Jurisdictional conflict over professional status: specialized competence for contract nullity claims involving a professional party under Law 71/2011.

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte, la data de 17 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. x B., Târgovişte, solicitând instanţei ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să constate nulitatea absolută a contractului de comodat nr. x/23.05.2017 şi actului adiţional nr. x/31.05.2018, prin constatarea inopozabilităţii faţă de reclamantă a acestora; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 26.09.2019, reclamanta a depus la dosar precizări şi completarea acţiunii iniţiale.

Prin sentinţa nr. 3728 din data de 10.10.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Târgovişte a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., Târgovişte; a constatat inopozabilitatea faţă de reclamanta A. a contractului de comodat nr. 1 din data de 23.05.2017 şi a actului aditional nr. 1 din data de 31.05.2018, încheiate între soţul reclamantei C. şi pârâta B.; a respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate, şi a luat act că părţile au precizat că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 837 din 08 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii invocată de reprezentantul convenţional al apelantei- pârâte la termenul de judecată din 24.11.2020; a respins, ca nefondate, apelurile civile declarate de apelanta- reclamantă A. şi de apelanta- pârâtă S.C. B., Târgovişte împotriva sentinţei civile nr. 3728/10.10.2019, pronunţată de către Judecătoria Târgovişte în dosarul nr. x/2019; şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată; a păstrat hotărârea apelată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, reclamanta A., care a fost înregistrat pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin încheierea de şedinţă publică din data de 10 mai 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 837/8 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâta B. x B., Târgovişte, în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte competenţa Secţiilor Curţii de Apel Ploieşti, s-a reţinut că, potrivit art. II pct. 1 lit. a) din Hotărârea nr. 32/09.11.2018 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă soluţionează procesele şi cererile derivate din raporturi contractuale în care cel puţin una dintre părţi este profesionist, cu excepţia celor aflate în competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. x SLD-D, a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului nr. x/23.05.2017 şi actului adiţional nr. x/31.05.2018, prin constatarea inopozabilităţii faţă de reclamantă a acestora apoi, prin cererea de la f. (16 dosar primă instanţă) a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă nulitatea absolută a contractului de comodat nr. x/23.05.2017 şi actului adiţional nr. x/31.05.2018 şi constatarea inopozabilităţii.

Astfel, a reţinut instanţa, raportul juridic litigios derivă din încheierea unui contract de comodat, iar una dintre părţi, în speţă, intimata-pârâtă B. x B., are calitatea de profesionist, deoarece activitatea întreprinsă de aceasta se circumscrie noţiunii definite de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Pe cale de consecinţă, având în vedere atât obiectul cauzei cât şi calitatea uneia dintre părţi, a apreciat că competenţa de soluţionare a recursului îi revine secţiei a II-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

2.2). La data de 13 mai 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019*, iar prin încheierea de şedinţă publică din data de 15 septembrie 2021, a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă; a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A., împotriva deciziei civile nr. 837 din 8 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. x B., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

În prezenta cauză, cum apelul a fost soluţionat de către o secţie specializată pentru cauze civile, Curtea a constatat ca rămasă definitiv stabilită competenţa materială procesuală în favoarea acestei secţii specializate, neputând fi schimbată în calea de atac a recursului, atât prin prisma faptului că obiectul ei vizează o hotărâre pronunţată de o secţie civilă, dar şi prin prisma faptului că această competenţă materială procesuală a rămas definitivă pentru secţiile civile.

Având în vedere Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 31/11.11.2019, pronunţată în recurs în interesul legii, s-a apreciat că momentul până la care invocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei era posibilă, era în faţa instanţei de apel, fiind prima instanţă la care funcţionează completuri specializate pentru cauze civile, distinct de cele pentru cauze cu profesionişti, astfel că, în faţa acestei instanţe şi în condiţiile art. 482 cu referire la art. 131 C. proc. civ., competenţa materială procesuală putea fi stabilită eventual în favoarea completurilor specializate în litigii cu profesioniştii.

