Nullity of Adjudication Award: Res Judicata Bar on Price Objections and Exclusive Remedy for Non-Payment

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 22 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B., C. S.A. şi D. S.R.L., a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună constatarea nulităţii absolute a Actului de adjudecare nr. 212b/2013 emis la 26.01.2018 şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii acestuia, în sensul revenirii în proprietate a imobilului adjudecat şi să se dispună rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului adjudecatar şi intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea sa.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1247 C. civ., art. 850-851 C. proc. civ., art. 319, alin. (19)-(20) coroborat cu dispoziţiile art. 282 alin. (3)-(6), art. 292 alin. (3) lit f), art. 316 alin. (11), lit. a)-e) şi h) şi art. 331 Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 227/2015, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale prevederilor pct. 96, alin. (5) din Normele de aplicare ale Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 1/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 28 din 14.02.2020, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-au respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâta C. S.A., s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată şi a fost obligată reclamanta să achite pârâtului B. suma de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar E. S.P.R.L., prin care a solicitat, în principal, anularea hotârârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe iar, în subsidiar, a solicitat schimbarea în parte a hotârârii apelate sub aspectul soluţiei date asupra fondului acţiunii şi reţinând cauza spre rejudecare, a solicitat admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 410 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul ca nefondat şi a fost obligată apelanta la plata către intimatul B. a sumei de 1.000 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.

3. Împotriva acestei decizii la 2 decembrie 2020 reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar E. S.P.R.L. şi prin administrator special F., a formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar, în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Recurenta a susţinut că instanţa de apel a dispus, în mod eronat şi contrar normelor de drept aplicabile în cauză, respingerea apelului şi menţinerea hotărârii pronunţate de prima instanţă, reţinând autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei civile nr. 437 din 29.05.2019, pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestaţie la executare. În hotărârea pronunţată în contestaţia la executare s-a reţinut că menţiunile privind preţul imobilului, care nu cuprinde TVA, au fost făcute pentru prima dată prin publicaţia de vânzare din data de 19.08.2016, astfel că partea putea invoca critici privind modul de stabilire a preţului de către executorul judecătoresc doar pe calea contestaţiei împotriva acelei publicaţii de vanzare la licitaţie. Prin urmare recurenta apreciază că nu ar putea fi formulate critici de această natură pe calea unei acţiuni de drept comun.

Potrivit recurentei, ulterior emiterii publicaţiei de vânzare, în data de 31.10.2018, organele fiscale au stabilit că era necesar ca preţul să conţină TVA, astfel că acest aspect a fost invocat la momentul când era o certitudine, pe calea acţiunii de drept comun, ca un motiv distinct de nulitate a actului de adjudecare şi nu raportat la un act de executare, motiv asupra căruia instanţa de apel nu s-a pronunţat.

Totodată, recurenta precizează că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 430 şi 431 C. proc. civ. referitoare la decizia din contestaţia la executare, având în vedere că instanţa de executare s-a pronunţat pe excepţie şi nu pe fond, nefiind niciun impediment în analiza motivului de nulitate a actului de adjudecare pentru neplata preţului.

În continuare, recurenta susţine că instanţa de apel, în mod greşit, a analizat cauza dedusă judecăţii în raport de executarea silită şi de contestaţiile la executare formulate şi nu ca o acţiune de sine statatoare, prin care se urmăreşte anularea unui act de vânzare cumpărare forţată, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de valabilitate prevăzute de lege, pentru ca acesta să îşi poată produce efecte.

Recurenta consideră că actul de adjudecare reprezintă, sub aspectul naturii şi consecinţelor juridice, un veritabil contract de vanzare-cumparare prin care se transmite din patrimoniul debitorului urmărit în cel al adjudecatarului dreptul de proprietate asupra bunului, iar acestui act juridic îi sunt aplicabile dispoziţiile C. civ., care impun achitarea preţului integral şi în termenul stabilit.

Recurenta menţionează că motivul prin care a arătat că initimatul adjudecatar dispune de un imobil asupra caruia nu are un act de proprietate legal, acesta fiind invalidat de către executorul judecătoresc prin reluarea procedurii de licitaţie a imobilului pentru neachitarea preţului în integralitate, nu a fost analizat de instanţa de apel, aceasta reţinând că nu reprezintă o cauză de nulitate a actului de adjudecare.

