Consumer protection bar on pre-dispute forum-selection clauses in residential credit contracts

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Turda la data de 26.08.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A., au solicitat obligarea pârâtei la acordarea primei de stat aferente perioadei cuprinse între momentul încheierii Contractului de economisire-creditare nr. AE559Z189 din data de 22.07.2011 şi până în prezent, în favoarea reclamantei B.; obligarea pârâtei la acordarea primei de stat aferente perioadei cuprinse între momentul încheierii Contractului de economisire-creditare nr. AE714Y121 din data de 18.07.2013 şi până în prezent, în favoarea reclamantului A.; obligarea pârâtei la acordarea primei de stat aferente perioadei cuprinse între momentul încheierii Contractului de economisire-creditare nr. AE714Y091 din data de 18.07.2013 şi până în prezent, în favoarea reclamantei C.; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente acestor sume, începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ce au fost ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

La data de 26.02.2021, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi ca efect al admiterii excepţiei necompetentei teritoriale a instanţei sesizate - Judecătoriei Turda.

Prin sentinţa civilă nr. 1485 din data de 24.06.2021, Judecătoria Turda a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, având ca obiect pretenţii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Deliberând asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Turda, instanţa a reţinut următoarele:

La capitolul 24 din Condiţiile generale ale Contractelor de economisire - creditare ale D. S.A., necontestat de către reclamanţi, s-a inserat o clauză privind alegerea competenţei prin care s-a stabilit ca litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluţiona de către instanţa din Bucureşti competentă în materie.

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. părţile pot conveni în scris, anterior declanşării litigiului, ca procesele privitoare la bunuri sau la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile enunţate de art. 126 alin. (1) C. proc. civ. pentru a opera alegerea de competenţă, respectiv competenţa teritorială în cazul răspunderii contractuale derivate din contratele de economisire-creditare din litigiu este reglementată de norme de ordine privată ce reglementează cazuri de competenţă teritorială alternativă (art. 113 pct. 8 C. proc. civ.), iar cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar se referă la bunuri. Nu se poate reţine că ar fi vorba de un caz de competenţă teritorială exclusivă, în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorilor, cum au invocat reclamanţii, întrucât dispoziţiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ. reglementează competenţa teritorială alternativă, competenţa teritorială exclusivă fiind reglementată de art. 121 C. proc. civ. doar în cazul în care cererea este formulată de către un profesionist împotriva unui consumator, ceea ce nu este cazul în prezenta speţă.

Întrucât contractul legal încheiat are putere de lege între partile contractante, conform dispozitiilor art. 1270 C. civ., reclamanţii aveau obligatia sa respecte aceasta clauza, în speta fiind înlaturata posibilitatea lor, prevazuta de art. 116 C. proc. civ., de a alege între instantele alternativ competente. În consecinţă, competenta teritoriala nu mai este alternativă, reclamanţii fiind tinuţi, conform principiului forţei obligatorii a contractelor, reglementat de art. 1270 C. civ., sa acţioneze la instanţa aleasă prin contract.

Ca urmare, instanta, fata de dispozitiile art. 1270 C. civ. şi ale art. 126 C. proc. civ., a dat eficienta clauzei prevazute de parti la capitolul 24 din Condiţiile generale ale Contractelor de economisire - creditare ale D. S.A., conform careia litigiile se solutioneaza de către instanţa din Bucureşti competentă în materie, care, potrivit dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k) şi H).G. nr. 337/1993 este Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul pârâtei.

Reclamanţii au invocat prin răspunsul la întâmpinare şi prin notele depuse în faţa instanţei Judecătoriei Sectorului 6 excepţia necompetenţei teritoriale.

La termenul de judecată din 14.10.2021 instanţa a rămas în pronunţare cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamanţi prin notele scrise, cu privire la care a reţinut următoarele:

Cererea reclamanţilor are ca obiect executarea unor contracte încheiat între aceştia şi pârâtă. Reclamanţii au calitatea de consumatori, încadrându-se în definiţia prev. de art. 2 din legea O.G. nr. 21/1992, după cum pârâta are calitatea de profesionist, conform art. 3 alin. (2) C. civ., litigiul de faţă vizând protecţia drepturilor reclamanţilor decurgând din contractele încheiate cu pârâta, respectiv executarea contractului de către aceasta din urmă.

