Failure to analyze pre-hearing adjournment motion before suspending proceedings for parties' absence

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 04 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de pensie nr. x din 09 octombrie 2019, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea 127/2019.

În drept, au fost invocate prevederile art. 165 alin. (3) şi (4) şi art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 şi art. 139 alin. (1) din Legea 127/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 498/PI din 18 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamant.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A. la 26 august 2020, prin care a solicitat anularea hotărârii atacate iar, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Pentru termenul din sedinţa de la 18 noiembrie 2020, apelantul-reclamant a depus la dosar, prin poştă electronică, o cerere prin care solicita amânarea cauzei motivat de imposibilitatea acestuia de a se prezenta la termen, întrucât localitatea sa de domiciliu se află în carantină şi nu are mijloc de transport pentru a ajunge la Timişoara.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, având în vedere lipsa părţilor legal citate, care nu au cerut judecarea cauzei în lipsă, s-a dispus suspendarea judecăţii apelului în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

3. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A. la 14 mai 2021, prin care a solicitat casarea încheierii recurate şi continuarea judecăţii cauzei având în vedere că în data de 18 noiembrie 2020 localitatea sa de domiciliu se află în carantină şi s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la instanţa de judecată.

La 2 iulie 2021 intimata- pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

La 29 iulie 2021 recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă, prin care a reiterat situaţia de fapt şi a solicitat respingerea apărărilor invocate.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Nemulţumirea recurentului priveşte soluţia curţii de apel de suspendare a judecăţii cererii formulate, în contextul în care a solicitat amânarea cauzei motivat de imposibilitatea acestuia de a se prezenta la termen, localitatea sa de domiciliu fiind în carantină şi neavând un mijloc de transport pentru a ajunge la instanţă.

Având în vedere criticile formulate de recurent privind interpretarea greşită a regulilor de procedură prevăzute la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se constată că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "judecătorul va suspenda judecata:...2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Acest text de lege referitor la suspendarea voluntară, determinată de lipsa părţilor, are caracter imperativ, iar nu facultativ şi, drept urmare, obligă instanţa de judecată să dispună suspendarea judecăţii dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă.

Înalta Curte constată că pentru termenul din 18 noiembrie 2020, la care instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii, reclamantul a depus la dosar, prin poştă electronică, o cerere de amânare a cauzei motivat de imposibilitatea acestuia de a se prezenta la şedinţa de judecată întrucât localitatea sa de domiciliu se află în carantină şi nu avea posibilitatea de a ajunge la instanţă.

Prin urmare, instanţa trebuia să analizeze cu prioritate cererea formulată de apelantul-reclamant privind imposibilitatea sa de prezentare, anterior pronunţării asupra suspendării judecăţii apelului pentru lipsa părţilor.

Totodată, se constată că în dispozitivul încheierii atacate s-a fixat termen în vederea verificării motivului suspendării judecăţii, nefiind evident dacă instanţa de prim control judiciar a suspendat judecata apelului sau a acordat termen.

Din considerentele încheierii atacate rezultă că instanţa de apel nu a analizat cererea de amânare a cauzei, deşi a fost formulată la primul termen de judecată din apel şi a fost menţionată în mod expres în referatul întocmit de grefier, fiindu-i astfel încălcat recurentului dreptul la apărare consfinţit la art. 24 din Constituţia României şi art. 13 C. civ.

În consecinţă, nu se poate reţine în sarcina recurentului vreo lipsă de diligenţă în vederea continuării procesului, pentru a fi aplicată sancţiunea suspendării judecăţii apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât prin cererea depusă la dosar şi înregistrată la 18 noiembrie 2020, acesta a învederat imposibilitatea sa de a se prezenta la termenul de judecată şi, în acest sens, a solicitat amânarea cauzei. Totodată, se constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestei cereri.

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile invocate în recurs, subsumate motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reţinându-se încălcarea regulilor de procedură privitoare la garantarea respectării dreptului la apărare al părţii prevăzut la art. 13 şi art. 222 din acelaşi cod, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii încheierii astfel pronunţate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.