Conflict of jurisdiction regarding salary claims by judicial staff: non-application of Art. 127 C. proc. civ. when suing a superior tribunal

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ- fiscal, la data de 23 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea, potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, şi a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună: recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă a procurorilor cu grad PÎCCJ, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 17.04.2008 (data rămânerii definitive a deciziei nr. 1681/17.04.2008), respectiv cu data numirii în calitate de procuror sau personal auxiliar a fiecărui reclamant din prezenta cauză, şi plata efectivă, în continuare, şi pentru viitor, respectiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017; - începând din data de 20.07.2018 (data publicării în Monitorul Oficial a Legii 207/2018 prin care a fost modificată Legea 304/2004, înfiinţându-se secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie) şi pe viitor, solicităm recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă procurorilor din cadrul S.IJ.J., aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de Î.C.C.J.

şi drepturile salariate specifice personalului detaşat, care să fie incluse în indemnizaţia de încadrare, şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 17.04.2008 (data rămânerii definitive a deciziei nr. 1681/17.04.2008), respectiv data numirii în calitate de procuror sau personal auxiliar a fiecărui reclamant din prezenta cauză, si în continuare, pe viitor, până Ia plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv, la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, cu titlu de salariu lunar), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa nr. 214 din 17 martie 2021, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ- fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie, formulată de reclamanţii F., I., E., C., B., D., G., A., H., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Reclamanţii în cauză au calitatea de procurori, grefieri şi personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede, unde îşi desfăşoară efectiv activitatea, structură aflată în circumscripţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Faţă de prevederile art. 127 C. proc. civ. rezultă, fără putinţă de tăgadă, că intenţia legiuitorului a fost de a stabili o competenţă teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curţi de apel învecinate curţii de apel din circumscripţia căreia reclamanţii, în calitatea prevăzută de acest text, îşi desfăşoară activitatea.

În acest sens, instanţa/structura la care reclamanţii îşi desfăşoară efectiv activitatea, este reglementată în art. 127 C. proc. civ. în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate instanţele din circumscripţia sa) şi nu "stricto sensu" de instanţă individual determinată (judecătorie, tribunal, curte de apel).

În speţă, având în vedere că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede, instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 127 C. proc. civ., astfel încât, soluţionarea cererii este de competenţa unei curţi de apel învecinate curţii de apel din circumscripţia căreia reclamanţii, în calitatea prevăzută de acest text, îşi desfăşoară activitatea.

2.2). La data de 18 mai 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, iar prin sentinţa civilă nr. 2688 din 16 septembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, invocată din oficiu; a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanţii F., I., E., C., B., D., G., H., A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pt. Combaterea Discriminării, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie şi Justitie şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în favoarea Tribunalului Teleorman; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea cauzei si inaintarea dosarului în vederea soluţionării conflictului de competenţă la I.C.CJ.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt de strictă interpretare, acestea fiind incidente doar în situaţia în care litigiul este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară efectiv activitatea judecătorul reclamant.

Ca atare, prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt incidente în situaţia în care reclamantul (judecător, procuror, asistent judiciar, grefier) nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul instanţei competente să soluţioneze litigiul, competenţa de soluţionare a cererii fiind stabilită în funcţie de normele procesuale de drept comun sau de cele aplicabile fiecărui tip de acţiune (litigiu de muncă, partaj succesoral etc.)".

Numai în situaţia în care reclamantul, judecător sau grefier, funcţionează efectiv în cadrul instanţei competente a soluţiona cererea de chemare în judecată, conflictul de competenţă a fost dezlegat în favoarea instanţei de acelaşi grad din raza teritorială a unei curţi de apel învecinate."

În plus, calităţile cerute de text pentru aplicarea sa, acelea de reclamant şi judecător, trebuie întrunite cumulativ, potrivit normei, prin raportare la o cerere de competenţa instanţei la care titularul acesteia îşi desfăşoară activitatea.

Prevederile art. 127 din C. proc. civ. au în vedere sesizarea primei instanţe, nu şi exercitarea căilor de atac.

În speţă, a reţinut instanţa, cererea formulată de reclamanti (acestia avand calitatea de procurori, grefieri si personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rosiori de Vede), având ca obiect drepturi salariale, este de competenţa Tribunalului Teleorman, date fiind prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. si art. 210 din Legea 62/2011, precum si statuările obligatorii ale Deciziei RIL 7/2016.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Teleorman, pentru următoarele considerente:

În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea părţilor, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.., " (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.".

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.".

Aceste dispoziţii speciale reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanţei competente doar dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Or, în speţă, reclamanţii au calitatea de procuror, grefier, personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiori de Vede, iară nu la Tribunalul Teleorman, care este o instanţă superioară celei la care îşi desfăşoară activitatea reclamanţii (Parchetul de pe lângă Judecătoria Rosiori de Vede), împrejurare faţă de care, în cauză, nu sunt prevalente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.., prin care legiuitorul a înţeles să plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice doar subiecţii nominalizaţi şi doar dacă se află în ipoteza textului, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă aceasta este instanţa la care acesta îşi desfăşoară activitatea, sau instanţa inferioară aceleia, condiţie neîndeplinită în acest caz.

Scopul reglementării dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei, mai ales că, în viziunea legiuitorului, exercitarea unei acţiuni de competenţa de soluţionare a instanţei la care partea reclamantă îşi desfăşoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privinţa modului de soluţionare a litigiului tocmai de colegii acestuia.

Aşa fiind, reclamanţii din prezenta cauză, fără a uza de prevederile art. 127 C. proc. civ.., în mod corect au ales să înregistreze acţiunea lor pe rolul Tribunalului Teleorman, instanţă judecătorească diferită de cea la care îşi desfăşoară activitatea, chiar, superioară acesteia, instanţă care este competentă să judece pricina potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., raportat la art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.