Finality of labor conflict judgments bars further appellate review

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 12 iunie 2015, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, sub nr. x/2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., în contradictoriu cu pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A.-Divizia Minieră Târgu Jiu, au solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună nominalizarea în vederea încadrării în muncă a acestora, în condiţii deosebite, pentru perioada 2001 şi până în prezent, transmiterea către I.T.M. a situaţiei în vederea emiterii avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi efectuarea plăţii la asigurările sociale şi a contribuţiilor aferente perioadei indicate.

De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 268 alin. (2) din Codul Muncii, Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010.

Prin încheierea din 25 martie 2016, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei CET Govora S.A şi a unit cu fondul excepţiile invocate de aceasta.

La 18 mai 2016 reclamanţii şi-au precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că au solicitat nominalizarea în vederea încadrării în muncă în condiţii deosebite pentru perioada 2001 până în prezent, transmiterea către ITM a situaţiei în vederea emiterii avizului pentru încadrarea locurilor de condiţii deosebite şi constatarea nulităţii absolute a clauzei din actele adiţionale la contractele individuale de muncă ale acestora, încheiate în perioada 2001 până în prezent.

Prin încheierea de şedinţă din 16 noiembrie 2016, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi prescripţiei dreptului material la acţiune pentru reclamantele C. şi G., invocate de pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. - Divizia Minieră Târgu Jiu.

Prin sentinţa civilă nr. 1170 din 19 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca nefondată,

2. Împotriva acestei hotărâri, la 3 decembrie 2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. au formulat apel, solicitând admiterea acestuia şi, pe cale de consecinţă, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii.

De asemenea, împotriva aceleiaşi sentinţe, dar şi împotriva încheierii din 16 noiembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. - Divizia Minieră Târgu Jiu a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea încheierii atacate, în sensul admiterii excepţiilor invocate de aceasta.

Prin decizia civilă nr. 2620 din 23 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate în cauză.

3. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul H. a formulat cerere de revizuire, la 16 iulie 2019, solicitând admiterea acesteia, schimbarea hotărârii atacate, în sensul de a fi obligat angajatorul să opereze încadrarea sa, în condiţii deosebite de muncă pentru perioada 2001 - până la data pronunţării unei hotărâri definitive, cu obligarea achitării contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale pentru aceeaşi perioadă, precum şi de a emite declaraţii rectificative pe care să le depună la Casa Judeţeană de Pensii.

La 17 octombrie 2019, revizuentul a formulat concluzii scrise, prin care a arătat că instanţa de apel nu a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, a invocat hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauze similare şi, totodată, a invocat şi alte motive de revizuire, care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 4765 din 28 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, pentru motivele invocate la 17 octombrie 2019, şi, în consecinţă, a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire pentru aceste motive. Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată iniţial.

4. Împotriva acestei decizii, la 5 decembrie 2019, revizuentul H. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 Cod procedură civilă, prin care a solicitat anularea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1369 din 29 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins contestaţia în anulare formulată de revizuent.

5. La 13 iulie 2020, împotriva acestei hotărâri contestatorul H. a formulat o cerere de reviuire prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, fără a indica temeiul de drept.

Prin decizia civilă nr. 2864 din 19 octombrie 2020, pronunţată de Curtea deApel Piteşti, secţia I civilă, în dosar nr. x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, în temeiul art. 513 C. proc. civ.

6. La 28 octombrie 2020, împotriva acestei hotărâri, dar şi împotriva hotărârilor anterioare, care au fost pronunţate în cauză, revizuentul H. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 6 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în conformitate cu art. 498 C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs, recurentul a învederat că, în ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., de la momentul formulării cererii de chemare în judecată, în anul 2015, şi până la momentul soluţionării cauzei, în primă instanţă, nu s-a păstrat aceeaşi componenţă a completului de judecată.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse cererile din apel precum şi cele din cererea de revizuire.

La 10 februarie 2021, intimata-pârâtâ CET Govora S.A., prin administrator judiciar U. S.P.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţiile inadmisibilităţii motivat de faptul că hotărârea atacată este definitivă şi nulităţii recursului întrucât nu se aduc critici de nelegalitate a deciziei recurate, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondate.

La 17 martie 2021, a depus întâmpinare şi intimata-pârâtâ Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., prin care a invocat, de asemenea, excepţia inadmisibilităţii căii de atac având în vedere că hotărârea atacată este definitivă.

La 3 februarie 2021 intimaţii pârâţi persoane fizice au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

La 2 aprilie 2021 recurentul a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimaţii CET Govora S.A. şi Complexul Energetic Oltenia S.A., prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiilor formulate şi admiterea recursului.

7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 5 iulie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune puncte de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor iar, la 16 august 2021, recurentul şi intimaţii persoane fizice au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză, prin care au solicitat, în esenţă, respingerea excepţiilor invocate de intimaţii-pârâţi şi admiterea în principiu a recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 2 noiembrie 2021.

În prealabil, deşi recurentul indică prin motivele de recurs mai multe hotărâri, din cuprinsul recursului rezultă că hotărârea criticată este decizia civilă nr. 2864 din 19 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosar nr. x/2020.

La termenul din 2 noiembrie 2021, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Înalta Curte reţine că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară faţă de excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă CET Govora S.A., întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina calea de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Cauza are ca obiect recursul împotriva deciziei civile nr. 2864 din 19 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosar nr. x/2020, prin care s-a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Potrivit art. 513 alin. (5) Cod procedură civilă "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Decizia a cărei revizuire se solicită este pronunţată într-o contestaţie în anulare a unei hotărâri pronunţate într-o cauză prin care se solicită revizuirea unei decizii pronunţate într-un conflict de muncă.

Potrivit textului art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în forma prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale iar potrivit tezei a II-a "de asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, conform dipoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, republicată şi modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, iar hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ.

În aplicarea coroborată a textelor de lege anterior evocate, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Astfel, decizia pronunţată într-un conflict de muncă, supusă cailor de atac extraordinare, de retractare, are caracter definitiv de la data pronunţării, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate şi în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia recurată pronunţată într-o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod.

Pe cale de consecinţă, aceasta nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs şi se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., fiind incident principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Hotărârea judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie statuând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

În considerarea celor ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul H. împotriva deciziei civile nr. 2864/2020 din 19 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul H. împotriva deciziei civile nr. 2864/2020 din 19 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, al Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.