Potrivit art. 113 pct. 8 din C. proc. civ. "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Art. 126 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prev. la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".

Instanţa a reţinut că în speţă clauza atributivă de competenţă a fost inserată în condiţiile generale ale contractelor încheiate de părţi la momentul încheierii contractelor.

Ca atare, instanţa a constatat că nu poate fi invocată în speţă clauza atributivă de competenţă, câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractelor, iar nu după naşterea dreptului la despăgubire, cum impune în mod imperativ art. 126 alin. (2) C. proc. civ.. În consecinţă, o asemenea prevedere este considerată nescrisă (inexistentă) în lumina prevederilor legale amintite şi nu poate justifica alegerea instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul central al Băncii.

Norma prevăzută de art. 113 pct. 8 din C. proc. civ. este o normă de protecţie a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanţa judecătorească cea mai apropiată (cea în a cărei rază de competenţă domiciliază) această normă de competenţă fiind o garanţie suplimentară a respectării dreptului la apărare al consumatorilor.

Astfel, se reţine că în această materie s-a reglementat o competenţă teritorială alternativă, reclamantul fiind cel care are alegerea între două sau mai multe instanţe simultan competente, conform art. 116 C. proc. civ.. Odată introdusă cererea la una din instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă competentă, respectiva instanţă este legal învestită. De la dispoziţiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ. părţile nu pot deroga, printr-o convenţie de alegere de competenţă, în favoarea altei instanţe, decât după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară, aşa cum s-a reţinut mai sus, fiind considerată nescrisă.

Astfel fiind, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 7801 din 14 octombrie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de către reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A., în favoarea Judecătoriei Turda.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind în favoarea Judecătoriei Turda competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constată că instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra unei acţiuni prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la acordarea primei de stat aferente perioadei cuprinse între momentul încheierii Contractului de economisire-creditare nr. AE559Z189 din data de 22.07.2011 şi până în prezent precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente acestor sume, începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă.

Se mai reţine că situaţia de fapt calificată juridic, în speţă, vizează executarea unor contracte de economisire-creditare, încheiate între reclamanţi în calitate de consumatori şi pârâtă, în calitate de profesionist.

Înalta Curte a constatat că, în mod corect, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut incidenţa principiului protecţiei consumatorului consacrat de legislaţia naţională.

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părţile pot conveni o prorogare a competenţei teritoriale relative prin inserarea în contract a unei clauze atributive de competenţă, dar în speţă, clauza prevăzută la capitolul 24 din Condiţiile generale ale Contractelor de economisire - din contract este inoperantă, faţă de redactarea ei anterior naşterii dreptului la despăgubire.

În consecinţă, referitor la competenţa teritorială, Înalta Curte a reţinut că în mod corect Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a stabilit că această clauza atributivă de competenţă inserată la art. 24 din Condiţiile generale ale Contractelor de economisire reprezintă o convenţie considerată nescrisă, inserată la momentul încheierii contractelor.

Mai mult decât atât, această clauză intră în categoria celor care situează reclamanţii pe o poziţie dezavantajată în raport de pârâtă, iar aceasta nu poate produce efecte asupra consumatorilor, principiului protecţiei consumatorului fiind consacrat de legislaţia şi jurisprudenţa europeană.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Instanţa reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse şi având în vedere că instanţele din Bucureşti sunt situate la distanţă mare faţă de localitatea de domiciliu a reclamanţilor, de natură să creeze o prezumţie în sensul că deplasarea şi cheltuielile implicate în sarcina consumatorilor pentru a compărea în faţa instanţei s-ar putea dovedi disuasive şi i-ar putea determina pe aceştia să renunţe la orice acţiune în justiţie sau la orice apărare, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, precum şi a locului situării sediului pârâtei în litigiu, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Turda.

Aşa fiind, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 131 şi art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de judecare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Turda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în Judecătoriei Turda.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2021.