Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning annulment action for public procurement attestation to Bucharest County Court as ordinary civil court

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat să se dispună anularea Documentului Constatator primar nr. 20254/14.08.2020 referitor la îndeplinirea obligaţiilor contractuale, emis de pârâta Compania Naţională de Investiţii - " C.N.I." - S.A, privind Contractul nr. x/08.06.2015, având ca obiect proiectarea şi execuţia lucrărilor aferente obiectivului - "Sala de Sport cu tribună 180 locuri - comuna Tia Mare, jud. Olt".

Prin sentinţa civilă nr. 903/10.06.2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În esenţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că nu este competent material să judece acţiunea formulată de reclamanta A. în raport de urmatoarele considerente:

Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, între reclamantă, în calitate de antreprenor, şi pârâtă, în calitate de achizitor, a fost încheiat Contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/08.06.2015, având ca obiect proiectarea şi execuţia lucrărilor aferente obiectivului - "Sala de Sport cu tribună 180 locuri - comuna Tia Mare, jud. Olt", în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea de Apel a reţinut că faţă de obiectul acţiunii şi data la care a fost înregistrată, pentru determinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016.

De asemenea, instanţa a arătat că raportat la invocarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 se impune a fi subliniat că inclusiv la art. 8 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 212/2018, legiuitorul a prevăzut în mod expres şi imperativ că:

"Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.".

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Bucureşti şi înregistrată pe rolul acesteia la data de 01.07.2021, sub nr. x/2021.

La termenul de judecată din 27 septembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI - a civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 2221 din 27 septembrie 2021, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti, secţia I civilă a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea unui document constatator emis de pârât, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice din 02.06.2016, aprobate prin H.G. nr. 395/2016 .

Instanţa a reţinut că obiectul acţiunii judiciare îl constituie aşadar anularea unui act administrativ, iar nu o cerere de reziliere a unui contract administrativ, astfel cum a considerat instanţa de trimitere.

De asemenea, arată instanţa, litigiul nu decurge din executarea contractului administrativ încheiat de părţile litigante, nu vizează executarea acestuia, ori aplicarea unei sancţiuni pentru executarea necorespunzătoare, ci are un obiect clar determinat, respectiv anularea documentului constatator final, emis de autoritatea contractantă după finalizarea raportului juridic izvorât din contractul administrativ.

Astfel, arată Tribunalul, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede:"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (…) autorităţile publice centrale (…) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel".

Mai reţine instanţa, întrucât prin cererea de chemare în judecată a fost contestat un document constatator emis de o autoritate publică centrală în executarea unui contract de achiziţie publică, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine, conform art. 166 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, corelate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de apel Bucureşti.

Valorificând prevederile legale evocate, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect anulare contract administrativ, prin care reclamanta A. a solicitat să se dispună anularea Documentului Constatator primar nr. 20254/14.08.2020 referitor la îndeplinirea obligaţiilor contractuale, emis de pârâta Compania Naţională de Investiţii - " C.N.I." - S.A, privind Contractul nr. x/08.06.2015.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, faţă de obiectul acţiunii şi data la care a fost înregistrată prezenta acţiune, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii legale care prevăd: "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

Totodată, instanţa supremă va avea în vedere şi dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 212/2018 potrivit cu care:

"Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun."

În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2021.