Invalidity of share capital increase by revaluation; appellate review limited to merits of standing exception and inadmissibility of appeal by non-party assignee

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursului civil de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa, secţia Comercială şi înregistrată sub nr. x/20.05.2005, reclamanta A. SUA a chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate:

- nulitatea absolută a Deciziei Consiliului de Administraţie a pârâtei din data de 10.05.2002, depusă la Oficiul Registrului Comerţului cu cererea nr. x/22.05.2002, admisă prin încheierea nr. 14262/31.05.2002 şi prin care s-a aprobat mărirea valorii nominale a unei acţiuni şi modificarea capitalului social şi a actului constitutiv, ca urmare a trecerii în capitalul social a diferenţelor din reevaluare;

- nulitatea absolută a Actului adiţional la Actul constitutiv nr. x din 21.05.2002 depus cu cerere de înscriere menţiuni nr. x/22.05.2002, admisă cu încheierea nr. 14159/29.05.2002 şi certificatul de menţiuni cu acelaşi număr şi dată.

Motivând acţiunea, reclamanta a învederat că Decizia Consiliului de Administraţie este lovită de nulitate absolută, deoarece: nu avea competenţă în legătură cu majorarea capitalului social, iar delegarea unor astfel de competenţe nu a avut loc în conformitate cu dispoziţiile legale; alegerea Consiliului de Administraţie pentru un mandat de 5 ani încalcă normele imperative ale legii; prevederea statutară că în şedinţele Consiliului de Administraţie hotărârile se pot lua cu o prezenţă de 2 administratori excede cadrului legal - un Consiliu de Administraţie format din 3 administratori poate lua hotărâri în unanimitate, iar în şedinţa din 10.05.2002 au fost prezenţi numai 2 dintre aceştia; nu s-a făcut o convocare a Consiliului de Administraţie şi nu s-a comunicat ordinea de zi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 114, art. 132 (3), art. 134 (1), art. 205-213 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 2 din Decretul nr. 167/1958, art. 5 C. civ. şi art. 2 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat o serie de excepţii şi anume: excepţia de nulitate a acţiunii, rezultată din exercitarea cu rea credinţă a drepturilor procesuale; excepţia inadmisibilităţii acţiunii întemeiată pe inexistenţa dreptului la acţiune împotriva actului atacat şi pe autoritate de lucru judecat, urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 1861/COM/17.07.2001 a Tribunalului Constanţa privind Decizia nr. 1/09.05.2001 a Consiliului de Administraţie a C. S.A.; excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, cu motivarea, în esenţă că aceasta nu avea calitatea de acţionar la data adoptării actului atacat, precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. de la 1865, prima instanţă a procedat la examinarea excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantei, reţinând, în esenţă, că, în speţă, legea aplicabilă rămâne cea de la data emiterii actului atacat, ale cărui efecte s-au împlinit complet sub imperiul legii vechi, astfel că, având în vedere dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R.1, pot fi atacate în justiţie hotărârile organelor de conducere de către acţionarii care au participat la şedinţă sau care au votat împreună, or, la data emiterii deciziei -10.05.2002 - reclamanta nu avea calitatea de acţionar, contractul de cesiune neputând conferi acesteia o astfel de calitate.

B.Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2690/COM/20.09.2005, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A. SUA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei reţineri a lipsei calităţii de acţionar, făcându-se totodată referire la dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 31/1990 republicată şi care ar fi permis formularea acţiunii de către "oricine are un interes legitim potrivit dreptului comun".

Prin note scrise, intimata pârâtă C. S.A. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

La data de 23.01.2006, a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru a pune în discuţia părţilor suspendarea judecăţii apelului, conform art. 244 teza I C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2005 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, cu termen de judecată 10.02.2006, având ca obiect constatarea nulităţii contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. x/15.10.2005, contract invocat de apelantă în susţinerea legitimării sale procesuale active.

