Territorial jurisdiction in individual labor conflicts: default to Bucharest when plaintiff lacks Romanian domicile or workplace

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020 la data de 07.12.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 32.400 euro net, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând drepturi salariale lunilor septembrie 2017 - mai 2018, datorate în temeiul Contractului individual de muncă semnat la data de 29.07.2017, alături de dobânda legală penalizatoare de la scadenţa fiecărei tranşe şi până la plata efectivă, la plata sumei de 2.000 euro net reprezentând bonus de performanţă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1462/01.03.2021 pronunţată de Tribunalul Bucuresti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia civilă.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că nu este competent să judece acţiunea formulată de reclamantul A. în raport de dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cu care cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De asemenea, instanţa a reţinut că reclamantul a încheiat un contract individual de muncă cu pârâta B. pe perioadă determinată, situaţie în care rezultă că locul de muncă al reclamantului este la Galaţi, jud. Galaţi.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Galaţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 21.05.2021 şi a fost fixat termen de judecată la data de 06.09.2021.

La data de 06.09.2021 reclamantul a depus la dosar note de şedinţă prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 1435 din 13 octombrie 2021, Tribunalul Galaţi a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a reţinut că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Conform art. 1072 alin. (1) C. proc. civ., când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale, iar potrivit prevederilor alin. (2) dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.

Tribunalul arată că în cauza de faţă, reclamantul nu are domiciliul în România, iar din înscrisurile ataşate notelor de şedinţă rezultă că la data înregistrării cererii de chemare în judecată, locul de muncă al reclamantului nu se afla în Galaţi, ci în Bulgaria, la Plovdiv.

În consecinţă, prin raportare la situaţia de fapt anterior arătată şi prevederile art. 210 din legea 62/2011 şi art. 1072 alin 2 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti sectia A VIII-A Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia VIII-A conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu de muncă, având ca obiect drepturi băneşti solicitate de reclamant în temeiul Contractului invidual de muncă semnat la data de 29 iulie 2017 cu pârâta B..

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 210 din legea 62/2011 şi art. 1072 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit înscrisurilor depuse de către reclamant, acesta nu are domiciliul sau locul de muncă în România, situaţie în care competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, potrivit art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti."

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2021.