Admissibility of constitutional exception challenging commercial register registration rules upheld, appellate order quashed and case remanded

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, la data de 10.02.2020, au fost înregistrate, sub nr. x/2020, cererile de intervenţie formulate, în temeiul art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009, de către intervenientele reclamante A. şi B., faţă de cererea de depunere/menţionare acte nr. 3022/06.02.2019, depusă de dna C., cu privire la înregistrarea la ORC Gorj a AGOA nr. 4/2020.

La data de 04.03.2020 D. a depus la dosar notă de îndreptare a erorii materiale din cererea de depunere/înregistrare/menţionare acte depusă la ORC Gorj sub nr. x/06.02.2020.

Motivele cererilor de intervenţie au fost depuse de reclamantele A. şi B. la data de 09.03.2020 şi, în esenţă, acestea invocă aceleaşi aspecte de nelegalitate ale cererii de înregistrare formulate de dna D..

La data de 09.03.2020, numita E. a formulat cerere de intervenţie accesorie prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie în interesul intervenientelor A. şi B.; admiterea cererii de intervenţie şi respingerea cererii de înregistrare nr. x/06.02.2020 privind înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor referitoare la hotărârea AGOA din 03.02.2020 semnată de F. şi D.. În motivarea cererii de intervenţie au fost reluate argumentele expuse în motivarea cererilor formulate de intervenientele A. şi B..

La data de 28.02.2020 F., a formulat cerere de intervenţie prin care a solicitat admiterea înregistrării în evidenţele ORC Gorj a cererii de depunere/înregistrare/menţionare acte nr. 3022/06.02.2020, depusă de D., privind hotărârile AGOA nr. 4/03.02.2020 .

La data de 02.03.2020 F. a depus la dosar notă de îndreptare a erorii materiale din cererea de intervenţie depusă.

La data de 16.06.2020, numitele G. şi H. au depus la dosar cerere de intervenţie accesorie prin care au solicitat admiterea in principiu a cererii de intervenţie accesorie în interesul intervenientelor A. şi B. si respingerea cererii de înregistrare nr. x/06.02.2020 privind înregistrarea in registrul comerţului a menţiunilor referitoare la hotărârea AGOA din 03.02.2020 semnata de F. si D.. A fost justificat interesul de a interveni în cauză prin calitatea lor de acţionari ai societăţii I. S.A..

Instanţa a admis în principiu cererile de intervenţie accesorie formulate de F. în sprijinul persoanei ce a solicitat înregistrarea în Registrul Comerţului a hotărârii AGOA nr. 4 din 03.02.2020 şi a cererilor de intervenţie accesorie formulate de E. şi H. în interesul intervenientelor reclamante B. şi A.. A fost anulată ca netimbrată cererea de intervenţie accesorie formulată de G..

Prin sentinţa nr. 82/2020 din 30 iunie 2020, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientele B. şi A., formulată în contradictoriu cu intimaţii D., S.C. I. S.A., ORC Gorj, intervenienţii accesorii F., H. şi E..

A admis cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenientele accesorii H. şi E..

A respins cererea nr. x/06.02.2020, depusă de D. de înregistrare la ORC Gorj a hotărârii AGA nr. 4/03.02.2020.

A respins cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenientul accesoriu F..

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri J., I. S.A. şi F., care au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Craiova.

În cursul soluţionării apelului, apelanta I. S.A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului.

În acest context, apelanta I. S.A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 Iit. h) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, în măsura în care se interpretează că sintagmele "orice modificare" şi "actele, faptele şi menţiunile înregistrate" ar permite şi înregistrarea modificărilor cu privire la actele, faptele sau menţiunile care nu (mai) sunt înregistrate la data înregistrării modificării.

Prin încheierea nr. 794 din 30 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta I. S.A. şi a strămutat judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, de la această instanţă, la Curtea de Apel Alba Iulia; totodată, a desfiinţat actele de procedură îndeplinite în cauză.

Ulterior, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din 17 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, printre altele, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în condiţiile în care Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată şi nu cu privire la interpretarea dispoziţiei legale, atribuţie care revine instanţei de judecată în faţa căreia se invocă dispoziţiile legale.

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, a formulat recurs societatea I. S.A..