Prin încheierea pronunţată la data de 13.03.2006, Curtea de Apel Constanţa a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 244 (1) alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, reţinând că sunt incidente dispoziţiile legale menţionate, potrivit cărora se poate dispune suspendarea judecării cauzei "când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrăurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea", dat fiind că prin Ordonanţa nr. 111/D/P/2004/12 decembrie 2005 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice vizând lămurirea relaţiilor comerciale şi financiare dintre societăţile aparţinând grupului de firme C., iar prin Ordonanţa nr. 111/D/P/2005/09.02.2006 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile.

La data de 18.12.2020, reclamanta A. SUA a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei faţă de încetarea motivului suspendării, respectiv soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă I.C.C.J., prin Ordonanţa din 05.12.2019, împotriva căreia s-au formulat plângeri la I.C.C.J., secţia penală, soluţionată definitiv prin sentinţa penală nr. 262/10.07.2020, dosar nr. x/2020.

S-au anexat cererii extras din Ordonanţa din 05.12.2019 şi Fişa portal a dosarului nr. x/2020 al I.C.C.J., secţia penală.

În şedinţa publică din data de 08.02.2021, faţă de cererea de repunere pe rol formulată de apelanta-reclamantă A.., intimata pârâtă C. S.A. a depus note de şedinţă şi, în temeiul art. 248 din C. proc. civ. 1865 (forma revizuită la data de 17.07.2005, aplicabilă la momentul înregistrării prezentului apel pe rolul Curţii de Apel Constanta), a înţeles să invoce excepţia perimării cererii de apel, solicitând constatarea perimării prezentului apel formulat de apelanta - reclamanta A.. împotriva sentinţei civile nr. 2690/COM/2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2005, având în vedere următoarele:

Prin încheierea din data de 13.03.2006 a Curţii de Apel Constanta a fost suspendată judecata apelului formulat de A., în temeiul dispoziţiilor art. 244 (1) alin. (2) din C. proc. civ. 1865.

Dosarul penal nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost soluţionat prin emiterea Ordonanţei de clasare din data de 05.12.2019.

Împotriva Ordonanţei de clasare din 05.12.2019, în temeiul art. 340 C. proc. pen., apelanta-reclamanta împreună cu D. S.A. formulează Plângere împotriva Ordonanţei din 05.12.2019, soluţionată de Procurorul şef-sectie PICCJ-DIICOT-Structura Centrala la data de 10.02.2020 prin Ordonanţa nr. 2/11.2.2020 de respingere a plângerii, ca nefondata.

In data de 02.03.2020, D. S.A. în calitate de continuator în drepturile şi obligaţiile rezultate din calitatea de parte civila a A. şi A., în calitate de societate ce acţionează în interesul lui D. S.A. a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie "Plângere împotriva Ordonanţei nr. 2/II- 2/2020 din data de 10 februarie 2020 a Procurorului şef secţie P.Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, Dna. E." - Dosar nr. x/2020.

Prin sentinţa penala nr. 262/10.07.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, faţă de plângerea formulată de cele doua societăţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o soluţie de respingere a plângerii, ca inadmisibilă.

S-a menţionat că D. S.A. şi A. au formulat plângerea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva Ordonanţei nr. 2/II-2/2020 din data de 10.02.2020 iar nu împotriva Ordonanţei din data de 5.12.2019, de soluţionare a Dosarului nr. x/2006

Faţă de cele de mai sus s-a apreciat faptul că, în ceea ce le priveşte pe apelanta-reclamanta din prezentul dosar, A. precum şi pe D. S.A., Dosarul x/2006 a fost soluţionat definitiv prin Ordonanţa de clasare din 05.12.2019 rămasă definitivă prin neatacare, la data expirării termenului de 20 de zile de la emiterea Ordonanţei nr. 2/11-2/2020 din data de 10.02.2020 (comunicată acestora în 12.02.2020), respectiv la data de 4.03.2020.

