Jurisdiction for wage claims by prosecutors: inapplicability of Art. 127 CCP special forum to non-judicial institutional defendants

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., au chemat în judecată pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Tg. Mureş, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională "Justiţie", acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii si Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 si de către Curtea de Conturi, dar care nu le-a fost aplicat;

- repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia prin acordarea sporurilor în procent de 45%, respectiv începând cu data de 01.07.2017 (data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017) şi pentru viitor;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor solicitate;

- obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la emiterea de ordine de salarizare corespunzătoare, pentru fiecare reclamant în parte.

Prin sentinţa civilă nr. 1005 din 13.04.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, pe de o parte, dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ., art. 266 şi art. 269 din Codul muncii, dar şi, în mod special, prevederile art. 127 Noul C. proc. civ.

În speţă, reclamanţii au calitatea de procurori şi personal auxiliar de specialitate şi îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, iar cererea lor are ca obiect un litigiu de muncă.

Astfel, cum aceştia nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Călăraşi, care este instanţa competentă să soluţioneze cererea, potrivit art. 269 din Legea 53/2003, şi niciuna dintre pârâtele chemate în judecată nu este o instanţă de judecată, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 din acelaşi cod şi, ca atare, Tribunalul Vâlcea nu este competent din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea, ci competenţa aparţine Tribunalului Călăraşi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, sub nr. x/2021. Prin sentinţa civilă nr. 636/2021 din 30.09.2021 a acestei instanţe, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Totodată, s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Călăraşi, drept pentru care s-a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi s-a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, din parcurgerea textului art. 127 C. proc. civ., rezultă că reclamanţii, în considerarea profesiei lor şi în raport de textul de lege anterior menţionat, puteau să sesizeze orice tribunal de pe raza unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere şi Decizia R.I.L. nr. 7/2016 a Î.C.C.J., potrivit căreia art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care sunt procurori sau care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Călăraşi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă "competenţa facultativă" nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea.

În speţă, reclamanţii sunt procurori şi personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, iar competenţa aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă, respectiv Tribunalului Călăraşi.

Prin urmare, având în vedere că reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la parchetul de pe lângă această instanţă, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, nici dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanţei de judecată, or în cauză calitatea de pârât o au Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, care nu fac parte din categoria instanţelor de judecată, dispoziţiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Călăraşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.