Recurenta a solicitat casarea încheierii recurate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 Iit. h) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, în măsura în care se interpretează că sintagmele "orice modificare" şi "actele, faptele şi menţiunile înregistrate" ar permite şi înregistrarea modificărilor cu privire la actele, faptele sau menţiunile care nu (mai) sunt înregistrate la data înregistrării modificării.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat nelegalitatea încheierii recurate.

Astfel, recurenta a susţinut depăşirea atribuţiilor judecătoreşti de către instanţa de apel, evidenţiind condiţiile sesizării Curţii Constituţionale cu privire la o dispoziţie legală, potrivit art. 29 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

După redarea unor pasaje din decizia nr. 713/2017 a Curţii Constituţionale, considerate relevante în speşă, recurenta a susţinut că instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât excepţia ar viza o interpretare a unor dispoziţii legale.

Concluzia instanţei de judecata, în sensul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru ca excepţia ar viza o interpretare a dispoziţiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, excede controlului admisibilităţii cererii de sesizare a CCR, care se face exclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 147/1992, ce stabilesc condiţiile de admisibilitate, limitele cercetării judecătoreşti vizând strict verificarea îndeplinirii cumulative a acestor condiţii.

Recurenta a susţinut că a criticat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 într-o anumită interpretare, astfel încât orice chestiune referitoare la acest mod de interpretare revenea în competenţa Curţii Constituţionale, aceasta fiind singura în măsură să aprecieze cu privire la această interpretare, în cadrul controlului de constituţionalitate.

Procedând la respingerea cererii, ca inadmisibilă, pentru alte motive decât cele care ţin de verificarea condiţiilor pentru sesizarea Curţii Constituţionale, instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, a conchis recurenta.

În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut şi greşita aplicare a dispoziţiilor legale.

Astfel, recurenta a arătat că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, iar obiectul sesizării instanţei de contencios constituţional este constatarea de către CCR a faptului că dispoziţiile art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului, sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că sintagmele "orice modificare" şi "actele, faptele şi menţiunile înregistrate" ar permite şi înregistrarea modificărilor cu privire la actele, faptele sau menţiunile care nu (mai) sunt înregistrate la data înregistrării modificării.

Argumentarea instanţei de apel în sensul că aceste prevederi criticate ar viza numai interpretarea legii este evident nelegală, a subliniat recurenta.

In jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a considerat admisibile şi a soluţionat pe fond, chiar şi prin soluţii de admitere, excepţii prin care se solicită declararea neconstituţionalităţii unei anumite dispoziţii legislative, într-o anume interpretare.

În această situaţie, nu este vorba despre o cerere de interpretare a normelor legislative (atribut al instanţelor de judecata), ci de exercitarea controlului constituţionalităţii asupra unei dispoziţii, aplicată într-o anume interpretare.

De asemenea, nu este vorba de neconstituţionalitatea unei omisiuni legislative, ci de neconstituţionalitatea unei soluţii rormative conţinute în dispoziţiile legale criticate, ceea ce face ca excepţia de neccnstituţionalitate sa fie admisibilă din acest punct de vedere.

În continuare, recurenta a evidenţiat o serie de considerente reţinute în mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, susţinându-se că, prin deciziile respective, nu s-a vizat interpretarea şi aplicarea normelor legislative, instanţa de contencios constituţional efectuând doar controlul constituţionalităţii acestor prevederi.

Faptul că instanţa de control constituţional a declarat admisibile şi a analizat pe fondul acestora excepţii de neconstituţionalitate, într-o anumită interpretare, conduce evident la concluzia că instanţa de judecata nu poate contrazice această jurisprudenţă constantă.

Prin urmare, soluţia de respingere a cererii de sesizare a CCR este nelegală, întrucât, aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, este permisă declararea neconstituţionalităţii unei anumite dispoziţii legislative, într-o anume interpretare, aşa cum este cazul situaţiei deduse judecăţii.

În final, recurenta a susţinut că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului.

Astfel, recurenta a arătat că obiectul cauzei este o cerere de înregistrare a hotărârii AGA din 04.02.2020, semnată de K., respectiv F. şi că prin această pretinsă hotărâre AGA ar fi fost aleşi noi cenzori ai societăţii: L., M. si N..

Or, prin hotărârea AGOA din 05.02.2020, s-a decis revocarea persoanelor pretins alese în funcţia de cenzor la data de 03.02.2020, N., L., M. şi alegerea următorilor cenzori: O., P., Q..