Conform art. 248 C. proc. civ. 1865 în forma revizuită la data de 17.07.2005, aplicabilă la momentul înregistrării prezentului apel pe rolul Curţii de Apel Constanţa: "Orice cerere de chemare în judecată contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.

În materie comercială termenul de perimare este de şase luni."

In aceste condiţii, având în vedere atât faptul ca A. şi D. S.A. nu au înţeles să formuleze plângere împotriva Ordonanţei din 5.12.2019 în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cât şi ultimul alineat al art. 248 de mai sus, faţă de cererea de apel, termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit cel mai târziu la data de 04.11.2020 (este inclus termenul de 2 luni prevăzut de Ordonanţele militare emise pe perioada stării de urgenţă).

Prin urmare, s-a susţinut că cererea de repunere pe rol depusa în data 18.12.2020, este formulată la mai mult de o lună de la împlinirea termenului de perimare a cererii de apel.

De asemenea, în ceea ce priveşte plângerile formulate împotriva Ordonanţei din 05.12.2019, respinse ca nefondate, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţionate în cererea de repunere pe rol, s-a susţinut faptul că acestea nu sunt de natură a întrerupe/a suspenda termenul de perimare ce curge împotriva persoanei interesate.

S-a subliniat şi faptul că pe întreaga perioadă de la suspendarea dosarului şi până la data de 18.12.2020, apelanta-reclamanta, în calitate de parte care justifică un interes, nu a îndeplinit niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de perimare.

Având în vedere cele învederate, s-a solicitat admiterea excepţiei perimării cererii de apel şi să se constate perimat apelul formulat de apelanta-reclamanta A.. împotriva sentinţei civile nr. 2690/COM/2005 pronunţată de Tribunalul Constanta în Dosarul nr. x/2005

În situaţia în care instanţa va trece peste excepţia perimării, în temeiul art. 136 şi 115 alin. (1) din C. proc. civ. 1865 (forma revizuita la data de 17.07.2005, aplicabila la momentul înregistrării prezentului apel pe rolul Curţii de Apel Constanta) s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a A., solicitând respingerea cererii de repunere pe rol ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

S-a arătat că prezenta cerere de repunere pe rol este formulata de A. cu sediul social în F., SUA, înmatriculată în statul F. cu nr. x SUA la data de 05.02.2002, având domiciliul procesual ales în Bucureşti, str. x, legal reprezentata de G. - Director, în calitate de apelantă-reclamantă.

În data de 18.09.2003, între A., cedent, şi D. S.A., cesionar, o societate cu sediul în Bucureşti a intervenit Contractul de cesiune de drepturi litigioase ce are ca obiect cesionarea către D. S.A. a tuturor drepturilor şi obligaţiilor izvorâte din calitatea de reclamant pe care o are cedentul în dosarele civil-comerciale aflate pe rolul instanţelor din Romania aflate în diferite faze procesuale de judecată, nominalizate la punctul 3 din Contract precum şi a celor din Dosarul x/2006

S-a învederat instanţei faptul că Dosarul nr. x/2005 (număr vechi 1005/COM/2005) aflat pe rolul Curţii de Apel Constanta, suspendat la acea data, este unul dintre dosarele ce a făcut obiectul contractului, acesta regăsindu-se indicat la pct. 3.8. din Contract.

Prin urmare, la data de 18.12.2020, data formulării cererii de repunere pe rol, A. nu mai are nicio calitate în acest dosar, toate drepturile şi obligaţiile aferente calităţii de apelant-reclamant fiind transmise către D. S.A. încă din anul 2013.

De altfel, împotriva sentinţei civile nr. 1809/06.10.2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2006 (număr vechi 725/COM/2006), nominalizat la pct. 3.10 din Contractul de cesiune de drepturi litigioase, D. S.A. a formulat o cerere de revizuire în calitate de revizuent - reclamant, confirmându-se astfel valabilitatea la acest moment a Contractului de cesiune de drepturi litigioase din data de 18.09.2013.

