Labor dispute revision rejected: triple identity requirement for contradictory judgments under Art. 509(1)(8) CPP

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 880 din 8 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul declarat de către pârâtul Muzeul Banatului Montan împotriva sentinţei civile nr. 304, pronunţată la 5 martie 2021 de către Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu reclamanta A., şi a schimbat în tot sentinţa civilă menţionată, în sensul că: a respins acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtului Muzeul Banatului Montan.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, reclamanta A., solicitând, admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul admiterii acţiunii reclamantei, astfel cum a fost formulată.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.., revizuenta a relevat, pe scurt, situaţia în fapt a cauzei şi, în ceea ce priveşte invocarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., a arătat că există hotărâri definitive potrivnice date de către instanţe de grad diferit, respectiv, Tribunalul Caraş- Severin şi Curtea de Apel Timişoara.

Mai mult, a arătat revizuenta că există o discriminare clară între acordarea sporului anumitor colegi încadraţi în familia ocupaţională de funcţii bugetare "cultură" şi reclamantă, discriminare care persistă şi în prezent.

Revizuenta a solicitat a se observa faptul că prin ultimele înscrisuri depuse la dosarul cauzei de către pârâtul din acest dosar, s-a încercat inducerea instanţei în eroare, prin faptul că, reprezentanţii săi, prezintă un fapt nereal, în sensul că în bugetul pe 2019 cheltuieli personal 1.600.000 RON, era prevăzut şi acest spor, obiect care vizează în realitate discriminarea salarială.

Pentru anumiţi angajaţi se acordă acest spor, iar pentru alţii nu se poate acorda, că nu era prevăzut în bugetul pe anul 2019, aşa cum se afirmă în adresa către instanţă. Precizează revizuenta că lucrează în aceleaşi condiţii ca şi colegii săi, care au primit acest spor pe anul 2018 şi 2019, tot în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Timişoara.

De asemenea, revizuenta consideră că apărările intimatului care vizează necuprinderea drepturilor salariate în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei, nu îl exonerează de obligaţia de a plăti retroactiv sporurile pentru condiţii de muncă recunoscute salariaţilor de la momentul emiterii buletinelor de expertizare a condiţiilor de muncă, acelaşi regim avându-1 şi drepturile accesorii care s-au născut ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii.

Mai precizează faptul că nu există o practică unitară a Curţii de Apel Timişoara, având în vedere faptul că, prin decizia civilă nr. 1184 pronunţată în dosar nr. x/2019 şi prin decizia civilă nr. 93/09.02.2021 pronunţată în dosar nr. x/2020 au fost acordate aceste sporuri unor colegi care lucrează în aceleaşi condiţii, motiv pentru care, solicită revizuirea hotărârii date.

În fine, menţionează revizuenta că acest spor i se poate acorda retroactiv doar printr-o hotărâre judecătorească, în cazul în care instanţa a constatat că a lucrat în condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, recursul find înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 01.09.2021, sub nr. x/2020.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, care, prin decizia civilă nr. 1156 din 27 septembrie 2021, s-a pronunţat pe cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. şi a declinat soluţionarea cauzei având ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Argumente de fapt şi de drept

Analizând cererea de revizuire cu care a fost astfel învestită, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., autoritatea de lucru judecat presupune existenţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Înalta Curte, în ce priveşte cererea de revizuire de faţă, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, reţine că, în ceea ce priveşte hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuentei, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi.

Se observă, astfel, faptul că hotărârile potenţial potrivnice au fost pronunţate în cauze privind părţi diferite, deşi cuprind aspecte cu privire la dezlegarea diferită dată problemei de drept vizând acordarea sporurilor salariale în litigiu.

Astfel, Înalta Curte reţine, că, în litigiile soluţionate prin hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuentei, nu este îndeplinită tripla identitate cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., practic, revizuenta invocând practica judiciară a instanţelor, pronunţată în alte dosare.

Analiza pe fond a problemei de drept care a primit o dezlegare diferită prin hotărârile menţionate de revizuentă excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii şi faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalităţii ori a temeiniciei modului în care instanţele au soluţionat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluţia corectă.

Cu alte cuvinte, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate şi temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata, specific hotărârilor judecătoreşti definitive.

Faptul că, în opinia revizuentei, aceeaşi problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părţile sunt diferite, nu atrage incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci poate reprezenta eventual o problemă de practică judiciară neunitară, în privinţa căreia există alte remedii procesuale.

În sensul celor expuse, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6§1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat (...). O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855/21.12.2010)".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că acest motiv de revizuire nu poate fi reţinut.

2. Temeiul legal al instanţei de revizuire

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 880 din 8 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.