-a fost respinsa contestaţia împotriva deciziei de pensionare nr. x/21.07.2016 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, cât şi a Hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 29460/18.06.2019 prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei de pensionare nr. x/06.07.2018 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtelor la emiterea de hotărâri şi decizii de pensionare corecte în ceea ce priveşte stabilirea şi plata pensiei de invaliditate, recalcularea pensiei pentru limită de vârstă conform contributivităţii şi stabilirea prejudiciilor suferite prin măsurile luate, cu plata de despăgubiri materiale şi morale pentru acoperirea acestora.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 151 alin. (2) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

La 5 februarie 2020, reclamantul a depus, în cauză, un înscris intitulat precizare de acţiune, prin care a reiterat aspectele ce vizează motivele care au stat la baza formulării acţiunilor în instanţă, precizând cuantumul despăgubirilor morale ca fiind de 30.000 de euro.

Prin sentinţa civilă nr. 270 din 17 martie 2020, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I Civilă - complet specializat conflicte de muncă şi de asigurări sociale a respins excepţia tardivităţii precizării de acţiune invocată de pârâte; a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin şi Casa Naţională de Pensii Publice prin Comisia Centrală de Contestaţii.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 387 din 10 iulie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul formulat de reclamantul-apelant A. împotriva sentinţei civile nr. 270 din 17 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I Civilă în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi judecarea în fond a cauzei, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatelor-pârâte la plata sumei de 30.000 de euro, cu titlu de despăgubiri morale.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că îşi întemeiază prezenta cale extraordinară de atac pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor la 16 noiembrie 2020 .

La 20 noiembrie 2020, intimata Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin a depus întâmpinare, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 4 decembrie 2020 .

La 10 decembrie 2020, recurentul a depus răspuns la întâmpinare, cu respectarea termenului legal, prin care a reiterat concluziile de admitere a recursului, arătând, în esenţă, că îşi menţine toate motivele din dosarul cauzei nr. x/2018, toate motivele din apel şi din recurs, astfel cum au fost formulate, motivate şi probate cu înscrisuri.

Părţile nu au menţionat dacă sunt de acord cu soluţionarea recursului în completul de filtru.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 octombrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurentul-reclamant a depus un punct de vedere la raport, prin care a arătat că a formulat, în termen legal, contestaţie în anulare, pe care a denumit-o recurs.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Acţiunea are ca obiect recunoaşterea dreptului la pensia de invaliditate şi a pensiei pentru limită de vârstă, fiind dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, aplicabil şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, conform art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 387 din 10 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Susţinerea recurentului din punctul de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului nu poate fi primită, întrucât, prin memoriul de recurs au fost menţionate expres dispoziţiile art. 483, art. 488, art. 496 şi art. 501 C. proc. civ., ce reglementează calea de atac a recursului, fiind astfel cert că autorul căii de atac nu a intenţionat să declare o contestaţie în anulare. Ca urmare, Înalta Curte nu poate proceda la calificarea căii de atac în sensul indicat de recurent, prin aplicarea art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din C. proc. civ., întrucât cererea formulată nu conţine nicio referire la specificul şi motivele contestaţiei în anulare.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, raportat la art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 387 din 10 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 387 din 10 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.