Contractual damages: proof of certainty, foreseeability, and causal link for failure to conclude sale of land.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 28 iunie 2019 pe rolul Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 239.000 RON, echivalentul a 50.600 Euro, reprezentând prejudiciul pe care aceasta l-a produs societăţii reclamante prin neexecutarea obligaţiei de a perfecta actul autentic de vânzare cumpărare pentru terenul în suprafaţă de 5.382 m.p. până la data de 15.12.2016, obligaţie asumată prin antecontractul de vânzare cumpărare nr. x din 14.11.2013, încheiat între părţi, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1350, art. 1357, art. 1359, art. 1385, art. 1531, art. 1532, art. 1537 şi art. 1547 C. civ.

Prin sentinţa nr. 582 din 2 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, s-a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 239.000 RON, ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 6.585 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu avocat.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi judecând pe fond cauza, respingerea acţiunii, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 359 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de pârâta B. S.A., s-a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată şi s-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii apelate.

Totodată, a fost obligată intimata la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată efectuate în apel în sumă de 2.942,5 RON.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute la art. 477 alin. (1) Cod de procedură civilă prin încălcarea limitelor efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, întrucât deşi pârâta nu a adus nicio critică hotărârii pronunţate de prima instanţă cu privire aplicabilitatea în cauza a dispoziţiilor art. 278 C. proc. civ., referitor la opozabilitatea ofertei din data de 12.09.2016 şi a prevederilor art. 1537 C. civ., instanţa a motivat soluţia reţinând incidenţa acestor prevederi legale.

Recurenta consideră că în limitele efectului devolutiv al apelului instanţa de apel este ţinută a se pronunţa cu privire la motivele invocate prin cererea de apel, precum şi la apărările formulate de intimată prin întâmpinare, fără a se putea pronunţa cu privire la alte temeiuri de drept aplicabile în cauza dedusă judecăţii, decât cele invocate de părţi.

Potrivit recurentei, prin aplicarea dispoziţiilor legale evocate instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii prevăzut la art. 9 şi 22 C. proc. civ., principiul contradictorialităţii prevăzut la art. 14 din acelaşi cod şi implicit dreptul la apărare privind temeiul de drept pe care şi-a fundamentat soluţia.

În considerarea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, recurenta precizează că hotărârea atacată nu este motivată întrucât instanţa de apel a reţinut că prejudiciul nu este cert, fără însă a mai analiza punctual condiţiile răspunderii civile contractuale prevăzute la art. 1530 şi 1531 C. civ. sunt îndeplinite şi să argumenteze temeinic, arătând totodată raţionamentul logico-juridic prin care a ajuns la această soluţie.

Recurenta susţine că soluţionând cauza fără examinarea efectivă a susţinerilor şi apărărilor ambelor părţi şi fără lămurirea unui aspect esenţial al cauzei, instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta arată că instanţa de prim control judiciar a încălcat normele de drept material prevăzute de dispoziţiile art. 277, coroborat cu art. 273 şi art. 301 C. proc. civ., înlăturând în mod nelegal înscrisul reprezentând oferta din 16.09.2016. Recurenta menţionează că această ofertă reprezintă înscrisul prin care dovedeşte caracterul cert şi previzibil al prejudiciului creat prin neperfectarea contractului de vânzare cumpărare pentru teren.

Potrivit recurentei, instanţa de apel a încălcat normele de drept material prevăzute de art. 1188 C. civ., stabilind în mod eronat că oferta nu avea dată certă şi nu este opozabilă pârâtei întrucât recurenta nu a adus dovezi cu privire la faptul că a fost comunicată pârâtei anterior promovării acţiunii.

De asemenea, recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat normele de drept material prevăzute de art. 1537 C. civ., referitoare la dovada prejudiciului în situaţia în care cuantumul nu poate fi stabilit cu certitudine, revenind judecătorului rolul de a cuantifica daunele-interese.

Referitor la contractul de închiriere nr. x din 28.11.2018 încheiat de reclamantă şi C. S.R.L. pentru suma de 1.700 Euro/lună, pentru întreaga suprafaţă de teren şi construcţii, prin care se dovedea certitudinea prejudiciul creat de parata, instanţa de apel la înlăturat în mod nelegal din materialul probator.

La 27 iunie 2021 intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.

La 22 iulie 2021 recurenta A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea tuturor apărărilor intimatei ca fiind neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Critica recurentei privind încălcarea regulile de procedură prevăzute la art. 477 alin. (1) Cod de procedură civilă privind limitele efectului devolutiv al apelului, subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ. "instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile de care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată".

Prin cererea de apel formulată, pârâta a criticat hotărârea primei instanţe, atât pentru acordarea prejudiciului reclamantei fără a efectua minime verificări cu privire la temeinicie, certitudine, previzibilitate şi posibilitatea reală de evaluare a acestuia cât şi cu referire la probele administrate în susţinerea acestui prejudiciu, în acest sens invocând dispoziţiile art. 1532 şi 1533 C. civ.

