Nullity of cassation appeal for lack of legal grounds in financial lease contract termination dispute

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a Il-a Civilă, la 25 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.R.L., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună, în principal:

1. rezoluţiunea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x şi nr. y din 6 februarie 2015, încheiate între C. S.R.L., în calitate de vânzător, B. S.A., în calitate de cumpărător, şi reclamantă, în calitate de utilizator;

2. anularea contractelor de leasing financiar persoane juridice nr. x şi nr. y din 6 februarie 2015, încheiate între reclamantă, în calitate de utilizator, şi pârâta B. S.A., în calitate de finanţator;

3. anularea notificării de reziliere a contractelor de leasing financiar menţionate, emise de pârâta B. S.A. sub nr. x din 8 decembrie 2015;

4. obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumelor de 104.351,95 RON, achitată de către reclamantă cu titlu de avans contract leasing, urmare compensării realizate între C. S.R.L., în calitate de vânzător, şi B. S.A., în calitate de cumpărător, ca efect al vânzării de către reclamantă către C. S.R.L. a semiremorcii frigorifice ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 3 decembrie 2014, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data plăţii până la data restituirii efective şi de 34.150,05 RON, până la concurenţa sumei de 138.502,45 RON, reprezentând rate, comisioane, taxe etc, plătite de către reclamantă pârâtei B. S.A., până la data formulării cererii de chemare în judecată, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data plăţii până la data restituirii efective;

5. obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata unei penalităţi de întârziere de 0,25% din valoarea contractului, pe zi de întârziere, calculate de la data de 16 februarie 2015 până la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ipoteza în care vor fi respinse capetele 1 şi 2 ale cererii introductive, reclamanta a solicitat, într-un prim subsidiar, obligarea pârâtei C. S.R.L. la predarea posesiei, respectiv livrarea bunurilor individualizate în contractele de leasing financiar - persoane juridice, în temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 51/1997, dar şi obligarea acesteia la plata unei penalităţi de întârziere de 0,25% din valoarea contractului, pe zi de întârziere, calculată de la 16 februarie 2015, până la data predării efective a bunurilor.

Într-un subsidiar secund, în măsura constatării imposibilităţii predării, respectiv livrării bunurilor, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata următoarelor sume:

- 104.351,95 RON, reprezentând avansul achitat în temeiul contractelor leasing financiar, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data plăţii până la data restituirii efective;

- 4.150,05 RON, reprezentând rate, comisioane, taxe etc, plătite pârâtei B. S.A. până la data formulării acţiunii, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală calculată de la data plăţii până la data restituirii efective;

- 45.311,89 RON, reprezentând rate neachitate, inclusiv penalităţile aferente acestora conform prevederilor contractuale;

- 84.952,62 Euro, reprezentând rate rămase de achitat până la sfârşitul contractului de leasing şi a valorii reziduale, debit datorat către finanţator ca urmare a rezilierii contractelor de leasing financiar persoane juridice nr. x şi y din 6 februarie 2015, conform notificării nr. x din 8 decembrie 2015, emise de către B. S.A., inclusiv penalităţile aferente acestora conform prevederilor contractuale;

- penalităţi de întârziere de 0,25% din valoarea contractului, pe zi de întârziere, calculate de la 16 februarie 2015 până la data rămânerii definitive a hotărârii.

De asemenea, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1) art. 12 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 51/1997, art. 1246 alin. (1), (12)54, 1274, 1351 alin. (3), (15)49 şi urm., 1557 alin. (1), (16)34, 1635 alin. (1), (16)39-1647, 1650, 1672 C. civ. şi art. 155 Codul fiscal

La 1 septembrie 2016, reclamanta a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016, prin care a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. rezoluţiunea contractelor de vânzare-cumpârare nr. x şi nr. y din 6 februarie 2015, încheiate între C. S.R.L., în calitate de vânzător, B. S.A., în calitate de cumpărător, şi reclamantă, în calitate de utilizator;