Ca atare, o transpunere la acest moment a cauzei de la secţia I Civilă la secţia a II-a Civilă, specializată în litigii cu profesioniştii, ar echivala implicit cu o schimbare în recurs a competenţei procesuale.

Deşi Curtea a apreciat că este corectă referirea secţiei I Civile la decizia nr. 13/18.05.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care stabileşte competenţa de soluţionare a cauzelor în materia litigiilor de asigurări în favoarea completurilor specializate pentru cauze cu profesionişti, aspect prevăzut şi de dispoziţiile art. II pct. 1 lit. a) din Hotărârea nr. 32/09.11.2018 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, în cauză aceasta nu poate fi aplicată ca urmare a faptului că, competenţa de soluţionare a cauzei a rămas câştigată definitiv completurilor specializate pentru cauze civile, respectiv, secţiei I Civilă, potrivit raţionamentului deciziei nr. 31/11.11.2019 pronunţată în recurs în interesul legii, prezentat anterior.

Astfel, nefiind invocată în condiţiile prevăzute de lege, competenţa a rămas definitiv câştigată completelor specializate pentru cauze civile din cadrul secţiei I Civile.

De asemenea, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

Aşadar, instanţa a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a recursului revine instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat decizia recurată, iar nu instanţei ierarhic superioare celei care se susţine că ar fi trebuit să soluţioneze cauza în primă instanţă sau în apel, potrivit criteriilor de stabilire a competenţei.

La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conflictul de competenţă s-a înregistrat sub dosar nr. x/2019, secţia a II-a civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente material funcţional să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, deşi declară că va avea în vedere dispoziţiile art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 în lumina Deciziei nr. 18/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care fac trimitere pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate exclusiv la criteriile obiectului sau naturii litigiului, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1), atunci când apreciază asupra greşitei dezlegări date de curte excepţiei în cauză, se va raporta tot la criteriul subiectiv, respectiv la calitatea de profesionist a pârâtei, ca parte a contractului de comodat încheiat în desfăşurarea activităţii sale (adică, la acel criteriu arătat la par. 173 al Deciziei nr. 18/2016 ca fiind "fără nicio acoperire în dreptul pozitiv").

Apreciind că, prin obiectul său, astfel cum a fost conturat prin cele două capete de cerere, "acţiunea de faţă are natura unei acţiuni de genul celor date în competenţa funcţională a completelor/secţiilor specializate în litigii cu profesionişti, căci pune în discuţie chestiuni litigioase privind valabilitatea unui contract de închiriere (în speţă, comodat) încheiat de un profesionist în desfăşurarea activităţii sale economice", ori că actul juridic reprezentat de contractul de comodat "a fost încheiat de un profesionist în desfăşurarea activităţii sale profesionale", ca spaţiu pentru desfăşurarea activităţii profesionale a chiriaşului, în decelarea între competenţele material - procesuale ale instanţelor civile/instanţelor (secţiilor) specializate, Înalta Curte va utiliza nu criteriile la care face trimitere norma art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, a naturii sau obiectului cauzei, ci pe acela subiectiv, al calităţii - de profesionist - a celui ce este parte în contract- în speţă, intimata-pârâtă S.C. B., Târgovişte.

Or, aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 la cazul concret dedus judecăţii presupune observarea faptului că litigiul de faţă, prin obiectul sau natura sa - constatarea valabilităţii contractului de comodat din 23 mai 2017, şi a actului adiţional la acesta- pe de o parte, deşi nu se înscrie între categoriile de litigii enumerate cu titlu exemplificativ în cuprinsul art. 226 alin. (1) ca intrând în competenţa completelor specializate, pe de altă parte, soluţionarea sa presupune aplicarea unor reguli speciale care să atragă competenţa material procesuală a secţiilor/completelor specializate.

Aceasta întrucât, se reţine că acesta presupune tranşarea unor raporturi între părţi, din care una are calitate de profesionist, competenţa materială procesuală revenind secţiilor specializate.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., raportat la prevederile din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 18/2016 I.C.C.J. pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte urmează a stabili competenţa procesuală, funcţională, de soluţionare a prezentei cauze, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.