Instanţa de prim control judiciar raportat la probele administrate şi în urma reaprecierii situaţiei de fapt, a constatat fondate criticile apelantei-pârâte întrucât prejudiciul pretins nu este cert şi, implicit, în legătură directă şi necesară cu neexecutarea obligaţiei contractuale.

Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a încălcat limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 alin. (1) C. proc. civ., întrucât a procedat la rejudecarea fondului în limitele stabilite de apelant, cu referire la caracterul cert al prejudiciului.

De asemenea, se constată că instanţa de prim control judiciar, în analiza caracterului cert al prejudiciului, a reapreciat probele administrate şi a reţinut în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. civ. că oferta si contractul de închiriere depuse la dosar de reclamantă nu sunt opozabile pârâtei, întrucât nu au data certă anterioară depunerii în dosarul primei instanţe.

De altfel, aplicarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 1537 C. civ. priveşte analiza prejudiciului solicitat de reclamantă, instanţa reţinând că neexecutarea obligaţiei contractuale nu îl scuteşte pe creditor de proba prejudiciului, nici în situaţia culpei grave a debitorului.

Criticile recurentei privind încălcarea de către instanţa de apel a principiului disponibilităţii prevăzut la art. 9 şi 22 C. proc. civ., principiul contradictorialităţii prevăzut la art. 14 din acelaşi cod şi implicit dreptul la apărare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 278 C. proc. civ. şi art. 1537 C. civ., sunt nefondate.

Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a analizat criticile apelantei-pârâte privind despăgubirile acordate de prima instanţă, referitoare la temeinicie, certitudine, previzibilitate şi posibilitatea reală de evaluare a acestuia, cât şi cu referire la veridicitatea probelor administrate în dovedirea daunelor-interese.

Prin urmare, instanţa de apel a fost sesizată cu aceste motive invocate de pârâtă, care i-au fost comunicate reclamantei, aceasta formulând apărări fără a-i fi încălcate principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptul la apărare.

Critica recurentei privind nemotivarea hotărârii atacate, întrucât nu au fost analizate punctual condiţiile răspunderii contractuale şi nu a fost prezentat raţionamentul logico-juridic pe care l-a adoptat instanţa de apel, subsumat motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondată.

Instanţa de prim control judiciar în mod judicios a motivat hotărârea atacată, analizând în considerentele acesteia răspunderea civilă contractuală şi constatând că nefiind întrunite toate condiţiile, respectiv prejudiciul nu are caracter cert şi daunele-interese pretinse nu sunt consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei contractuale de către apelantă, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

În consecinţă, Înalta Curte constată că hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se silogismul judiciar pentru care s-au admis criticile pârâtei din apel, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Critica recurentei privind încălcarea art. 22 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la rolul activ al judecătorului care avea posibilitatea de a solicita prezentarea registrelor în care era înregistrată oferta de închiriere a terenului, se circumscrie motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi este nefondată.

Înalta Curte constată că potrivit art. 1537 C. civ., dovada neexecutării obligaţiei contractuale nu îl scuteşte pe creditor de proba prejudiciului, fiind în sarcina reclamantei să dovedească caracterul cert şi previzibil al prejudiciului precum şi că acesta este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei contractuale.

Critica recurentei privind încălcarea normele de drept material prevăzute de dispoziţiile art. 277, coroborat cu art. 273 şi art. 301 C. proc. civ., prin înlăturarea în mod nelegal a înscrisului doveditor reprezentând oferta din 16.09.2016, subsumată motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, nu poate fi analizată întrucât vizează netemeinicia hotărârii atacate, iar în calea de atac a recursului se urmăreşte conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că, pe de o parte, prin această critică se invocă încălcarea unor norme de procedură şi nu de drept material iar, pe de altă parte, recurenta prin invocarea dispoziţiilor de procedură tinde la o reapreciere a valorii probatorii a înscrisului şi implicit la restabilirea situaţiei de fapt, care nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac extraordinară a recursului, prin care se urmăreşte conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, şi critica recurentei privind încălcarea de către instanţa de apel a normelor de drept material prevăzute de art. 1188 C. civ. întrucât a stabilit în mod eronat că oferta nu avea dată certă anterior depunerii la prima instanţă, nefiind opozabilă pârâtei şi cea privind înlăturarea în mod nelegal din materialul probator a contractului de închiriere din 29.11.2019, prin care se dovedea certitudinea prejudiciului, nu pot fi primite întrucât se tinde la o reapreciere a valorii probatorii a acestor înscrisuri şi, implicit, la restabilirea situaţiei de fapt, care nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac extraordinară a recursului.

Critica recurentei privind încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 1537 C. civ., referitoare la dovada prejudiciului în situaţia în care cuantumul nu poate fi stabilit cu certitudine, revenind judecătorului rolul de a cuantifica prejudiciul, este nefondată.

În cauză se constată că instanţa de apel în mod just a reţinut că prejudiciul poate fi cuantificat şi dovedit, însă recurenta-reclamantă nu a probat existenţa şi cuantumul daunelor-interese precum şi legătura directă şi necesară cu neexecutarea obligaţiei contractuale.

Pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 359 din 26 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 359 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.