2. anularea contractelor de leasing financiar - persoane juridice nr. x şi nr. y din 6 februarie 2015, încheiate între reclamantă, în calitate de utilizator, şi pârâta B. S.A., în calitate de finanţator;

3. anularea notificării de reziliere a contractelor de leasing financiar emise de pârâta B. S.A. sub nr. x din 8 decembrie 2015;

4. în situaţia în care vor fi respinse capetele 1 şi 2 ale cererii de chemare în judecată, solicită obligarea pârâtei C. S.R.L. la predarea posesiei, respectiv livrarea bunurilor individualizate în contractele de leasing financiar în temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 51/1997;

5. obligarea pârâtei B. S.A., iar în subsidiar a pârâtei C. S.R.L., în măsura constatării imposibilităţii predării sau livrării bunurilor individualizate în contractele de leasing, la plata următoarelor sume:

- 104.351,95 RON, achitată de către reclamantă cu titlu de avans contract de leasing, urmare a compensării realizate între C. S.R.L., în calitate de vânzător, şi B. S.A., în calitate de cumpărător, ca efect al vânzării de reclamantă către C. S.R.L. a semiremorcii frigorifice ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 3 decembrie 2014, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data plăţii până la data restituirii efective;

- 138.502,45 RON, reprezentând rate, comisioane, taxe etc, plătite de către reclamantă pârâtei B. S.A. până la data formulării acţiunii, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data plăţii până la data restituirii efective.

Reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1) art. 12 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 51/1997, art. 1246 alin. (1), (12)54, 1274, 1351 alin. (3), (15)49 şi urm., 1557 alin. (1), (16)34, 1639-1647, 1650, 1672 C. civ. şi art. 155 Codul fiscal

Prin încheierea nr. 102 din 6 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a Il-a Civilă, în dosar nr. x/2016, în temeiul art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, a fost trimis dosarul nr. x/2016, având ca obiect rezoluţiune contract, primului complet învestit.

La 27 ianuarie 2017, reclamanta şi-a precizat acţiunea, raportat la faptul că pârâta B. S.A. a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care a solicitat rezoluţiunea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x şi nr. y din 6 februarie 2015.

Prin sentinţa civilă nr. 46/LP din 10 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, în dosar nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe, la 6 aprilie 2017, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 3266 din 30 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect rezoluţiunea contractelor de vânzare cumpărare nr. x şi nr. y din 06.02.2015, ca neîntemeiată, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii, s-a dispus rezoluţiunea contractelor de vânzare-cumpărare şi leasing financiar nr. x şi nr. y din 06.02.2015 şi s-a anulat notificarea nr. x din 08.12.2015 de reziliere a contractelor de leasing.

Totodată, a fost obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumelor de 104.351,95 RON şi de 34.462,42 RON, achitate în temeiul contractelor de leasing menţionate, care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume, de la data plăţii şi până la plata efectivă a debitului.

De asemenea, au fost obligate pârâtele B. S.A. şi C. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 8.626,38 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, iar pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 16.455 de RON, cu acelaşi titlu.

2. Împotriva acestei hotărâri, la 5 martie 2020, pârâta B. S.A. a declarat apel, prin care a solicitat anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Prin decizia civilă nr. 1174/2020 din 30 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul formulat de pârâta B. S.A., a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Totodată, a fost obligată reclamanta să plătească apelantei suma de 12.540,69 RON cheltuieli de judecată.

3. Împotriva acestei decizii, la 20 noiembrie 2020, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar, în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare, respingerea apelului şi menţinerea sentinţei primei instanţe.

Recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacată este parţial netemeinică şi nelegală, fiind aplicate greşit normele de drept material privind instituţia rezoluţiunii celor două contracte de vânzare-cumpărare precum şi a celor două contracte de leasing, respectiv prevederile de art. 1549 şi art. 1550 C. civ., precum şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 9 lit. e) din O.G. nr. 51/1997, art. 10 alin. (1), (3) şi (5) din O.G. nr. 78/2000, prin raportare la dispoziţiile art. 249 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1.549 şi art. 1.550 C. civ., deoarece nu a coroborat procesele-verbale de acceptare cu restul probelor şi nu a reţinut culpa intimatei-pârâte B. S.A., care nu a avut calitatea de proprietar al bunurilor care au făcut obiectul contractului de leasing şi nu a deţinut cartea utilajelor.

