Appeal against refusal to admit accessory intervention in absolute nullity action perempted for lack of procedural continuity

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, la data de 11 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtele C. S.A. şi D. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. x din 21 decembrie 2004 încheiat între cele două pârâte, având ca obiect imobilul situat în com. E., jud. Argeş, cunoscut sub denumirea generică "Hanul E.", compus din suprafaţa de 4.792,24 mp cu destinaţia curţi-construcţii, identificat în Planul de amplasament şi delimitare a imobilului, împreună cu construcţiile C1, C2, C3, C4, C5, C6 existente pe acest teren.

Prin sentinţa civilă nr. 484 din 5 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalului Argeş, secţia Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B., judecata fiind suspendată, conform art. 64 alin. (4) C. proc. civ., până la soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 12 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Prin încheierea din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de G..

La data de 16 octombrie 2017, petenta G. a formulat recurs împotriva încheierii din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 octombrie 2017.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 martie 2018, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, părţile formulând puncte de vedere.

Prin încheierea din 5 iunie 2018 a fost admis în principiu recursul declarat de petenta G. împotriva încheierii din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Prin încheierea din 16 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecării recursului declarat de petenta G. împotriva încheierii din 12 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, conform 1 art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deşi legal citate pentru acel termen, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La 12 aprilie 2019, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, aceasta fiind admisă prin încheierea din 1 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., dispunându-se redeschiderea judecăţii.

Întrucât instanţa supremă a constatat lipsa părţilor şi faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă, prin aceeaşi încheiere a dispus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La 14 mai 2019, recurenta a formulat, din nou, cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind stabilit termen de judecată la 7 iulie 2020, cu citarea părţilor, însă, deşi legal citate, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că a fost menţinută măsura suspendării dispusă prin încheierea din 1 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 18 iunie 2020 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ., instanţa stabilind termen la 16 noiembrie 2021.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., a luat în examinare excepţia perimării cererii de recurs şi a reţinut următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din 1 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, măsură menţinută prin încheierea din data de 7 iulie 2020.

În cauză, se constată că, de la momentul suspendării, a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417-418 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496, raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 din acelaşi cod, va constata perimat recursul petentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petenta G. împotriva încheierii din 12 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2021.