Wage creditor’s revision request rejected as contradictory prior decisions not shown in same dispute; prior ruling upheld and curator fees awarded.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. La 20 ianuarie 2020, a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2020, contestaţia formulată de creditoarea A. împotriva măsurilor lichidatorului judiciar descrise în raportul lunar nr. 86 din 14.01.2020, publicat în BPI nr. 869 din 15.01.2020, prin care a solicitat anularea punctului 9 din raport şi, în consecinţă anularea procesului-verbal al licitaţiei organizate în data de 09.01.2020 pentru valorificarea unor active din patrimoniul debitoarei B. S.A., anularea vânzării bunurilor debitoarei către C. S.A. şi obligarea lichidatorului judiciar la refacerea sau completarea raportului.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 14 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 85/2006.

Ulterior, la data de 22 ianuarie 2020, au fost înregistrate pe rolul aceleiaşi instanţe mai multe contestaţii similare, împotriva aceluiaşi raport al lichidatorului judiciar al debitoarei B. S.A., formulate de D. în nume personal şi în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai debitoarei, sub nr. x/2020 şi nr. y/2020, de E., sub nr. x/2020 şi nr. y/2020, precum şi de F., sub nr. x/2020 şi nr. y/2020

Prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2020, instanţa a dispus conexarea dosarelor menţionate la dosarul initial, înregistrat sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 2539 din 23 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-au respins ca neîntemeiate excepţiile tardivităţii formulării contestaţiei şi a lipsei de interes, invocate de creditoarea G. şi, totodată, s-au respins ca neîntemeiate contestaţiile formulate de către A., D., în nume personal şi în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai debitoarei B. S.A., E. şi F..

2. Împotriva acestei hotărâri la 9 septembrie 2020 a declarat recurs creditoarea A., în temeiul art. 3041 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în integralitate în cercetarea fondului iar, în subsidiar, a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei recurate, în sensul admiterii contestaţiei.

Împotriva aceleiaşi hotărârii la 9 septembrie 2020 a declarat recurs şi contestatorul D., în nume personal şi în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai societăţii B. S.A., în temeiul art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului şi modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii contestaţiei formulate.

Prin decizia civilă nr. 449 din 11 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a recurentului D. şi s-a anulat recursul declarat de recurenţii-creditori salariali, reprezentaţi de D., mai puţin cele declarate de creditorii salariali H. şi I., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Totodată, s-a constatat liberarea debitoarei B. S.A. cu privire la creanţele recurenţilor-creditori salariali A. şi D., s-a admis excepţia lipsei de interes şi s-au respins recursurile declarate de aceştia.

De asemenea, s-a respins excepţia lipsei de interes invocată de lichidatorul judiciar, cu privire la recursurile declarate de recurenţii creditori salariali H. şi I. şi s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de aceştia.

3. De asemenea, prin decizia civilă nr. 330 din 23 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia tardivităţii, ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reprezentantului comun al creditori salariali, a anulat recursul declarat de D., reprezentant al salariaţilor debitoarei B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 5800 din 22.10.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul D., în nume personal şi în calitate de împuternicit al creditorilor salariaţi ai societăţii B. S.A, prin care a solicitat anularea hotărârii atacate şi suspendarea executării deciziei atacate până la soluţionarea contestaţiei.

Prin decizia civilă nr. 370/R din 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect şi s-a respins contestaţia în anulare formulată de recurentul D., în nume personal şi în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai societăţii B. S.A., ca neîntemeiată.

4. La 14 septembrie 2021,recurentul D., personal şi în calitate de reprezentant al salariaţilor B. S.A., în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat anularea deciziei civile nr. 449 din 11 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, având în vedere că această hotărâre definitivă este potrivnică deciziei civile nr. 370/R din 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

În susţinerea cererii de revizuire creditorul D. a arătat că în cadrul dosarului nr. x/2020, la şedinţa de judecată din 31 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă a apreciat că acesta are calitate procesuală activă şi interes în formularea contestaţiei în anulare întrucât pretinsa achitare a creanţei nu a fost supusă analizei judecătorului sindic şi nu s-a făcut dovada radierii contestatorului din tabelul creditorilor, urmare a consemnării sumei la dispoziţia sa.

