Revision rejected: Prior rulings involving different parties cannot ground revision for same work-condition bonus

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 29 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Muzeul Banatului Montan la calcularea şi plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă, în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu 03.10.2018 şi până la 02.09.2019, actualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1, art. 2, art. 3, art. 7 din Regulamentul-cadru aprobat prin H.G. nr. 360/2018 şi art. 1 şi 2 din cap. VI anexa nr. 3 a Legii nr. 153/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1059 din 22 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Caraş - Severin, secţia I civilă - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis acţiunea formulată de reclamant şi a fost obligat pârâtul Muzeul Banatului Montan la calculul şi plata sporului pentru condiţii vătămătoare de muncă în procent de 10% din salariul de bază al reclamantului, începând cu data de 03.10.2018 şi până la data de 02.09.2019, sumă actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

2. Împotriva acestei sentinţe, la 20 noiembrie 2020 a declarat apel pârâtul Muzeul Banatului Montan, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Prin decizia civilă nr. 266 din 26 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis apelul formulat de pârâtul Muzeul Banatului Montan împotriva sentinţei apelate, s-a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamant.

3. Împotriva acestei decizii la 14 aprilie 2021 reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei civile atacate şi respingerea apelului declarat de pârâtul Muzeul Banatului Montan, cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe, prin care i s-a admis cererea de chemare în judecată.

În susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susţine că nu există o practică unitară a Curţii de Apel Timişoara, invocând deciziile civile nr. 1184, pronunţată în dosar nr. x/2019 şi nr. 93/09.02.2021, pronunţată în dosar nr. x/2020, prin care au fost acordate aceste sporuri unor colegi care lucrează în aceleaşi condiţii.

Revizuentul susţine că aceste hotărâri au creat premisele unei discriminări între angajaţii intimatului-pârât, în sensul că, pentru anumiţi angajaţi se acordă acest spor, iar pentru alţii nu se poate acorda cu motivarea că nu era prevăzut în buget.

În opinia reclamantului, apărările pârâtei care vizează neincluderea drepturilor salariate în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei nu o exonerează de obligaţia de a plăti retroactiv sporurile pentru condiţii de muncă recunoscute salariaţilor de la momentul emiterii buletinelor de expertizare a condiţiilor de muncă, acelaşi regim avându-l şi drepturile accesorii care s-au născut ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii.

Prin decizia civilă nr. 631 din 28 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 s-a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată la 30 iunie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021.

4. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, hotărârile sa fie pronunţate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat şi să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În cauză, revizuenta a solicitat anularea deciziei civile nr. 266 din 26 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, întrucât aceasta este potrivnică deciziilor civile nr. 1184/27 noiembrie 2019, din dosarul nr. x/2019 şi nr. 93/09 februarie 2021, din dosar nr. x/2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Examinând deciziile anterior menţionate, Înalta Curte constată că acestea privesc cauze similare care au ca obiect plata retroactivă a sporului pentru muncă în condiţii vătămătoare aferent perioadei 2018-2019, în contradictoriu cu acelaşi pârât, Muzeul Banatului Montan, însă sunt pronunţate în privinţa unor alte persoane, respectiv B. în dosarul nr. x/2020 precum şi C. şi D. în dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi cerută de lege ca o condiţie obligatorie de admisibilitate a cererii de revizuire.

Revizuentul, raportându-se la temeiul de drept invocat, în realitate, îşi manifestă nemulţumirea faţă de existenţa unei practici neunitare la nivelul Curţii de Apel Timişoara, cu privire la acţiunile prin care se solicită plata sporului pentru muncă în condiţii vătămătoare aferent perioadei 2018-2019.

Înalta Curte constată, însă, că practica neunitară a instanţelor judecătoreşti nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispoziţiile legale menţionate conferind părţilor dreptul de a uza de calea extraordinară de atac a revizuirii doar în situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri şi care fac imposibilă punerea în executare concomitentă, premisă ce nu se verifică în cauză, întrucât părţile sunt diferite.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii şi nu poate să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, iar în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Aşadar, scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

În cauză, Înalta Curte observă că demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci de nemulţumirea acestuia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, spre deosebire de soluţiile pronunţate de aceaşi instanţă, în cauze similare.

Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă aceeaşi problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părţile sunt diferite, reprezentând eventual o problemă de practică judiciară neunitară, în privinţa căreia există alte remedii procesuale.

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte în temeiul art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 266 din 26 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 266 din 26 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.