Mai arată recurenta că potrivit art. 9 lit. e) din O.G. nr. 51/1997, intimata-pârâtă B. S.A. avea obligaţia de a asigura folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care utilizatorul a respectat toate clauzele contractuale.

Potrivit recurentei la momentul la care a făcut plata, intimata-pârâtă B. S.A. cunoştea că cele două bunuri nu au fost livrate acesteia, însă a plătit contravaloarea bunurilor către intimata-pârâtă C. S.R.L., pentru ca aceasta să achite la rândul său bunurile către furnizorul din străinătate. Recurenta consideră că acesta este motivul pentru care cele două procese-verbale de acceptare, anexe la contractul de leasing, nu au data predării, deoarece bunurile urmau să fie predate până la data de 16 februarie 2015.

În consecinţă, recurenta precizează că intimata-pârâtă B. S.A. este responsabilă de rezilierea contractelor de leasing deoarece, ca profesionist, nu a luat măsurile necesare pentru a se asigura asupra calităţii de proprietar al intimatei-pârâtei C. S.R.L., contractând cu un neproprietar.

4. La 12 februarie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea capătului principal de cerere, ca fiind inadmisibil, având în vedere că motivarea recursului nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. şi invocă dispoziţiile art. 483 alin. (3) din acelaşi cod întrucât prin calea extraordinară de atac a recursului nu se urmăreşte reanalizarea situaţiei de fapt, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală.

5. Recurenta A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, la 18 martie 2021, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă B. S.A., prin întâmpinare, şi admiterea căii extraordinare de atac, astfel cum a fost formulată.

6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 15 iunie 2021, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor. Intimata-pârâtă B. S.A. a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 2 noiembrie 2021.

În prealabil, având în vedere că în motivarea excepţiei inadmisibilităţii recursului intimata-pârâtă B. S.A. susţine că recurenta invocă critici de netemeinicie a hotarărării atacate, care nu pot face obiect al controlului judiciar în calea extraordinară a recursului, Înalta Curte urmează a califica aceste apărări ca fiind subsumate excepţiei nulităţii recursului.

La termenul din 2 noiembrie 2021, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. prevede că "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" iar, potrivit art. 486 alin. (3) din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) Cod procedură civilă, sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Prin urmare, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.

În cauză, se constată că recursul declarat, deşi este întemeiat formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu cuprinde critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu toate că recurenta tinde să demonstreze încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 1549 şi art. 1550 C. civ., art. 1 alin. (1) şi art. 9 lit. e) din O.G. nr. 51/1997, art. 10 alin. (1), (3) şi (5) din O.G. nr. 78/2000, susţinerile acesteia relevă, în realitate, aspecte de fapt privind calitatea de proprietar a intimatei-pârâte B. S.A.

În acest context, recurenta critică hotărârea atacată sub aspectul evaluării eronate a dovezilor administrate şi a situaţiei de fapt şi solicită reapreciarea probelor fără, însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele instanţei în fundamentarea acesteia.

De asemenea, prin criticile formulate recurenta contestă starea de fapt reţinută de instanţa de apel privind culpa intimatei-pârâte B. S.A. la încheierea şi rezilierea contractelor încheiate între părţi.

Înalta Curte constată că toate aceste susţineri ale recurentei privesc aspecte ce ţin de aprecierea situaţiei de fapt şi a probelor administrate, fiind critici de netemeinicie, prin care nu se identifică dispoziţia legală care să fie criticată sub aspectul încălcării sau a greşitei aplicări de către instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât din motivele de casare invocate de recurentă nu este identificată nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivare necorespunzatoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului. În consecinţă este întemeiată excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă având în vedere criticile de netemeincie invocate de recurenta, care nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinara de ataca a recursului.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute strict şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate conform art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1174/2020 din 30 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1174/2020 din 30 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.