Invalid appellate citation at wrong address violates right of defense and contradiction

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 04.06.2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

1. 255.238,64 RON debit principal reprezentând transa a doua conform art. 4.2 coroborat cu art. 4.7 din Contractul de prestări servicii profesionale de specialitate şi asistenţă tehnică în vederea obţinerii de fonduri europene pentru proiectul "C., nr. ECC 110/17.08.2017;

2. 42.114,3756 RON penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15% calculate pe zi de întârziere începând cu 07.02.2019, pana la data de 28.05.2019 (110 zile de întârziere)

3. Penalităţi de întârziere contractuale in cuantum de 0,15% pe zi de întârziere calculate începând cu data de 29.05.2019 si pana la data achitării integrale a sumei de 255.238,64 RON;

4. Contravaloarea in RON a sumei de 40 Euro cu titlu de daune interese minimale conform art. 9-10 din legea 72/2013 privind masurile pentru combaterea întârzierii in executarea obligaţiilor de plata a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate intre profesionişti si intre aceştia si autorităţi contractante.

5. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, potrivit dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 94, 95, 106, 113 şi urm., art. 663 C. proc. civ., art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, Ghidul Solicitantului POR 2.2.

Prin sentinţa nr. 1660 din data de 26 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost admisă cererea având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 255238,64 RON reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 42114,3756 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate începând cu 07.02.2019 până la data de 28.05.2019, precum şi în continuare penalităţi de 0,15% pe zi de întârziere calculate începând cu data de 29.05.2019 şi până la data achitării integrale a debitului principal.

Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pe pârâtă să plătească reclamantei contravaloarea în RON la data plăţii a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.

De asemenea a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10425,81 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (8045,81 RON) şi onorariu avocat (2380 RON).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.R.L., criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecata, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins excepţia tardivităţii declarării apelului şi a amânat, totodată, pronunţarea pentru data de 24 noiembrie 2020 şi apoi pentru 2 decembrie 2020.

Prin decizia nr. 360 din 2 decembrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1660 din data de 26 noiembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Prahova, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

La 21 ianuarie 2021, reclamanta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 17 noiembrie şi a deciziei nr. 360 din 2 decembrie 2020, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei în rejudecare la instanţa de apel, cu obligarea pârâţilor-intimaţi la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a procedat la judecarea apelului fără legala sa citare, procesul desfaşurându-se fără ca aceasta să fi avut cunoştinţă de termenul de judecată fixat de instanţă; astfel i s-a pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, fiind încălcate principiile dreptului la apărare, publicităţii, oralităţii şi contradictorialităţii.

Recurenta a arătat că prin cererea de apel, formulată de pârâta B. S.R.L., a fost indicat sediul reclamantei din Bucureşti, str. x nr-31B, adresă la care instanţa de apel avea obligaţia să comunice toate actele de procedură. Cu toate acestea, Curtea de Apel Ploieşti a comunicat iniţial apelul B. S.R.L. la adresa din Bucureşti.

Prin întâmpinarea formulată, iniţial în data de 14.09.2020, a fost indicat sediul profesional ales în Bucureşti, str. x, Sector 4 la D., prin avocat E. şi a fost solicitată comunicarea apelului.

Curtea de Apel Ploieşti a luat cunoştinţă şi de sediul procesual ales, care era identic cu sediul indicat prin cererea de apel, fiindu-i comunicată în Bucureşti, str. x 31B, Sector 4 adresa din 17.10.2020 (în care nu se menţiona termenul de judecată) însoţită de apelul B. S.R.L.

Recurenta a susţinut că a formulat întâmpinare, în data de 09.11.2020, după ce i-a fost comunicat apelul pârâtei B. S.R.L., ocazie cu care a indicat iar faptul că sediul său este în Bucureşti, str. x, Sector 4 şi sediul procedural ales este tot la aceeaşi adresă, la D. prin avocat E..

