Res judicata bar between delictual civil liability in criminal proceedings and contractual penalty claims in subsequent civil action

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 15 noiembrie 2018, sub nr. x/2018 reclamanta COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR S.A. în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A. a solicitat obligarea acesteia la plata unei penalităţi în valoare de 0,15 %/zi de întârziere, calculate conform art. 4.2 pct. 1 din Condiţiile Generale de Contractare (Anexa A la procedura de licitaţie publică nr. 93/1389 din 4 iunie 2002), începând cu data de 7 octombrie 2002 şi până la zi.

Prin sentinţa nr. 1900 din 21 iunie 2019 Tribunalul Bucureşti a respins cererea ca existând autoritate de lucru judecat şi a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1900 din 21 iunie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti a declarat apel COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR S.A. în insolvenţă prin lichidator judiciar A. şi Asociaţii care a fost respins prin decizia civilă nr. 570 din 12 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 570 din 12 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR S.A. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, recurenta a arătat că instanţa de apel face confuzie între pretenţii contractuale (despăgubiri contractuale) şi pretenţii delictuale (pretenţii delictuale) care au fost solicitate în cauza penală.

În acest sens, recurenta arată că nu sunt întrunite dispoziţiile imperative prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. privind efectele lucrului judecat, deoarece nu a solicitat acelaşi lucru de două ori precizând că obiectul celor două cereri nu este identic, întrucât în primul dosar obiectul acestuia l-a constituit răspunderea civilă delictuală, iar în prezenta cauză obiectul este răspunderea civilă contractuală.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse în temeiul art. 493 C. proc. civ. s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

La data de 12 mai 2021 în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului, părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 15 septembrie 2021 s-a respins excepţia nulităţii recursului reţinându-se că sunt critici de nelegalitate ce pot fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi în consecinţă s-a admis în principiu recursul, acordându-se termen la 3 noiembrie 2021.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pentru care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Examinarea legalităţii substanţiale a hotărârii nu este în concret posibilă decât dacă hotărârea recurată are o bază legală suficientă, adică enunţă cu suficientă precizie modul de aplicare a legii la situaţia de fapt conturată; în sens contrar instanţa de recurs nu este în măsură să realizeze dacă aplicarea legii este sau nu corectă.

Din această perspectivă Înalta Curte reţine că instanţa de apel a făcut trimiteri generale referitoare la cele două forme ale răspunderii civile, neanalizând în mod concret pretenţiile celor două cereri, temeiurile de drept invocate de către părţi şi temeiul de drept reţinut de instanţa penală prin sentinţa penală nr. 492 din 10 iulie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi decizia penală nr. 287 din 16 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală care a desfiinţat în parte pe latură civilă sentinţa penală nr. 492 din 10 iulie 2015 obligând pe inculpatul B. în solidar cu partea responsabilă civilmente C.N.C.F. C.F.R. S.A. la plata sumei de 804.349 RON despăgubiri civile precum şi la plata dobânzii legale aferentă acestei sume începând cu 19 iulie 2002 până la plata efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie corespunzător perioadei menţionate.

Într-o altă exprimare, din considerentele deciziei recurate nu rezultă cu claritate că instanţa de apel a analizat pe de o parte, pretenţia civilă solicitată de către recurentă în cadrul dosarului penal şi temeiul de drept invocat de către parte şi aplicat de către instanţa penală prin sentinţa penală nr. 492 din 10 iulie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, respectiv decizia penală nr. 287 din 16 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, iar pe de altă parte pretenţia civilă solicitată prin cererea de chemare în judecată şi temeiul de drept al acesteia.

Fără o examinare concretă a pretenţiilor solicitate şi a dispoziţiilor legale invocate de către recurentă în cadrul celor două acţiuni, Înalta Curte nu poate exercita controlul judiciar asupra legalităţii aplicării de către instanţa de apel a art. 431 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR S.A. C. ŞI A. ŞI ASOCIATII SPRL împotriva deciziei civile nr. 570 din 12 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe cu recomandarea de a analiza în mod concret pretenţiile solicitate şi dispoziţiile legale invocate în cadrul celor două acţiuni.

Potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR S.A. C. ŞI A. ŞI ASOCIATII SPRL împotriva deciziei civile nr. 570 din 12 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 3 noiembrie 2021.