Inadmissibility of extraordinary appeal in insurance claims following legislative suppression of recourse

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, cu citarea intervenientului forţat B. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata următoarelor sume:

a) cu titlu de daune patrimoniale: 1.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (respectiv 4.507,2 RON, sumă calculată la un curs valutar de 4,5072 RON valabil în momentul producerii accidentului), reprezentând ansamblul cheltuielilor pentru îngrijirea sănătăţii, conform art. 1387 şi art. 1392 din C. civ., respectiv contravaloarea cheltuielilor suportate pe durata spitalizării, investigaţii medicale de specialitate, tratament medicamentos, tratament recuperatoriu, etc. precum şi diferenţa între veniturile realizate anterior implicării în accidentul rutier şi cele realizate ulterior, conform art. 1385 alin. (1) şi (3) coroborat cu art. 1387-1388 din C. civ.

b) în vederea acoperirii prejudiciului nepatrimonial: 45.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (respectiv 202.824 RON, sumă calculată la un curs de 4,5072 RON valabil la momentul producerii accidentului), potrivit art. 58, art. 61 şi art. 252, cu aplicarea art. 1381, art. 1385 alin. (1), art. 1386 şi art. 1391 alin. (1) din C. civ., art. 49 din Norma ASF nr. 23/2014 pentru suferinţele fizice şi psihice pricinuite reclamantei, întrucât aceasta a suferit fractură cominutivă epifiză distală tibie şi peroneu drept cu deplasare şi subluxaţie tibio-tarsiană, necesitând pentru refacerea sănătăţii 70-80 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 1042 din 15.11.2016, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ.

II. în ipoteza admiterii capetelor principale de cerere, s-a solicitat actualizarea sumelor la dobânda de referinţă BNR din momentul producerii riscului asigurat (08.11.2016) şi până la momentul plăţii integrale şi efective a indemnizaţiei de către pârât;

III. s-a solicitat să se dispună şi indexarea despăgubirilor cu rata indicelui de inflaţie din momentul producerii riscului asigurat - 08.11.2016 şi până în momentul plăţii;

IV. s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. "d" din Ordonanţa de Urgenţă nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, art. 26 alin. (1) lit. "d" din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1833/2020 din 14 octombrie 2020, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi intervenientul B., având ca obiect pretenţii; pârâta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a fost obligată la plata către reclamanta A. a sumei de 100.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, care se va calcula începând cu a 11-a zi de la data comunicării hotărârii definitive ce se va pronunţa în cauză şi până la data achitării efective a debitului principal; s-a respins în rest cererea, ca neîntemeiată; de asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat redus.

Prin decizia civilă nr. 466 din 15 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul formulat de apelantul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii împotriva sentinţei civile nr. 1833 din 14 octombrie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi intimatul-intervenient B.; s-a schimbat, în tot, sentinţa apelată, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 27 mai 2021.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului şi casarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa acordării de daune morale în vederea acoperirii prejudiciului nepatrimonial suferit de reclamantă, ca urmare a evenimentului rutier din 8 iunie 2016.

Intimatul-intervenient B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Intimatul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Direcţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluţia din 29 iulie 2021 s-a fixat termen la data de 4 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 18 februarie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 466 din 15 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2021.