După adresa Curţii de Apel Ploieşti din 17.10.2020, a susţinut recurenta că nu a mai primit la sediul din Bucureşti, str. x, Sector 4 niciun alt act procedural din partea instanţei şi nu a avut cunoştinţă de stabilirea unui termen de judecată în cauză; despre data la care a fost stabilit termenul de judecată luând cunoştinţă abia când 1-a fost comunicată decizia recurată, la adresa corectă, din Bucureşti.

Verificând conţinutul deciziei civile nr. 360/02.12.2020 şi a încheierii din 17 noiembrie 2020, recurenta a arătat că, în privinţa sediului său social, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut în mod eronat adresa din Bucureşti.

După redarea dispoziţiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că apelul pârâtei B. S.R.L. a fost soluţionat fără citarea reclamantei şi fără prezenţa sa, în condiţiile în care aceasta nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată.

În baza art. 153 alin. (2) C. proc. civ., a susţinut recurenta, Curtea de Apel Ploieşti trebuia să dispună, în data de 17.11.2020, amânarea cauzei şi citarea sa corespunzătoare, în condiţiile în care recurenta a lipsit de la judecata cauzei. În măsura în care Curtea de Apel Ploieşti a comunicat totuşi o citaţie şi către reclamantă, aceasta nu a fost trimisă cu respectarea art. 155 alin. (3) pct. 3 sau art. 158 C. proc. civ., respectiv la sediul social sau la sediul procedural ales.

În concluzie, recurenta a subliniat că nelegala citare a unei părţi este o nulitate expres prevăzută de lege, sens în care "vătămarea este prezumată", după cum se stipulează prin art. 175 alin. (2) C. proc. civ.. În lipsa citării sale şi judecării apelului fără ca partea să aibă cunoştinţă de termenul de judecată, a susţinut recurenta că nu i-a fost respectat dreptul la apărare, fiind încălcate principiile publicităţii, oralităţii şi contradictorialităţii, iar remedierea încălcării dreptului se poate realiza doar prin anularea actului de procedură.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a susţinut, în sinteză, că încheierea şi decizia recurate au fost luate cu încălcarea mai multor norme de drept material, respectiv cu încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor art. 431 C. proc. civ. privind puterea de lucru judecat, art. 1171 Noul C. civ. privind contractul de adeziune, art. 1270 Noul C. civ. privind forţa obligatorie a contractelor, art. 1266 Noul C. civ. privind intepretarea contractelor, art. 1350 Noul C. civ. privind răspunderea contractuală, art. 1517 Noul C. civ. privind neexecutarea imputabilă creditorului şi art. 1534 Noul C. civ. privind prejudiciul imputabil creditorului.

Intimata-pârâtă a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a transmis răspuns la întâmpinare, relevând argumente cu privire la apărările părţii adverse.

Înalta Curte, analizând încheierea şi decizia atacate în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020 (încheiere de amânare a pronunţării) şi împotriva deciziei nr. 360 din 2 decembrie 2020, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei în rejudecare la instanţa de apel, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând hotărârile recurate, prin prisma criticilor ce vizează modul de îndeplinire a procedurii de citare de la judecata în apel a pricinii, Înalta Curte constată că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, se reţine că, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Înalta Curte apreciază că este întemeiat acest motiv de casare, prin prisma faptului că procedura de citare desfăşurată în faţa instanţei de apel a fost nelegal îndeplinită cu recurenta-reclamantă.

Potrivit dispoziţiilor art. 153 C. proc. civ., "(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate sau s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii".

Dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "În caz de alegere de domiciliu, sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, citarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156 C. proc. civ..".

De asemenea, conform prevederilor art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) C. proc. civ., actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerinţelor legale sunt lovite de nulitate, dacă s-a produs părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

În speţă, Înalta Curte constată că prin cererea de apel însăşi, apelanta-pârâtă a indicat sediul intimatei-reclamante ca fiind în Bucureşti, str. x, precum şi că prin întâmpinare intimata-reclamantă a indicat sediul din Bucureşti, str. x, cât şi sediul procedural ales care este tot la aceeaşi adresă, la D. prin avocat E..

