Waiver of appeal in dispute over nullity of auction adjudication and state pre-emption rights for historical monuments

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2018, reclamantul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.R.L., Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, ca instanţa să constate nulitatea absolută a procesului-verbal de adjudecare din data de 08.05.2006, asupra imobilului situat în Constanţa, str. x, jud. Constanţa.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 194 şi urm., art. 117, art. 125, art. 178 şi urm. C. proc. civ., art. 1247, art. 1250 C. civ., Codul de procedură fiscală, Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările şi completările ulterioare.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de adjudecare din data de 08.05.2006 având ca obiect imobilul situat în Constanţa, judeţul Constanţa, încheiat cu încălcarea dreptului de preemţiune al statului.

Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, în principal, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.

Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat cerere de chemare în garanţie a Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A. prin care a solicitat obligarea chematului în garanţie la plata sumelor ce urmează a fi restituite societăţii adjudecatare în cazul în care se va constata nulitatea procesului-verbal atacat.

Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa au depus întâmpinare prin care au invocat decăderea contestatorului din dreptul de a formula acţiunea având în vedere că de la data adjudecării şi până la introducerea acţiunii s-a împlinit termenul de 15 zile prevăzut de art. 173 din O.G. nr. 92/2003.

Pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece actul de adjudecare este un act de procedură execuţională şi poate fi atacat numai în condiţiile prevăzute de lege, respectiv contestaţie la executare, prevăzută de art. 172 din O.U.G. nr. 92/2003, însă pe această cale se invocă nulităţi şi se tinde la desfiinţarea actului, iar nerespectarea termenului de formulare a contestaţiei, este sancţionată cu decăderea. Astfel, actul de adjudecare nu poate fi atacat pentru nulitate decât pe calea unei contestaţii la executare, aşa încât acţiunea promovată este inadmisibilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională CF Constanţa a solicitat suspendarea judecăţii, arătând că pe rolul Tribunalului Constanţa se află înregistrat dosarul nr. x/2016, având ca obiect constatarea nulităţii procesului-verbal de sechestru nr. x/3527/16.08.2005 emis de D.G.R.F.P. Constanţa, iar în subsidiar s-a solicitat conexarea celor două cauze, pentru a nu se pronunţa în cele două cauze soluţii contradictorii.

Pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională CF Constanţa, excepţia lipsei de interes, excepţia tardivităţii formulării acţiunii.

La termenul de judecată din data de 10.12.2018 instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale (funcţionale) a secţiei I civile a Tribunalului Constanţa.

Prin încheierea nr. 3127 din data de 17.12.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr. x/2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile a Tribunalului Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiune în constatare, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat la secţia a II-a civilă sub indicativul 3806/118/2018*.

Prin sentinţa civilă nr. 1735/14.11.2019, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a Civilă a dispus următoarele:

- a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în contradictoriu cu Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A..

- a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

- a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L., Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională a Marilor Contribuabili, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale.

Prin decizia civilă nr. 409 din 05 noiembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul promovat de apelantul-reclamant Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, împotriva sentinţei civile nr. 1735/14.11.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele - pârâte A. S.R.L., Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A.. prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreţinere şi Reparaţii C.F. Constanţa, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

A anulat hotărârea apelată şi a dispus:

A respins excepţiile invocate.

A respins acţiunea, ca nefondată.

La data de 19 februarie 2021, pârâta A. S.R.L. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 409 din 05 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 01 martie 2021.

Motive de recurs.

Recurenta-pârâtă a declarat recurs împotriva deciziei nr. 409 din 5 noiembrie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 3, 1, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat instanţei să dispună admiterea recursului.

Prealabil, recurenta apreciază calea de atac a recursului admisibilă, raportat la dispoziţiile at. 459 alin. (2) teza I C. proc. civ., faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, prin care s-a creat o cale de atac mai grea.

Se invocă şi dispoziţiile art. 13 din CEDO şi art. 47 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, iar în situaţia în care nu se vor reţine aceste considerente solicită ca motivele invocate să fie apreciate a fi de ordine publică şi analizate în consecinţă.

În ceea ce priveşte necompetenţa materială a procesuală a secţiei a II -a Civilă a Tribunalului Constanţa, recurenta-pârâtă invocă nulitatea încheierii de şedinţă din 17.12.2018, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Recurenta invocă încălcarea dispoziţiilor art. 35, art. 36 din Legea nr. 304/2004, art. 176 pct. 3, art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

Se reproşează instanţei căreia i-a fost declinată acţiunea că nu a verificat competenţa de soluţionare a cauzei, raportat şi la considerentele deciziei RIL nr. 17/2018, care impuneau o asemenea obligaţie din partea instanţei.

Dreptul substanţial dedus judecăţii este un drept real, iar titularul este entitatea publică desemnată prin lege să îl exercite, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând instanţei civile.

Soluţia care se impune raportat şi la dispoziţiile art. 6 pct. 1 CEDO este de casare a deciziei recurate şi a sentinţei de fond şi de trimitere a cauzei spre rejudecare către Tribunalul Constanţa.

Al doilea motiv de casare este reprezentat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care se referă la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) C. proc. civ.

Dispoziţiile citate care nu prevăd dreptul părţii de a exercita nicio cale de atac trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a UE pentru a deschide dreptul la un remediu efectiv.

Se critică încheierea prin care au fost respinse cererile de abţinere sub aspectul motivării lacunare, precum şi sub aspectul temeiniciei acesteia.