Faţă de toate aceste aspecte, a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual active a A. S.R.L. şi respingerea cererii de repunere pe rol ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

La data de 14.04.2021 apelanta reclamantă a depus la dosar note scrise prin care, cu privire la excepţia perimării, a arătat următoarele:

In dosarul nr. x/2005, înregistrat iniţial sub nr. x/2005 al Curţii de Apel Constanta, secţia a II a civilă, s-a suspendat judecata apelului în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (1865) prin încheierea din 13.03.2006, pana la soluţionarea definitiva a dosarului x/2004 al Parchetului de pe lângă ICCJ.

Din dosarul nr. x/2004 a fost disjuns dosarul nr. x/2006, care a avut ca obiect infracţiunile economice legate de majorările de capital social ale intimatei C.. În dosarul nr. x/2006 a fost emisă Ordonanţa din 05.12.2019, prin care s-a dispus clasarea cauzei.

Ordonanţa din 05.12.2019 a fost comunicată la data de 12.12.2019, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 339 C. proc. pen. s-a formulat plângere la Procurorul Sef al DIICOT Structura Centrală, înregistrată sub nr. x/30.12.2019.

Plângerea a fost soluţionată prin Ordonanţa nr. 2/II-2 comunicată la 12.02.2020 - Anexa 2 şi în conformitate cu art. 340 C. proc. pen. s-a formulat plângere împotriva Ordonanţei nr. 2/II-2/2020, înregistrată la ICCJ, secţia penală la 02.03.2020, ce a făcut obiectul dosar x/2020 - Anexa 3.

Dosarul nr. x/2020 al ICCJ, secţia penală a fost soluţionat la 10.07.2020, conform fişei portal, hotărâre neredactată.

S-a solicitat respingerea susţinerilor intimatei-pârâte privitoare la data rămânerii definitive a Ordonanţei din 05.12.2019 emisă în dosarul nr. x/2006, ca neîntemeiate.

Cererea de repunere pe rol a dosarului nr. x/2006 a fost formulată în termenul legal de 6 (şase) luni, conform art. 248 C. proc. civ. (1865), respectiv la data de 18.12.2020, astfel că s-a solicitat respingerea excepţiei perimării cererii de apel, ca nefondată.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual active a A., s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, pentru următoarele argumente:

Cadrul procesual în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Constanta, secţia a II-a Civila şi dosarul nr. x/2005 al Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a fost următorul: A.. SUA reclamant, respectiv apelant-reclamant şi C. S.A. pârât, respectiv intimatul-pârât.

Încheierea din 13.03.2006 a Curţii de Apel Constanţa din dosarul nr. x/2005 a fost pronunţată între aceste părţi.

Cererea de repunere pe rol a fost formulată de apelanta-reclamantă A. SUA.

Numai după pronunţarea instanţei de apel de repunere pe rol a cauzei, se puteau face cereri noi, respectiv depunerea de înscrisuri noi intervenite după 13.03.2006.

Este real şi cert că între A.. SUA şi D. S.A. s-a încheiat un Contract de cesiune de drepturi litigioase, privind litigiile existente pe rolul instanţelor de judecată, având ca obiect acţiuni în anulare împotriva Hotărârilor AGA, AGEA şi Consiliului de Administraţie de majorare a capitalului social al intimatei-parate.

D. S.A. va deveni succesorul legal în dosarul nr. x/2006, numai după repunerea pe rol a cauzei.

Prin probatoriile în susţinerea apelului au făcut dovada calităţii de acţionar a A.. SUA şi D. S.A., prin Certificat A.. SUA apostilat şi Nota informare ORC D. S.A..

D. S.A. nu a fost parte în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Constanta, secţia comercială şi în dosarul nr. x/2006 al Curţii de Apel Constanta, secţia comercială la data de 13.03.2006, data suspendării judecaţii conform art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (1865).

Faţă de aceste considerente, a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual active a apelantei-reclamante A..SUA.

D. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia nr. 196 din 19 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a A. şi a fost respinsă cererea de repunere pe rol ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A fost admisă excepţia perimării.

S-a constatat perimat apelul -litigii cu profesionişti - declarat de apelanta - reclamantă A. SUA, cu sediul ales în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 2690/COM/20.09.2005, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială în dosarul nr. x/2005, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. S.A. CONSTANŢA, cu sediul judeţul Constanţa.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Instanţa de apel a analizat, cu prioritate, excepţia de fond a lipsei calităţii procesuale active a societăţii A. în formularea cererii de repunere pe rol, ca manifestare a drepturilor şi obligaţiilor procedurale legate de continuarea procesului.

Prin încheierea pronunţată la data de 13.03.2006 în dosarul nr. x/2005 (număr format vechi 1005/COM/2005), Curtea de Apel Constanţa a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de reclamanta A.. SUA împotriva sentinţei civile nr. 2690/COM/20.09.2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul număr format vechi 1341/COM/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S.A..

După suspendarea judecăţii acestui dosar, la data de 18.09.2013, între apelanta reclamantă A., în calitate de cedent şi societatea D. S.A., în calitate de cesionar, a intervenit contractul de cesiune de drepturi litigioase, prin care cedentul a cesionat toate drepturile şi obligaţiile izvorâte din calitate de reclamant, în mai multe dosare civile şi comerciale, aflate pe rolul instanţelor din România, printre care şi dosarul nr. x/2005 (număr format vechi 1005/COM/2005) al Curţii de Apel Constanţa - art. 3.8 din contract.

Astfel cum se arată în art. 4 din contract, cesionarul se subrogă în poziţia procesuală a cedentului, preluând şi continuând procesele în nume propriu, din stadiul în care se află la momentul intervenirii cesiunii, în toate fazele procesuale subsecvente şi până la finalizare.

În urma soluţionării definitive a cauzei penale pentru care a fost dispusă suspendarea judecăţii apelului, apelanta A. a formulat cerere de repunere pe rol, fără a face nicio referire la cesiunea de drepturi litigioase către D. S.A., operaţinea juridică fiind adusă la cunoştinţa instanţei de apel de către intimata C. S.A., care a înţeles astfel să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale active a A. în formularea cererii de repunere pe rol.

Instanţa de apel a apreciat că excepţia procesuală invocată de intimata C. S.A. este întemeiată, întrucât, astfel cum rezultă din contractul de cesiune de drepturi litigioase, între cele două părţi contractante a intervenit o transmisiune de drepturi procesuale pe cale convenţională, inclusiv în prezentul dosar, astfel că societatea D. S.A. a preluat calitatea procesuală de apelantă reclamantă a cedentei A..

Transmiterea cu titlu particular a calităţii procesuale active are în sistemul C. proc. civ. de la 1865, aplicabil litigiului de faţă, consecinţa transmiterii de la cedent la cesionar, a tuturor drepturilor şi obligaţiilor procedurale, dobânditorul preluând procesul în starea în care se găseşte în momentul în care are loc transmiterea, moment din care judecata se va desfăşura numai în contradictoriu cu el, iar actele de procedură vor fi îndeplinite numai în persoana sa.

Aşadar, cesionarul D. S.A. a preluat calitatea procesuală de apelant reclamant şi avea obligaţia procedurală să formuleze cererea de repunere pe rol a judecăţii cauzei la momentul încetării motivului de suspendare.

În răspunsul formulat în raport cu această excepţie, societatea A. a oferit explicaţii contradictorii legate de transmiterea calităţii procesuale şi a susţinut fie menţinerea calităţii sale procesuale până la momentul repunerii pe rol, fără a indica însă vreun temei procesual care să conducă spre o astfel de soluţie juridică, în reglementarea C. proc. civ. de la 1865, fie a susţinut calitatea sa de reprezentant al societăţii D. S.A., în numele căreia a formulat cererea de repunere pe rol, deşi o astfel de situaţie juridică nu rezultă în cauză, fiind evident că societatea nu s-a prevalat de calitatea de reprezentant convenţional a noului titular de drepturi şi obligaţii procesuale, ci de propria sa calitate de parte.