În raport cu aceste aspecte, faţă de neanalizarea motivelor invocate, recurenta invocă dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi art. 22 C. proc. civ. precum şi art. 6 din CEDO privind dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Recurenta susţine că, în mod greşit, instanţa de apel nu a analizat motivul privind neplata integrală a preţului, întrucât chiar dacă situaţia de fapt are o înrâurire în faza execuţională, nu poate avea nici un efect asupra motivelor invocate de sine stătător, referitoare la nelegalitatea emiterii actului de adjudecare în raport de neplata preţului. Totdată, recurenta precizează că nici în prezent preţul nu a fost achitat integral.

Potrivit recurentei, în mod eronat, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă ar fi aplicat corect prevederile art. 850 alin. (1), art. 851 alin. (1), art. 853 şi art. 180 şi urm. C. proc. civ., privind termenul de 30 de zile în care intimatul adjudecatar avea obligaţia de a pune la dispoziţie preţul vânzării.

În acest sens, recurenta invocă procesul-verbal de licitaţie în cuprinsul căruia s-a menţionat expres faptul că diferenţa de preţ urmează a fi achitată în cel mult 30 de zile de la momentul emiterii acestuia, astfel că în măsura în care s-a aprobat achitarea preţului în tranşe, această aprobare trebuia să fie dispusă în termenul legal menţionat, începând cu data emiterii procesului-verbal de licitaţie.

Prin urmare, procesul-verbal de licitaţie fiind emis la 22.12.2017, termenul de 30 de zile, în care se putea achita preţul şi se putea emite actul de adjudecare ca urmare a îndeplinirii obligaţiei adjudecatarului, s-a împlinit la data de 20.01.2018, iar nu la data de 22.01.2018, întrucât acesta nu se calculează pe zile libere, cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.

Recurenta invocă în acest sens şi dispoziţiile art. 184 alin. (1) şi 185 teza finală C. proc. civ., considerând actul de adjudecare emis după împlinirea termenului ca fiind nul.

Contrar susţinerilor instanţei de apel, recurenta invocă şi faptul că acordul exprimat de creditor pentru plata preţului în rate a fost dat după expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 850 alin. (1) C. proc. civ.

Apreciază recurenta că atât timp cât, în considerente, instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în cauză, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

Potrivit recurentei nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute la art. 712 C. proc. civ., respectiv buna-credinţă a adjudecatarului şi dobândirea definitivă a dreptului de proprietate.

Recurenta invocă şi o conivenţă a licitatorilor pentru a sublinia modalitatea ilegală în care a fost emis actul de adjudecare.

De asemenea, recurenta susţine că nu se putea emite actul de adjudecare în lipsa înscrierii procesului-verbal de licitaţie în Cartea Funciară potrivit art. 849 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., critică care nu a fost analizată de instanţa de apel.

La 19 martie 2021 intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât criticile invocate nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

La 19 martie 2021 intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât lipseşte semnătura administratorului judiciar, iar motivele invocate nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Totodată, pe fond, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin cererea formulată la 6 septembrie 2021, lichidatorul judiciar al recurentei reclamante, Cabinet individual de insolvenţă G., şi-a însuşit recursul formulat de reclamantă.

Prin încheierea de şedinţă din 14 septembrie 2021, pronunţată în complet de filtru, s-a stabilit termen de judecată la 2 noiembrie 2021având în vedere că nu este incidentă procedura de filtrare a recursului.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Criticile recurentei privind aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor art. 430 şi art. 431 C. proc. civ. referitoare la puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei civile nr. 437 din 29.05.2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a reţinut posibilitatea contestării modalităţii de stabilire a preţului de către executor doar pe calea contestaţiei la executare împotriva publicaţiei de vânzare la licitaţie, se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta a susţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 430 şi art. 431 C. proc. civ. întrucât în decizia menţionată instanţa a respins motivul privind neplata preţului ca fiind tardiv formulat, fără a analiza pe fond argumentele invocate.

În cauză, se constată că preţul la care a fost scos la licitaţie imobilul a fost stabilit de executorul judecătoresc, în cadrul procedurii de executare silită a recurentei. Primele menţiuni privind preţul imobilului fără TVA sunt în publicaţia de vânzare la licitaţie emisă de executorul judecătoresc la 19.08.2016, bunul fiind adjudecat de către intimatul-pârât B. la data de 22.12.2017, pentru un preţ stabilit fără TVA.

