Salary dispute of prosecutor assigned to neighboring court of appeal under Article 127 CPC; Vâlcea Tribunal upheld as competent.

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1) Recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Ploieşti şi Curţii de Apel Galaţi, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională "Justiţie", acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi de către Curtea de Conturi, dar care nu mi-a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020;

2) Uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

3) Repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care i s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Tg. Mureş, Curtea de Apel Galaţi şi Curtea de Apel Bucureşti;

4) Obligarea pârâţilor la plata şi la alocarea sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - până în prezent, precum si în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017;

5) Actualizarea sumelor stabilite cu indicele de inflaţie si aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantului (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamantului) până la plata efectivă a sumelor solicitate.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 3, 4, 6, 10, 25, 37, 38 din Legea nr. 153/2017, Anexa V la Legea nr. 153/2017, art. 268, art. 5, art. 159 şi 166 din Codul Muncii, art. 2523,1535 C. civ., art. 14 CEDO.

În şedinţa publică din 18.05.2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei în soluţionarea cauzei.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, instanţa a reţinut următoarele:

În speţă, reclamantul are calitatea de procuror şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, unde este delegat, iar cererea lui are ca obiect un litigiu de muncă.

Mai mult decât atât, la momentul formulării cererii de chemare în judecată reclamantul avea calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, fiind delegat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, delegare ce a încetat la 01.04.2021, astfel că este evident că nu îi pot fi aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. în ce priveşte competenţa.

Astfel, cum acesta nu îşi desfăşoară activitatea efectiv la Tribunalul Dolj, care este instanţa competentă să soluţioneze cererea, potrivit art. 269 din Legea 53/2003, după domiciliul părţilor şi niciuna dintre pârâtele chemate în judecată nu este o instanţă de judecată, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi ca atare Tribunalul Vâlcea nu este competent din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea, ci competenţa aparţine Tribunalului Dolj.

În acelaşi sens sunt şi statuările deciziei 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, respectiv: "Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă."

Pentru aceste considerente, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa civilă nr. 1456 din 18 mai 2021 a admis excepţia, cu consecinţa declinării competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Primind dosarul la Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2021.

În şedinţa publică din 29 septembrie 2021 instanţa, din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale, Tribunalul Dolj, a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Tribunalul Dolj constată că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. au caracter de normă specială de competenţă, de ordine publică şi derogă de la dispoziţiile de drept comun care stabilesc competenţa teritorială în cadrul litigiilor de muncă.

În primul rând, apreciază că art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instituie o competenţă teritorială cu caracter alternativ în favoarea reclamantului, în ipoteza în care acesta are calitatea de judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, având opţiunea de a alege pentru soluţionarea litigiului său o instanţă dintre cele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Astfel, aşa cum a reţinut şi Tribunalul Vâlcea în considerentele sentinţei nr. 1456/18.05.2021 reclamantul are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, parchet care are calitatea de pârât în prezenta cauză, în calitatea de angajator al reclamantului, or, în acest caz, legiuitorul prezumă în mod absolut vătămarea aparenţei de imparţialitate a instanţei, obligând reclamanţii, în vederea salvgardării prestigiului justiţiei, să sesizeze o instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Or, prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul a arătatat expres că "Tribunalul Vâlcea este competent material şi teritorial să judece prezenta cerere în baza art. 127 alin. (1) şi (2)1 C. proc. civ., având în vedere că subsemnatul sunt procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj."

Mai mult, prin cererea de la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Vâlcea, reclamantul solicită instanţei să constate competenţa teritorială a Tribunalului Vâlcea în cadrul competenţei alternative, fiind o instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţia căreia îşi desfăşoară efectiv activitatea.

Apare astfel, ca fiind lipsit de relevanţă faptul că, la momentul formulării cererii de chemare în judecată reclamantul era delegat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, câtă vreme, calitatea de angajator aparţine Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, cu atât mai mult cu cât, aşa cum arată reclamantul prin cererea depusă la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Vâlcea, prin Hotărârea nr. 203/16.03.2021 a CSM, secţia pentru procurori s-a luat act de retragerea acordului de prelungire a delegării reclamantului în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, începând cu data de 01.04.2021, reclamantul defăşurându-şi activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.

Urmare a considerentelor de fapt şi de drept reţinute, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa nr. 2964/2021 din 29 septembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, aceasta fiind instanţa sesizată de reclamant în conformitate cu dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. pentru soluţionarea cererii de chemare în judecată.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă prevăzut de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. între Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţele aflate în conflict negativ de competenţă au fost sesizate cu o acţiune având ca obiect plata unor drepturi salariale. Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispoziţiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.

Prealabil, se reţine că reclamantul are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, parchet care are calitatea de pârât în prezenta cauză, în calitatea de angajator al reclamantului.

La momentul formulării cererii de chemare în judecată reclamantul era delegat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, iar prin Hotărârea nr. 203/16.03.2021 a CSM, secţia pentru procurori s-a luat act de retragerea acordului de prelungire a delegării reclamantului în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, începând cu data de 01.04.2021, reclamantul defăşurându-şi activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.

Tribunalul Vâlcea a reţinut că reclamantului nu îi pot fi aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. în ce priveşte competenţa întrucât "acesta nu îşi desfăşoară activitatea efectiv la Tribunalul Dolj, care este instanţa competentă să soluţioneze cererea potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003, după domiciliul părţilor, şi niciuna dintre pârâtele chemate în judecată nu este o instanţă de judecată pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi ca atare Tribunalul Vâlcea nu este competent din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea, ci competenţa aparţine Tribunalului Dolj"

Tribunalul Dolj a reţinut că Tribunalul Vâlcea este competent material şi teritorial să judece prezenta cerere în baza art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, dispoziţii care instituie o competenţă teritorială cu caracter alternativ în favoarea reclamantului, în ipoteza în care acesta are calitatea de judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, având opţiunea de a alege pentru soluţionarea litigiului său o instanţă dintre cele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este reglementat de dispoziţiiile art. 266-275 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează:

"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziţii legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (…)

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., extinzându-i sfera de aplicare, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea, dispoziţiile aplicându-se în mod corespunzător şi grefierilor.

Ca atare, aceste dispoziţii au în vedere ipoteza în care procurorul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau ipoteza în care are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei inferioare faţă de instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Reclamantul are domiciliul în judeţul Dolj, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, acţiunea formulată de aceasta ar fi de competenţa Tribunalului Dolj, în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul.

Având în vedere însă că reclamantul avea, la data sesizării instanţei, calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., conform acestora sunt competente din punct de vedere teritorial tribunalele aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel vecine Curţii de Apel Craiova.

Astfel, de vreme ce Curtea de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Vâlcea, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Dolj, rezultă că Tribunalul Vâlcea este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Aşa fiind, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 131 şi art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de judecare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în Judecătoriei Turda.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2021.