Soluţia propusă de recurentă faţă de acest motiv este de casare a încheierii şi a deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel.

În ceea ce priveşte motivul de casare reprezentat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., faţă de evocarea fondului de către instanţa de apel, însă cu examinarea unor aspecte care nu au făcut obiectul dezbaterii şi fără a fi puse în discuţia părţilor.

În acest fel a fost încălcat principiul contradictorialităţii şi cel referitor la protecţia dreptului la apărare.

Recurenta susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 5 şi 6 C. proc. civ. faţă de încălcarea art. 6, art. 20, art. 22 alin. (6), art. 461 alin. (2), art. 477 alin. (1), art. 481 C. proc. civ.

Instanţa de apel fără să fie investită de pârâte cu un apel referitor la considerentele hotărârii atacate, şi fără să pună în discuţia părţilor o altă situaţie juridică decât cea care a făcut obiectul devoluţiunii în apel, a admis apelului reclamantului, a anulat hotărârea apelată şi a respins pe fond acţiunea.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, a schimbat considerentele hotărârii recurate, reţinând în mod vădit alte temeiuri de fapt şi de drept decât cele reţinute de prima instanţă.

Instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 481 C. proc. civ., întrucât respingerea pe fond a acţiunii creează reclamantului o situaţie juridică mai grea decât soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.

Se mai susţine nemotivarea şi existenţa motivelor străine de natura pricinii.

Faţă de aplicarea şi încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4), art. 16 alin. (3) din Legea nr. 441/2001 şi art. 4 alin. (4), art. 16 alin. (3) din Legea nr. 442/2001 susţine nulitatea recursului raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu încălcarea dispoziţiilor precitate, instanţa de apel a eludat caracterul şi natura dreptului real, procedând la o distincţie nelegală între vânzarea bunului monument istoric de către proprietar şi vânzarea aceluiaşi bun la licitaţie publică.

De asemenea, recurenta susţine nemotivarea hotărârii instanţei de apel, construcţia juridică a instanţei fiind contradictorie atunci când reţine că titularul dreptului de preemţiune avea cunoştinţă de vânzare întrucât vânzarea silită a bunului a fost organizată de structuri ale Ministerului Finanţelor Publice dat Statul a ales să acopere prin vânzare debitele proprietarului CN CFR S.A..

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.

La data de 31 martie 2021, intimata-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Sucursala Regională CF Constanţa a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea căii de atac, ca nefondată.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea recursului a susţinut că pârâta nu a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, achiesând la aceasta, astfel încât recursul său este declarat cu încălcarea dispoziţiilor art. 459 C. proc. civ.

A invocat excepţia nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Problema incompatibilităţii a fost soluţionată, astfel încât judecata a fost efectuată de un complet legal constituit.

A invocat excepţia lipsei de interes şi de obiect, faţă de excepţia de necompetenţă materială procesuală, pârâta fiind de acord cu declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Constanţa.

La data de 12 aprilie 2021, intimata-pârâtă Direcţia de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

A invocat excepţia nulităţii recursului raportat la lipsa motivelor de nelegalitate, criticile recurentei fiind simple consideraţii teoretice.

A invocat excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de recursul promovat împotriva încheierilor premergătoare faţă de dispoziţiile art. 234, art. 235 C. proc. civ. care nu permit exercitarea recursului separat, împotriva încheierilor sus menţionate.

La 05 mai 2021, recurenta-pârâtă A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinările formulate în cauză, prin care a răspuns punctual criticilor pârâtelor.

La 23 septembrie 2021 recurenta-pârâtă A. S.R.L. a formulat cerere prin care a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ. ca instanţa să ia act de renunţarea la judecata recursului, comunicată intimatelor.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 30 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.

Intimata-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - prin SUCURSALA CENTRUL REGIONAL de EXPLOATARE, ÎNTREŢINERE şi REPARAŢII CF CONSTANŢA a depus la dosarul cauzei punct de vedere în cuprinsul căruia a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi a precizat că îşi menţine criticile privind excepţia nulităţii recursului.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, cu prioritate, cererea de renunţare la judecata recursului formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I din C. proc. civ. "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că, prin cererea depusă prin poştă electronică la 11 iunie 2021, recurenta-reclamantă a solicitat instanţei să ia act de renunţarea sa la judecata recursului.

Prin urmare, manifestarea expresă de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata căii de atac exercitate, reprezintă un act de dispoziţie formulat în termeni lipsiţi de echivoc şi care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil potrivit art. 9 din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 409 din 05 noiembrie 2020, precum şi împotriva încheierilor premergătoare din 17 decembrie 2018 şi 30 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţare la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 409 din 05 noiembrie 2020, precum şi împotriva încheierilor premergătoare din 17 decembrie 2018 şi 30 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MINISTERUL CULTURII şi cu intimaţii-pârâţi ADMINSTRAŢIA JUDEŢEANĂ a FINANTELOR PUBLICE CONSTANŢA, COMPANIA NAŢIONALĂ de CĂI FERATE CFR S.A. - prin SUCURSALA CENTRUL REGIONAL de EXPLOATARE, ÎNTREŢINERE şi REPARAŞII CF CONSTANŢA, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - AGENŢIA NAŢIONALĂ de ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ de ADMINISTRARE a MARILOR CONTRIBUABILI şi AGENŢIA NAŢIONALĂ de ADMINSTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI - prin ADMINSITRAŢIA JUDEŢEANĂ a FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2021.