Prin urmare, preţul de vânzare fără TVA s-a raportat la preţul din publicaţia de vânzare la licitaţie, stabilit prin încheiere de executorul judecătoresc potrivit procedurii de executare silită.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut, în temeiul dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al celor dezlegate prin decizia civilă nr. 437 din 29.05.2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, privind motivul de nulitate al actului de adjudecare pentru neplata preţului.

În considerentele deciziei menţionate s-a reţinut că partea putea invoca criticile privind modalitatea de stabilire a preţului fără TVA doar pe calea contestaţiei la executare împotriva publicaţiei de vânzare din 19.09.2016, în cuprinsul căreia s-au făcut menţiuni pentru prima dată de preţul de vânzare la licitaţie a imobilului. Orice alte critici referitoare la pret, formulate ulterior publicaţiei menţionate, sunt tardive.

Potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte considerentele deciziei iar conform prevederilor art. 431 alin. (2) din acelaşi cod, efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat poate fi opus în alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că dezlegarea dată prin considerentele deciziei menţionate, referitoare la formularea criticilor privind preţul de vânzare a imobilului la licitatie doar pe calea contestaţiei la executare împotriva publicaţiei de vânzare, prin care s-a fixat acest preţ, are legătură cu soluţionarea cauzei, prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare pentru lipsa preţului.

Critica recurentei privind inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., întrucât prin decizia menţionată instanţa nu a analizat pe fond argumentele privind neplata preţului cu TVA, fiind respins motivul de contestaţie ca tardiv, este nefondată.

Din considerentele deciziei menţionate rezultă că instanţa, deşi a reţinut tardivitatea motivului de contestaţie privind neplata preţului, în motivarea acestei soluţii a statuat că formularea criticilor privind preţul de vânzare a imobilului la licitaţie se poate realiza doar pe calea contestaţiei la executare împotriva publicaţiei de vânzare în care s-a fixat acest preţ.

Prin urmare, chiar dacă motivul de contestaţie a fost respins pe calea excepţiei, în argumentarea soluţiei instanţa a dezlegat problema de drept care are legătură în cauză.

De asemenea, critica recurentei privind încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi art. 22 C. proc. civ., referitoare la neanalizarea motivului vizând neplata preţului cu TVA, este nefondat.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat acest motiv reţinând că că modalitatea de stabilire preţului, cu sau fără T.V.A., trebuia contestată în raport de prima publicaţie de vânzare în care a fost fixat preţul fără T.V.A., iar nu ulterior, prin intermediul unei acţiuni de drept comun.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care recurenta a invocat nemotivarea hotărârii instanţei de apel din perspectiva naturii juridice a actului de adjudecare, ca fiind un veritabil contract de vânzare-cumpărare şi neanalizarea condiţiei de nulitate a acestuia pentru neplata preţului, este nefondat.

Instanţa de prim control judiciar în mod judicios a motivat hotărârea atacată, reţinând în considerentele acesteia că natura juridică a actului de adjudecare este aceea de veritabil act ju­ridic autentic, translativ de proprietate asupra imobilului şi poate fi atacat în faţa instanţei de drept comun, ca orice act juridic civil pentru neregulile sale, fără însă a se putea invoca neregularităţi ale actelor de executare, premergătoare întocmirii sale.

Totodată, instanţa de apel a reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al celor dezlegate prin decizia menţionată, privind formularea criticilor referitoare la preţul de vânzare al imobilului la licitaţie doar pe calea contestaţiei la executare împotriva publicaţiei de vânzare, în care s-a fixat acest preţ.

Criticile recurentei privind nemotivarea hotărârii atacate din perspectiva invocării Dispoziţiei ANAF nr. 8952 din 31.10.2018, emisă ulterior actului de adjudecare, prin care s-a anulat factura emisă şi s-a stabilit că preţul de vânzare la licitaţie trebuie să conţină TVA, precum şi cea privind neplata preţului până în prezent, sunt nefondate.