Fiind transmise drepturile şi obligaţiile rezultate din litigiul care formează obiectul dosarului nr. x/2005 (număr format vechi 1005/COM/2005) al Curţii de Apel Constanţa, societatea A. nu mai justifică legitimarea procesuală activă, astfel că instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a A. şi a respis cererea de repunere pe rol ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Observând lipsa de legitimare procesuală activă a titularului cererii de repunere pe rol, instanţa a admis şi excepţia perimării cererii de apel, pentru următoarele argumente:

Potrivit prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, … dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

Potrivit alin. (3) (aplicabil prezentului apel), "în materie comercială termenul de perimare este de şase luni".

Rezultă că pentru a interveni perimarea în cauza de faţă trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: pricina să fi rămas în nelucrare timp de şase luni, iar lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

Fără a analiza susţinerile intimatei C. S.A. legate de momentul în care soluţia dată în dosarul penal pentru care s-a dispus suspendarea judecăţii apelului a rămas definitivă (referitor la ordonanţa care putea să formeze obiect al plângerii), s-a apreciat că la acest moment s-a împlinit termenul de perimare de şase luni de când pricina de faţă a rămas în nelucrare din vina părţii.

Astfel, dosarul penal nr. x/2006 a fost soluţionat prin Ordonanţa din data de 05.12.2019, iar plângerea formulată împotriva acestei ordonanţe s-a soluţionat definitiv prin sentinţa penală nr. 262/10.07.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al ÎCCJ.

Cel mai târziu, de la data de 10.07.2020 curge termenul de perimare de şase luni, termen înăuntrul căruia societatea D. S.A., care a preluat drepturile şi obligaţiile procedurale în cauză, nu a înţeles să efectueze niciun act de procedură necesar judecării apelului şi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Cererea de repunere pe rol formulată de A. nu poate avea efectul întreruptiv prevăzut de art. 249 C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că aceasta a fost respinsă, astfel că perimarea va interveni pentru împlinirea termenului legal imperativ de 6 luni în care cauza a rămas în nelucrare din culpa titularului de drepturi şi obligaţii procesuale.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs A. şi D. S.A. aducându-i următoarele critici:

1. Instanţa de apel a pronunţa hotărârea cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neândoielinic al acestuia, motiv de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 alin. (8) din vechiul C. proc. civ.

Astfel, instanţa de apel a interpretat greşit contractul de cesiune de drepturi litigioase din 18 septembrie 2013, atestat prin încheierea nr. 446377 din 18 septembrie 2013 de avocat I., încheiat între cele două recurente, iar potrivit Capitolului II pct. 4 alin. (2) transmiterea convenţională a calităţii procesual active opera numai după notificarea cedentului, iar această notificare trebuia făcută după fiecare dosar în parte.

S-a arătat că cererea formulată de A. la 18 decembrie 2020 şi însuşită de D. S.A prin subrogare în poziţia procesuală a cedentului, formulată pe 19 aprilie 2021 în şedinţă publică, prin avocat ales, constituie continuarea demersurilor procesuale.

S-a mai arătat că D. S.A, în calitate de cesionar, a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamant, însă instanţa de fond a înlăturat în totalitate clauzele contractuale şi a interpretat greşit actul de cesiune încheiat între părţi, rupând din context art. II pct. 4, fără să analizeze în totalitate acest paragraf în care se spune că cesionarul va stabili data la care se va subroga în poziţia procesuală a cedentului, fără ca drepturile şi obligaţiile din contract să-i fie afectate.

2. Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fiind lipsită de temei legal.