De asemenea, se constată că, potrivit proceselor-verbale de înmânare a citaţiilor, aflate la fila x, respectiv dosarul curţii de apel, intimata-reclamantă a fost citată pentru termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2020, când cauza a rămas în pronunţare, la adresa din Bucureşti, str. x, Sector 1 şi la adresa din Bucureşti, str. x, Sector 1 (indicată de reclamantă în primă instanţă).

Astfel, în condiţiile în care, la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2020, intimata-reclamantă A. S.R.L. a lipsit, iar aceasta a fost citată la adresa din Bucureşti, str. x, respectiv la adresa din Bucureşti, str. x, şi nu la adresa menţionată în cererea de apel de apelanta-pârâtă, respectiv în întâmpinare de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a încălcat dispoziţiile art. 153 C. proc. civ. şi a apreciat greşit să procedura de citare este îndeplinită, reţinând cauza în pronunţare.

Instanţa de apel a procedat la judecarea cauzei în lipsa intimatei-reclamante, deşi, curtea de apel era obligată să respecte dispoziţiile art. 153 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii.

Procedând astfel, instanţa de apel a încălcat principiul dreptului la apărare, prevăzut la art. 13 C. proc. civ., şi principiul contradictorialităţii, prevăzut la art. 14 C. proc. civ., potrivit cărora părţile au dreptul de a fi reprezentate în tot cursul procesului şi de a li se asigura posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului, instanţa neputând hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil, presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-şi formula apărări şi de a-şi prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care are avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

Legalitatea desfăşurării procedurii judiciare, având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia şi necesitatea respectării dreptului la apărare, implică obligaţia citării tuturor părţilor şi comunicarea actelor de procedură în mod legal, "sub sancţiunea nulităţii", conform art. 153 C. proc. civ.

În condiţiile în care încheierea de amânare a pronunţării, din 17 noiembrie 2020, (ulterior fiind amânată pronunţarea pentru data de 24 noiembrie 2020 şi apoi pentru 2 decembrie 2020) a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură (prevederile art. 153 C. proc. civ.), iar încheierile de amânare a pronunţării fac parte integrantă din decizia nr. 360 din 2 decembrie 2020, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 174 şi urm. C. proc. civ., potrivit cărora actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă sunt sancţionate cu nulitatea, vătămarea produsă neputând fi înlăturată decât prin anularea lor.

Prin urmare, hotărârea atacată este lovită de nulitate, în condiţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de apel, pentru a se relua judecata cu citarea legală a părţilor implicate în proces, în conformitate cu normele procedurale mai sus menţionate.

În plus, răspunzând apărărilor intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 172 C. proc. civ., care stabilesc regula citării la vechiul loc de citare, întrucât această regulă este valabilă doar pentru aceeaşi instanţa, nu şi pentru instanţa superioară.

Or, prin întâmpinarea depusă în apel intimata-reclamantă a indicat sediul din Bucureşti, str. x, care coincide şi cu sediul procedural ales, aceasta fiind astfel adresa corectă la care trebuia efectuată procedura de citare. Mai mult, acest sediu al reclamantei a fost indicat şi de apelantă prin cererea de apel.

Totodată, trebuie subliniat şi că logica pentru care legiuitorul a stabilit această regulă a încunoştinţării părţii adverse doar pentru aceeaşi instanţă şi nu pentru instanţa superioară constă în aceea că întâmpinarea la apel se comunică părţii adverse de către instanţă, astfel apelantul fiind încunoştinţat despre noul loc al citării intimatului.

Faţă de incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 174 şi următoarele C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., potrivit dispozitivului.

În ceea ce priveşte cererea accesorie formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. vizând plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, aceasta va fi avută în vedere cu prilejul rejudecării pe fond a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020 şi a deciziei nr. 360 din 2 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, pe care le casează şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2021.