Instanţa de apel în mod corect a motivat faptul că nulitatea este sancţiunea care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, or recurenta invocă un act emis ulterior eliberării actului de adjudecare, iar, pe de altă parte, a reţinut că formularea criticilor referitoare la preţul de vânzare al imobilului la licitaţie se poate realiza doar pe calea contestaţiei la executare împotriva publicaţiei de vânzare, în care s-a fixat acest preţ.

De asemenea, instanţa de apel a evidenţiat cauzele de nulitate absolută a actului juridic fără însă ca motivul invocat de recurentă privind neplata preţului să se regăsească printre acestea. În situaţia neplăţii preţului unui act juridic, recurenta are posibilitatea demarării altor remedii procesuale şi nu a invocării nulităţii absolute a acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se motivele pentru care s-au înlăturat criticile recurentei.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de prim control judiciar a aplicat greşit dispoziţiile art. 850 alin. (1), art. 851 alin. (1) coroborate cu art. 180 şi urm., art. 853 şi art. 854 din C. proc. civ., privind termenul de plată a preţului, acordul exprimat de creditor pentru plata preţului în rate şi emiterea actului de adjudecare.

Înalta Curte constată că şi aceste critici sunt nefondate, întrucât motivele invocate privind nerespectarea termenului de 30 de zile de plată a preţului şi emiterea actului de adjudecare în procedura de executare silită pot forma obiectul unor proceduri prevăzute în executarea silită şi nu pot fi analizate în acţiunea de drept comun.

Din considerentele hotărârii atacate se constată că instanţa de prim control judiciar a aplicat corect dispoziţiile legale criticate privind termenul de plată a preţului.

Astfel, potrivit art. 850 alin. (1) C. proc. civ. adjudecatarul imobilului va depune preţul în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării cu consecinţa prevăzută la art. 851 alin. (1) al aceluiaşi cod, respectiv dacă nu se achită în termen executorul judecătoresc va relua licitaţia de la preţul la care bunul a fost adjudecat.

Conform art. 853 C. proc. civ., la cererea adjudecatarului executorul judecătoresc cu acordul creditorului poate stabili plata preţului în rate cu dobânda legală aferentă.

Având în vedere faptul că în materia executării silite nu sunt prevăzute modalităţi de calcul al termenelor, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile de drept comun de la art. 180 şi urm. C. proc. civ.. Potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care incepe să curgă termenul şi nici ziua cănd acesta se împlineşte.

În cauză, se constată că licitaţia a avut loc la 22.12.2017 iar adjudecatarul potrivit art. 853 C. proc. civ. a solicitat la 09.01.2018 plata preţului în rate, cerere care a fost aprobată în data de 22.01.2018.

În consecinţă, Înalta Curte constată că atât solicitarea de plată a preţului în rate, cât şi acordul exprimat de creditor, au fost realizate cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 850 alin. (1) coroborat cu art. 181 alin. (1) pct. 2 şi art. 853 C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 854 din C. proc. civ. nu prevăd un termen pentru întocmirea actului de adjudecare.

Criticile privind constatarea relei credinţe a adjudecatarului la solicitarea executorului de plată a preţului reprezintă critici de netemeinicie care nu pot face obiectul controlului judiciar prin calea extraordinară de atac a recursului.

De asemenea, direct în recurs, recurenta invocă un nou motiv de nulitate a actului de adjudecare, respectiv conivenţa licitatorilor la adjudecarea imobilului, care nu poate fi analizat, fiind invocat omisso medio, potrivit prevederilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Critica recurentei privind intabularea actului de adjudecare a imobilului fără însă a fi înregistrat şi procesul-verbal al licitaţiei, a fost respinsă în mod just de instanţa de apel, întrucât nu se circumscrie vreunui motiv de nulitate pentru a putea fi analizat.

Pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă G., împotriva deciziei nr. 410 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca nefondat.

Referitor la cererea intimatului-pârât B. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată"

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs conform art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate, respectiv chitanţa fiscală nr. 1573 din 01.11.2021, emisă de Cabinet Avocat H., în cuantum de 2.000 RON.

Înalta Curte urmează să admită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 C. proc. civ., având în vedere că a fost respins recursul formulat, în acest fel dovedind o culpă procesuală care a produs un prejudiciu intimatului-pârât constând tocmai în cheltuielile de judecată efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă G., împotriva deciziei nr. 410 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatului pârât B. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.