Loss of procedural interest extinguishing recourse against suspension of proceedings pending appellate decision on accessory intervention

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra excepţiei lipsei de interes a recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 12 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017/a102, reclamanţii A., B. şi C., în temeiul art. 133 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 997 şi urm. C. proc. civ., au formulat cerere de ordonanţă preşedinţială, în contradictoriu cu pârâta D. S.A., prin administrator judiciar E. SPRL, prin care au solicitat suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor D. S.A. din data de 10 iunie 2019, astfel cum a fost menţionată în procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a acţionarilor D. S.A. nr. 4929 din 10 iunie 2019, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea aceleiaşi hotărâri, ce face obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.

De asemenea, reclamanţii au solicitat cheltuieli de judecată.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 997 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 31/1990, Legea nr. 85/2014, Legea nr. 24/2017 şi Regulamentul nr. 5/2018.

Prin încheierea din 26 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a amânat pronunţarea la data de 27.02.2020, având nevoie de timp pentru a delibera.

Prin sentinţa civilă nr. 38 din 28 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a luat act de cererea de renunţare la judecată formulată de reclamantul C., s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a reclamanţilor invocată de pârâta D. S.A. prin administrator special F. şi s-a respins cererea, astfel cum a fost precizată.

Totodată, s-a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamanţilor, formulată de G. S.R.L. şi s-a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei D. S.A. prin administrator special F. şi administrator judiciar, formulată de H. S.A.

2. Împotriva încheierii din 26 februarie 2020 şi a sentinţei civile nr. 38 din 28 februarie 2020, ambele pronunţate de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat apel reclamanţii A. şi B., precum şi creditoarea I. S.R.L., prin administrator special J..

Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat apel incident creditoarea K. S.R.L., prin administrator special F..

Prin încheierea din 28 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei D. S.A., formulată de L..

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2017/a102.1, la data de 15 iunie 2020.

Prin încheierea din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, s-a constatat suspendarea de drept a judecăţii cauzei până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului formulat împotriva încheierii din data de 28 mai 2020, potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenţei.

3. Prin decizia nr. 214 din 4 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.1, s-a respins excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenta L., s-a admis excepţia tardivităţii recursului declarat de D. S.A., s-a admis recursul declarat de L. împotriva încheierii din 28 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, s-a casat încheierea şi s-a trimis cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel. Totodată, s-a respins ca tardiv recursul declarat de D. S.A., împotriva aceleiaşi încheieri.

4. Împotriva încheierii din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au formulat recurs, la data de 23 iunie 2020, în temeiul art. 414 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare cu consecinţa reluării judecăţii cauzei.

Recurenţii au arătat că, în mod greşit, a dispus instanţa de apel suspendarea de drept a judecăţii cauzei până la soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii din data de 28 mai 2020 privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie.

Astfel, au susţinut recurenţii, contrar celor reţinute de instanţa de apel, că legea aplicabilă soluţionării cererii de intervenţie accesorie este cea care guvernează procesul în cadrul căruia a fost formulată, respectiv C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, în vigoare la data înregistrării cererii introductive ce formează obiectul dosarului nr. x/2017

Recurenţii au precizat că potrivit art. 64 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul, prin urmare soluţia privind suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului formulat împotriva încheierii din data de 28 mai 2020, este eronată.

Potrivit recurenţilor, cauza având ca obiect suspendarea efectelor hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor D. S.A. din data de 10.06.2019, nu poate fi calificat drept un dosar intermediar procedurii de insolvenţă pentru a fi înregistrat ca dosar asociat în cadrul insolvenţei, întrucât procedura este una distinctă atât din perspectiva obiectului cât şi din perspectiva efectelor soluţionării prezentului dosar.

Recurenţii au invocat dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora, în vederea numirii administratorului special, adunarea generală a acţionarilor funcţionează după regulile aplicabile potrivit dreptului comun şi art. 45 din Legea 85/2014, care nu prevede printre atribuţiile judecătorului sindic şi pe cea de control a deciziilor asociaţilor sau acţionarilor.

Prin urmare, au susţinut recurenţii că în mod greşit s-a pronunţat instanţa de apel în sensul aplicării dispoziţiilor procedurale existente la data deschiderii procedurii insolvenţei D. S.A. atât timp cât acesta este un dosar distinct de dosarul de insolvenţă al debitoarei D. S.A.

De asemenea, recurenţii apreciază că instituţia suspendării nu este compatibilă cu procedura de soluţionare a cererii privind emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prevăzută de art. 999 alin. (3) C. proc. civ.

La 22 octombrie 2020, intimata I. S.R.L., prin administrator special J., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare ca inadmisibilă.

La 14 octombrie 2020, intimata D. S.A. prin administrator special F. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La 26 octombrie 2020, intimata E. SPRL, administrator judiciar al societăţii D. S.A., a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 5 iulie 2021, Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 493 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., a dispus amânarea cauzei la 14 septembrie 2021, în complet de filtru.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamanţi împotriva încheierii din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a prorogat discutarea excepţiei lipsei de interes şi a stabilit termen de judecată la data de 02 noiembrie 2021.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia lipsei de interes a cererii de recurs şi a reţinut următoarele:

Dispoziţiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia are capacitate şi calitate procesuală, formulează o pretenţie şi justifică un interes.

Aceste condiţii trebuie îndeplinite nu numai la declanşarea acţiunii civile prin sesizarea instanţei cu cererea de chemare în judecată, ci şi pentru punerea în mişcare a oricăreia dintre formele procesuale ce intră în conţinutul acţiunii, excepţiei, căii de atac sau procedurii de executare silită.

Prin urmare, partea care promovează căile de atac este obligată să respecte atât condiţiile generale de exercitare a acţiunii cât şi condiţiile specifice căilor de atac.

Astfel, interesul reprezintă una dintre condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune şi constă în folosul practic material sau moral urmărit pentru a se justifica punerea în mişcare şi soluţionarea procedurii judiciare.

Potrivit art. 33 teza I C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

De asemenea, conform art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, la 23 iunie 2020 reclamanţii au formulat recurs împotriva încheierii din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin care s-a constatat suspendarea de drept a judecăţii apelului până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului formulat împotriva încheierii din data de 28 mai 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă, privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie.

Înalta Curte constată că, ulterior promovării recursului, la 4 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 214, pronunţată în dosarul nr. x/2017.1, a soluţionat recursul formulat împotriva încheierii din data de 28 mai 2020, fiind casată încheierea şi trimisă cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurenţii nu mai au interes în susţinerea căii extraordinare de atac formulate având în vedere că motivul pentru care a fost suspendată judecata apelului prin încheierea din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, nu mai susbzistă, fiind soluţionat recursul declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie accesorie.

În consecinţă, cererea de recurs promovată de recurenţi a rămas lipsită de interes, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca lipsit de interes.

Referitor la cererea intimatei-pârâte D. S.A. privind obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-pârâte privind obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 16 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca lipsit de interes.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-pârâtă D. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.