Deoarece contractul de cesiune constituie legea părţilor, considerentele hotărârii instanţei de apel, în sensul că la data de 18 decembrie 2020 A. înstrăinase toate obligaţiile derivând din calitatea de reclamant din dosarul nr. x/2005, sunt lipsite de temei legal, încălcând dispoziţiile cuprinse în Capitolul II alin. (1), (2) şi 4 din contractul de cesiune de drepturi litigioase din 18 septembrie 2013, dispoziţii care prevedeau că cesionarul va stabili conform propriei sale opţiuni data la care se va subroga în poziţia procesuală a cedentului, iar acesta din urmă se obligă să continue toate demersurile/lucrările până la data la care efectiv va fi notificat că cesionarul s-a subrogat în poziţia sa procesuală.

Însuşirea în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2021, prin avocat ales, a cererii de repunere pe rol din 18 decembrie 2020, constituie subrogarea în toate actele procesuale formulate de cedent, conform art. II pct. 4 din contractul de cesiune, context în care trebuie înlăturate motivele împlinirii termenului legal de perimare.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea/casarea, în tot, a deciziei recurate, rejudecarea cauzei, iar pe fond respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a A., admiterea cererii formulate de D. S.A, în calitate de succesor cu titlu particular, respingerea excepţiei perimării şi admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.

F. Hotărârea instanţei de recurs.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2690 din 20 septembrie 2005, prima instanţă, respectiv Tribunalul Constanţa, secţia Comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea introductivă a fost formulată în calitatea pretinsă de acţionar al S.C. C. S.A., însă, la aceea dată, reclamanta nu avea calitatea de acţionar, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 1403 din vechiul C. civ., nu se puteau vinde drepturi litigioase viitoare, ci doar drepturi asupra cărora exista un proces în desfăşurare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta-apelantă A., invocând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei apelate, tocmai din perspectiva admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Or, instanţa de apel nu trebuia să analizeze, în apel, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, raportat la cererea de repunere pe rol a cauzei, ci trebuia să analizeze, pe fond, susţinerile reclamantei, în sensul dacă excepţia lipsei calităţii procesuale active, reţinută de prima instanţă, este sau nu întemeiată, deoarece, acesta era obiectul căii de atac a apelului.

Prin urmare, în apel, reclamanta-apelantă avea calitate procesuală activă, deoarece ea contestase tocmai greşita reţinere a primei instanţe în ce priveşte lipsa calităţii procesuale sale active în a formula cererea de chemare în judecată.

Ca atare, instanţa de apel nu putea să analizeze, încă o dată, în apel, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în calea de atac a apelului, ci trebuia să analizeze dacă prima instanţă a pronunţat o soluţie temeinică şi legală cu privire la acest aspect.

În consecinţă, în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 312 alin. (5) teza I din vechiul C. proc. civ., instanţa de apel necercetând fondul cauzei cu privire la temeinicia şi legalitatea hotărârii primei instanţe în ce priveşte reţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, motiv pentru care, Înalta Curte, va admite recursul declarat de recurenta A., va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului.

Totodată, în funcţie de concluzia la care va ajunge cu privire la temeinicia şi legalitatea sentinţei apelate, relativ la critica formulată cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual active, instanţa de apel va analiza sau nu şi excepţia perimării apelului formulat de apelanta-reclamantă.

În ce priveşte recursul formulat de recurenta D. S.A, va fi respins, ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. a) din vechiul C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele părţilor.

Atât în primă instanţă, cât şi în apel, recurenta D. S.A, nu a fost parte în proces, astfel încât nu poate fi parte nici în recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 316 din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 294 alin. (1) din acelaşi cod, în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, or, recurenta D. S.A, nu a avut nicio calitate în primă instanţă şi nici în apel, nu a formulat nici cerere de intervenţie în interes propriu sau în interesul uneia dintre părţi şi nici nu şi-a exhibat calitatea de succesor cu titlu particular în drepturile reclamantei, astfel încât recursul formulat de aceasta, faţă de cele arătate mai sus, apare ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 196/2021 din 19 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta D. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 4 noiembrie 2021.