Abusive termination of subcontracting agreement: nullity of cassation appeal for failure to articulate grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, la 29 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L., a solicitat obligarea pârâtei C. la plata sumei de 262.176,02 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria x nr. x din 08.04.2016 şi la plata penalităţilor de întârziere în valoare de 1.067.056,401 RON, constatarea faptului că pârâta a reziliat abuziv contractul de subantrepriză nr. x/2013, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 85/2014, art. 158 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 26 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, cauza fiind declinată spre competentă soluţionare Tribunalului Ilfov.

Prin sentinţa civilă nr. 1937 din 13 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj şi s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, cauza fiind trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Prin decizia civilă nr. 1421 din 20 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 11 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă.

2. Împotriva acestei hotărâri, la 20 martie 2020, reclamanta A. and D. S.R.L. a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac şi, pe cale de consecinţă, schimbarea hotărârii apelate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

De asemenea, la 13 martie 2020, pârâta C. a declarat apel împotriva considerentelor aceleiaşi hotărâri, solicitând modificarea acestora şi menţinerea soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 379 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins apelul reclamantei, ca nefondat şi, totodată, a fost admis apelul pârâtei împotriva considerentelor hotărârii atacate, fiind înlăturate, în parte, cele referitoare la faptul că reclamanta este îndreptăţită la sumele solicitate.

3. Împotriva acestei decizii, la 19 noiembrie 2020, reclamanta A. and D. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L.,a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea motivelor de casare, recurenta a arătat că motivarea instanţei de apel, cu privire la respingerea încuviinţării probei cu expertiză tehnică, este greşită, întrucât în cauză deşi nu a fost efectuată o expertiză tehnică, aceasta a reţinut că nu se impune refacerea probei cu expertiză iar, raportul pe care îl invocă, este un raport extrajudiciar, dispus într-un alt dosar în care reclamanta are calitatea de pârâtă. Prin urmare, recurenta susţine că instanţa de apel a analizat în mod eronat probatoriul administrat în cauză.

Potrivit recurentei instanţa de apel, în mod greşit, a admis apelul pârâtei declarat împotriva considerentelor hotărârii pronunţate în primă instanţă şi a dispus înlăturarea menţiunilor privind dreptul reclamantei la plata sumelor solicitate, în condiţiile în care prin sentinţa primei instanţe nu au fost reţinute astfel de considerente. În acest sens, recurenta susţine că decizia instanţei de apel este în contradicţie cu cele reţinute de prima instanţă, motivarea fiind străină de cele reţinute de această instanţă.

În continuare, recurenta a prezentat aspectele privind derularea relaţiilor contractuale dintre părţi şi a învederat că, în analiza rezilierii abuzive, instanţa de apel trebuia să ia în considerare toţi factorii care au stat la baza întârzierii anumitor lucrări, respectiv condiţiile meteorologice, devansarea lucrărilor aflate în sarcina exclusivă a pârâtei, etc.

A mai susţinut că şi-a îndeplinit obligaţiile menţionate prin notificarea din 3 februarie 2016, trimisă de pârâtă, cu excepţia unei singure piese. Prin urmare, recurenta precizează că rezoluţiunea contractului este neîntemeiată, având în vedere că această obligaţie nu era una esenţială în derularea contractului, piesa fiind una de rezervă iar, întârzierea livrării acestui echipament a fost determinată de furnizorul extern, fără însă ca efectuarea testelor şi punerea în funcţiune, să fie posibilă.

Recurenta-reclamantă a mai precizat că, în ceea ce priveşte obligaţia de a asigura instructajul de folosire şi exploatare pentru operatori, instanţa de apel nu a analizat faptul că pârâta nu i-a pus la dispoziţie lista cu cei patru operatori desemnaţi şi, astfel, a fost în imposibilitate obiectivă de a asigura acest instructaj.

2. Intimata C. a formulat întâmpinare, la 16 martie 2021, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că, deşi recurenta invocă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă, în realitate, sunt reluate motivele de apel, fără a se prezenta argumente prin care să critice nelegalitatea deciziei atacate, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 5 iulie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) Cod procedură civilă, instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor iar, la 29 iulie 2021, recurenta A. and D. S.R.L. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimată, întrucât a indicat şi dezvoltat motivele de casare iar, pe fond, a solicitat admiterea acestuia.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 2 noiembrie 2021.

La termenul din 2 noiembrie 2021, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Art. 483 alin. (3) Cod procedură civilă prevede că "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" iar, potrivit art. 486 alin. (3) din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Prin urmare, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.

În cauză, se constată că recursul declarat, deşi este întemeiat formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., nu cuprinde critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Înalta Curte constată că recursul declarat redă în mod fidel motivele de apel, fiind reiterate criticile din calea de atac a apelului privind livrarea echipamentelor, cauza depăşirii termenului de livrare în respectarea obligaţiei reclamantei de a efectua anumite lucrari de construcţie prealabile, tipul de echipament livrat şi precum şi nerespectarea de către reclamantă a obligaţiei de a asigura instructajul de folosire şi exploatare a echipamentelor.

Instanţa de apel a prezentat în mod clar argumentele pentru care au fost respinse criticile reclamantei privind rezilierea abuzivă a contractului, motivând că nu s-au dovedit cele susţinute privind depăşirea termenului de livrare, faptul că echipamentul livrat nu corespunde calitativ cu cel pe care pârâta s-a obligat să îl livreze, instructajul de folosire şi exploatare era ulterior momentului livrării echipamentelor, nefiind posibil în lipsa acestora şi, totodată, în mod corect, a considerat întemeiate criticile reclamantei privind menţiunile eronate din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, referitoare la faptul că reclamanta este îndreptăţită la sumele solicitate.

Înalta Curte constată că prin motivele de casare recurenta nu critică motivele instanţei de apel care au fundamentat soluţia pronunţată şi nu prezintă niciun argument din care să rezulte că analiza instanţei nu corespunde normelor legale incidente, rezumându-se la a relua situaţia de fapt, relaţiile contractuale între părţi şi criticile privind evaluarea eronată a dovezilor administrate şi a respectării de către aceasta a obligaţiilor contractuale.

În acest sens, se constată că recurenta, la pct. 13 din motivele de recurs, deşi promovează calea extraordinară de atac a recursului solicită "instanţei de apel" să analizeze rezilierea abuzivă a contractului, confirmând astfel reluarea criticilor din apel.

Critica recurentei referitoare la faptul că soluţia instanţei de apel privind considerentele sentinţei atacate cuprinde o motivare străină faţă de susţinerile primei instanţe nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât acest motiv de casare vizează exclusiv considerentele hotărârii atacate şi nu pe cele ale primei instanţe.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost indicat în mod formal, întrucât din cuprinsul motivelor de casare nu rezultă norma de drept material care a fost încălcată sau aplicată greşit de instanţa de apel.

Prin urmare, întrucât din motivele de casare invocate de recurentă nu este identificată nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivare necorespunzatoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute strict şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate conform art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de reclamanta A. and D. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L., împotriva deciziei nr. 379/2020 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. and D. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L., împotriva deciziei nr. 379/2020 din 9 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.