Annulment of tax refund appeal for failure to cure insufficient judicial stamping
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal for insufficient stamping, thereby upholding the lower court's dismissal of the claim and leaving the appellate decision denying the tenant's relief in force. The dispute involved a commercial lease where the tenant challenged a unilateral termination clause as an unlawful "unwritten" clause, seeking a declaration of its nullity and the ineffectiveness of the lessor's termination notice. The High Court bypassed the substantive merits and procedural arguments regarding consumer protection statutes and the presumption of understanding for professional parties, prioritizing the preliminary issue of compliance with formal procedural requirements. Relying on Articles 197 of the Civil Procedure Code and Articles 24, 32, 33, and 36 of Urgent Government Ordinance no. 80/2013, the court determined that the appellant failed to pay the mandatory 50 RON supplemental judicial stamp duty despite being given a 10-day deadline to remedy the deficiency, resulting in the mandatory annulment of the appeal for non-compliance with the prerequisite of access to justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 1203 C. civ, art. 3 din C. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 197 C. proc. civ, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013; Annulment of tax refund appeal for failure to cure insufficient judicial stamping: În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1203 C. civ., reţinând că în condiţiile în care clauza de denunţare unilaterală cuprinsă la art. 11.2 din contractul de închiriere este prevăzută în beneficiul ambelor părţi, aceasta nu constituie o clauză neuzuală, în sensul textului legal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 10 iulie 2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei să dispună:
1. i. În principal, constatarea ca nescrisă a clauzei neuzuale de denunţare unilaterală a contractului prevăzută de art. 11.2. din Contractul de locaţiune nr. x/01.11.2017, cu consecinţa constatării ineficacităţii Notificării nr. x/20.05.2020;
ii. în subsidiar, în măsura în care instanţa califică clauza indicată ca fiind o clauză de reziliere, constatarea ineficacităţii Notificării nr. x/20.05.2020;
2. Constatarea existenţei dreptului locativ al reclamantei asupra imobilului situat în Oradea, judeţul Bihor, înscris în CF nr. x, conform Contractului de locaţiune nr. x/01.11.2017;
3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cauză.
Prin sentinţa nr. 213 din 11.12.2020, Tribunalul Bihor, secţia a II-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de apel reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 137/2021 din 29 aprilie 2021 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 213/LP din 11.12.2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totalitate. A respins cheltuielile de judecată formulate de apelantă.
Împotriva acestei decizii la 03 iunie 2021, în cadrul termenului legal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L..
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1203 C. civ., reţinând că în condiţiile în care clauza de denunţare unilaterală cuprinsă la art. 11.2 din contractul de închiriere este prevăzută în beneficiul ambelor părţi, aceasta nu constituie o clauză neuzuală, în sensul textului legal.
De asemnea, a mai susţinut că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 3 din C. civ., reţinând că simpla calitate de profesionist a recurentei prezumă înţelegerea deplină a tuturor clauzelor contractuale, inclusiv a celui de denunţare unilaterală din litigiu.
Pentru aceste motive de casare, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Înalta Curte luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula cererea de recurs ca insuficient timbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.
Dispoziţiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."
De asemenea, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Dispoziţiile art. 32 ale O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru suplimentară faţă de taxa de timbru achitată, în cuantum de 50 RON.
Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Înalta Curte, constată că prezenta cerere de recurs a fost timbrată anticipat cu suma de 50 RON. Potrivit rezoluţiei grefei instanţei s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă de timbru suplimentară în cuantum de 50 RON, însă partea nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării acesteia, aşa cum rezultă din dovada aflată la dosar.
În aceste condiţii devin incidente dispoziţiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu art. 197 C. proc. civ., care stabilesc că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrag anularea cererii.
Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) şi art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 raportate la art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea ca insuficient timbrată a cererii de recurs.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează a proceda la anularea ca insuficient timbrată a cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 137/2021 - A/C din 29 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2021.