Ex officio application of procedural deadlines and nullity in annulment actions for arbitration awards

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2019 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial şi Civil de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Neamţ, sub nr. x/2019, reclamantul Trustul de Lucrări Speciale şi Izolaţii Tehnologice S.A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Judeţeană Apa Serv S.A. la plata sumei de 1.508.247 RON cu TVA, cu titlu de primă de optimizare şi suportarea cheltuielilor de soluţionare a litigiului.

Cererea formulată de reclamantă nu a fost motivată în drept.

Prin sentinţa arbitrală nr. 1 din 21 august 2020, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, în dosarul nr. x/2019, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 416.590 RON plus TVA, reprezentând contravaloarea primei de optimizare conform pct. 13.2.c din contractul de lucrări de construcţii încheiat între părţi, s-a admis în parte cererea de cheltuieli de arbitraj şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de arbitrare compuse din 8.352,72 RON plus TVA, reprezentând taxe de arbitraj şi suma de 6000 RON, reprezentând onorariu expert tehnic.

2. La 28 octombrie 2020, împotriva acestei sentinţe pârâta Compania Judeţeană Apa Serv S.A. a formulat acţiune în anulare, în temeiul art. 608 lit. h) C. proc. civ., prin care a solicitat anularea hotărârii arbitrale atacate şi, în urma rejudecării cauzei în fond, respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca fiind tardiv introdusă faţă de dispoziţiile art. 20.1 din Condiţiile Generale ale Contractului CL4, sens în care a solicitat instanţei să constate decăderea din dreptul de a mai pretinde orice altă sumă de bani ca urmare a executării Contractului, iar în subsidiar, ca fiind prescrisă faţă de prevederile art. 14.7 din Contract coroborat cu art. 2524 şi art. 2526 C. civ.

Totodată, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 25/2021 din 4 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a constatat nulitatea acţiunii în anularea sentinţei arbitrale nr. 1 din 21 august 2020 a Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ.

3. Împotriva acestei hotărâri la 14 aprilie 2021 pârâta Compania Judeţeană Apa Serv S.A. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea soluţionării acţiunii în anulare.

Recurenta susţine că prima instanţă a încălcat prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) C. civ., principiul general de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus şi a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 184 alin. (1) şi art. 185 alin. (1) coroborate cu art. 611 alin. (1) şi art. 485 alin. (2) C. proc. civ.

Apreciază recurenta că în mod greşit curtea de apel a reţinut că dispoziţiile art. 485 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, întrucât sunt norme specifice căii extraordinare de atac a recursului.

Potrivit recurentei, curtea de apel nu era obligată să aplice sancţiunea anulării acţiunii atât timp cât pârâtul nu a invocat prin întâmpinare nerespectarea termenului prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ., iar din dosar nu rezultă că a fost depusă peste termen.

Contrar celor reţinute de curtea de apel, recurenta susţine că sentinţa arbitrală a fost comunicată la sediul ales al societăţii de avocatură, la data de 21 septembrie 2020.

La 14 iunie 2021 intimatul Trustul de Lucrări Speciale şi Izolaţii Tehnologice S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute expres la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 12 iulie 2021 părâta Compania Judeţeană Apa Serv S.A. a formulat raspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului ca neîntemeiată şi admiterea căii extraordinare de atac.

4. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Înalta Curtea constată că argumentele dezvoltate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se circumscriu, de fapt, motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, întrucât acestea deduc instanţei de control aplicarea normelor de procedură privind termenul de depunere a acţiunii în anularea hotărârii arbitrale şi posibilitatea instanţei de a invoca din oficiu tardivitatea depunerii acţiunii potrivit art. 184 alin. (1) şi art. 185 alin. (1) coroborate cu art. 611 alin. (1) şi art. 485 alin. (2) C. proc. civ., precum şi încălcarea art. 1 alin. (1) şi (2) C. civ. şi a principiului general de drept ubi le non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", acest motiv cuprinzând toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4 al alin. (1) de la art. 488 din acelaşi cod, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Criticile recurentei privind încălcarea de către curtea de apel a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) C. civ. şi a principiului general de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, întrucât a reţinut că prevederile art. 485 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile acţiunii în anularea unei hotărâri arbitrale, sunt nefondate.

Potrivit art. 485 alin. (2) C. proc. civ. "dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen".

Din cuprinsul textului de lege evocat rezultă că instanţa de recurs are obligaţia, în situaţia în care din dosar rezultă că recursul a fost depus peste termen, să constate tardivitatea acestuia chiar dacă intimatul nu a invocat acest incident procedural.

Instanţa de apel, în mod just, a reţinut că dispoziţiile art. 485 alin. (2) C. proc. civ., invocate de recurentă, nu sunt dispoziţii generale în materia termenelor procedurale pentru a fi aplicabile şi acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, ci sunt dispoziţii specifice recursului. În situaţia în care legiuitorul ar fi dorit aplicarea acestei dispoziţii şi acţiunii în anularea hotărârii arbitrale ar fi prevăzut o normă de trimitere în acest sens, cum de altfel a procedat în privinţa suspendării executării la art. 612 teza a II-a C. proc. civ. şi executării silite a hotărârii arbitrale la art. 615 teza a II-a din acelaşi cod.

Regulile de procedură privind soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale sunt prevăzute la art. 608-613 ale titlului V din Cartea a IV-a a C. proc. civ., separat de normele privind procedura contenciosă, iar în cuprinsul acestora nu există nicio normă de trimitere la prevederile art. 485 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că dispoziţiile art. 485 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, critica recurentei privind aplicarea în mod greşit de către curtea de apel a sancţiunii anulării acţiunii pentru depunerea peste termenul imperativ prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ., fără ca această neregularitate să fi fost invocată prin întâmpinare, este în mod evident nefondată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect curtea de apel a calculat termenul de o lună prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, şi a reţinut că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost depusă peste termenul legal, sancţiunea fiind cea prevăzută de art. 185 alin. (1) teza finală, respectiv nulitatea acesteia.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de pârâta Compania Judeţeană Apa Serv S.A. împotriva sentinţei nr. 25/2021 din 4 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Compania Judeţeană Apa Serv S.A. împotriva sentinţei nr. 25/2021 din 4 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.