Hotărârea AGOA din 05.02.2020 este deja înregistrată în Registrul Comerţului, conform cererii de menţiuni nr. x/28.02.2020, admise prin sentinţa civilă nr. 58/02.06.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020.

Aşadar, prin cererea de înregistrare menţiuni nr. 3022/2020 a hotărârii AGA din data de 03.02.2020, conform documentelor semnate de F. şi K., se solicită înregistrarea unor modificări ale unor acte, fapte şi menţiuni care în prezent nu (mai) sunt înregistrate.

Or, în măsura în care s-ar interpreta ce sintagmele "orice modificare" şi "actele, faptele şi menţiunile înregistrate" ar permite şi înregistrarea modificărilor cu privire la actele, faptele sau menţiunile, care nu (mai) sunt înregistrate la data înregistrării modificării, se va ajunge la situaţia în care hotărârea AGOA din 03.02.2020 ar înlătura efectele hotărârii AGOA din 05.02.2020, prin care a fost revocată însăşi acea hotărâre. Dincolo de faptul că la această situaţie se poate ajunge doar prin faptul că soluţionarea cererii de înregistrare a durat mai mult timp, oricum asemenea înregistrare ar aduce atingere principiului securităţii juridice.

Aşadar, având în vedere situaţia de fapt, este evident îndeplinită şi condiţia legăturii excepţiei de neconstituţionalitate invocate cu soluţionarea prezentei cauze.

În cauză, intimata D. a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta a transmis răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea argumentelor invocate de intimată, la care a ataşat practică judiciară.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. I. S.A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, raportat la temeiurile juridice invocate şi motivele de recurs expuse, Înalta Curte reţine următoarele considerente:

În primul rând, se constată că nu se poate reţine depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către Curtea de Apel Alba Iulia, invocată de recurentă, întrucât, instanţa, în analiza sa, a făcut aprecieri juridice cu privire la condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu care a fost învestită.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Conform art. 29 alin. (4) teza I din acelaşi act normativ, "sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi".

Art. 5 din acelaşi act normativ arată că, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Din analiza art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că, pentru a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate: excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj; excepţia de neconstituţionalitate să vizeze o lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; dispoziţia legală care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei; prevederile legale care formează obiectul excepţiei să nu fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Aşa fiind, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu are de verificat decât îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei, cerinţe care, de altfel, sunt şi condiţii de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, fără a se pronunţa asupra temeiniciei. Înalta Curte reţine că în considerentele încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată şi nu cu privire la interpretarea dispoziţiei legale, atribuţie care revine instanţei de judecată în faţa căreia se invocă acea dispoziţie.

Aşa cum s-a arătat, controlul admisibilităţii cererii de sesizare a CCR se face exclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 147/1992, care stabilesc limitele cercetării, judecata vizând strict verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor anterior menţionate.

Or, concluzia Curţii de Apel Alba Iulia, în sensul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru că excepţia ar viza interpretarea dispoziţiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, este greşită având în vedere, pe de o parte, condiţiile admisibilităţii cererii de sesizare, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 147/1992, şi, pe de altă parte, faptul că autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea textului legal din perspectiva unei pretinse soluţii normative conţinute în chiar dispoziţia legală criticată, ceea ce face ca cererea de sesizare a Curţii Constituţionale să fie admisibilă din acest punct de vedere.

Prin urmare, cum, în raport cu obiectul acţiunii, condiţiile de admisibilitate sunt îndeplinite, inclusiv aceea ca dispoziţiile art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, a căror neconstituţionalitate se invocă, să aibă legătură cu cauza, se constată că aprecierea instanţei de apel asupra neîntrunirii exigenţelor art. 29 din Legea nr. 147/1992, este eronată.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. I. S.A., va casa încheierea recurată în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, cauza urmând a fi trimisă aceleiaşi instanţe în vederea sesizării Curţii Constituţionale a României.

În ceea ce priveşte cererea accesorie formulată de recurenta-pârâtă S.C. I. S.A. vizând plata cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi avută în vedere în ansamblul cheltuielilor judiciare ale cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. I. S.A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea recurată în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului.

Trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea sesizării Curţii Constituţionale a României.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2021.