Insurance appeal over fatal-accident damages quashed as inadmissible under reformed appellate jurisdiction

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 05.04.2019 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. în contradictoriu cu pârâta H. S.A. Bucureşti şi cu intervenientul forţat I., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 600.000 Euro reprezentând daune morale şi la plata sumei de 10.014,16 RON reprezentând daune materiale la care se vor adăuga penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi începând cu data de 18.05.2019, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 132/2017, O.U.G. nr. 195/2002.

Prin sentinţa civilă nr. 84/17.11.2020, Tribunalul Vrancea a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, în sensul că: a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. ca fiind rămasă fără obiect; a obligat pârâta H. la plata următoarelor despăgubiri cu titlu de daune morale: 100.000 RON către A., câte 100.000 RON în favoarea copiilor-reclamanţi: C. în calitate de fiu, E. în calitate de fiică şi B. în calitate de fiică, 80.000 RON către reclamanta G.-mama defunctului, 50.000 RON către reclamantul F.-fratele defunctului, 7.914,79 RON cu titlu de daune materiale către reclamanta A..

A obligat-o pe pârâta H. la plata acestor sume la care se vor calcula şi penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data de 18.05.2019 şi până la achitarea integrală a acestor despăgubiri.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta H..

Prin decizia civilă nr. 138/A din 5 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a fost admis apelul pârâtei şi schimbată, în parte, sentinţa civilă nr. 84/17.11.2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea, în privinţa daunelor materiale, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 3.957,39 RON, în loc de 7.914,79 RON. Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

Împotriva acestei decizii, pârâta a formulat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii instanţei de apel şi, reţinând cauza spre o nouă judecată, să se dispună înlăturarea din sarcina recurentei a obligaţiei de plată a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi, calculate la sumele acordate intimaţilor-reclamanţi, începând cu 18.05.2019 şi până la data plăţii efective a debitului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor-reclamanţi la 30.07.2021 şi intervenientului-forţat la 02.08.2021, care au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 138/A din 5 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă într-un litigiu în materia asigurărilor, întrucât pretenţiile deduse judecăţii sunt formulate de terţii vătămaţi de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie şi care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător şi intervenientul forţat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 05 aprilie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă H. S.A. împotriva deciziei civile nr. 138/A din 5 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă H. S.A. împotriva deciziei civile nr. 138/A din 5 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.