Pe de altă parte, în dosarul nr. x/2020, prin decizia civilă nr. 449 din 11 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, s-a reţinut că prin achitarea de către un terţ a creanţelor salariale, recurentul nu mai are niciun interes şi nicio calitate procesuală activă în susţinerea recursului, constatând liberarea debitoarei B. S.A. de la obligaţia achitării creanţei salariale.

Revizuentul apreciază că există în mod evident o contrarietate de hotărâri, existând în acelaşi timp şi o identitate de părţi, obiect şi cauză.

În dosarul nr. x/2020, instanţa a apreciat că nu poate fi luată în considerare o eventuală excepţie de autoritate de lucru judecat, deoarece, anterior Curtea de Apel Bucureşti s-a mai pronunţat în alte dosare, în care a admis excepţii similare împotriva altor creditori salariali, care au formulat contestaţii în anulare.

Potrivit revizuentului în dosarul nr. x/2020, instanţa în mod corect a reţinut că plata efectuată de un terţ nu reprezintă o achitare a creanţelor atât timp cât aceasta nu a fost supusă controlului legalităţii judecătorului sindic.

Revizuentul menţionează că în lipsa analizei plăţii creanţelor de către lichidatorul judiciar, prin constatarea liberării debitorului de la obligaţia achitării acestora s-ar ajunge la o aplicare inversă a principiului specialia generalibus derogant, prin aplicarea legii generale în detrimentul legii speciale. Susţine revizuentul că, practic orice contestaţie pentru motive de nelegalitate a unui act procedural sau a unei măsuri a practicianului în insolvenţă poate fi oprită prin consemnarea creanţei.

Prin urmare, recurentul consideră că este imperios necesară anularea deciziei atacate având în vedere că o asemenea hotărâre poate genera putere de lucru judecat la nivelul tuturor procedurilor de insolvenţă, prin care s-ar achita creanţe în afara cadrului procedurii.

La 2 septembrie 2021 J. şi ceilalţi creditori, reprezentaţi prin curator special K., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de reviuire şi să i se pună în vedere revizuentului să achite onorariul curatorului până la termenul fixat.

La 8 septembrie 2021, intimata B. S.A., prin lichidator judiciar L. S.P.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii extraordinare de atac ca inadmisibilă, întrucât nu există hotărâri definitive contractictorii, pronunţate în aceeaşi pricină şi în al doilea dosar s-a invocat autoritatea de lucru judecat iar instanţa s-a pronunţat asupra acesteia.

5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 iunie 2021, sub nr. x/2021.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021 instanţa a acordat termen la 2 noiembrie 2021, pentru a da posibilitate revizuentului să-şi angajeze avocat.

În prealabil, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimata B. S.A., Înalta Curte o va califica ca fiind o apărare de fond, urmând a o avea în vedere la analiza condiţiilor de admisibilitate a motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Înalta Curte urmează să respingă ca cererea de revizuire a deciziei atacate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, revizuirea se poate solicita "dacă există hotărâri definitive potrivnice sau pronunţate în recurs, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut la art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în acelaşi litigiu, respectiv să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, hotărârile contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, în al doilea dosar să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat şi să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea puterii lucrului judecat.

În prezenta cauză, cererea de revizuire, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, solicitându-se anularea deciziei civile nr. 449 din 11 mai 2021, pronunţate în recurs de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, considerată contradictorie deciziei civile nr. 370/R din 31 martie 2021, pronunţată în contestaţie în anulare de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Pentru a putea beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii, în situaţia în care se ajunge la încălcarea puterii de lucru judecat prin pronunţarea a două hotărâri potrivnice, este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri.

Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 370/R din 31 martie 2021 din dosarul nr. x/2020, invocată de revizuent ca fiind hotărârea potrivnică, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia în anularea deciziei civile nr. 330 din 23 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reprezentantului comun al creditorilor salariali şi s-a anulat recursul declarat de D., în calitate de reprezentant al salariaţilor.

În schimb, prin hotărârea nr. 449 din 11 mai 2021 din dosarul nr. x/2020, a cărei anulare se solicită, instanţa, în calea de atac a recursului, a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a recurentului D. şi s-a anulat recursul declarat de recurenţii-creditori salariali, mai puţin cele declarate de creditorii salariali H. şi I., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, s-a constatat liberarea debitoarei B. S.A. cu privire la creanţele recurenţilor-creditori salariali A. şi D., s-a admis excepţia lipsei de interes şi s-au respins recursurile declarate de aceştia împotriva sentinţei civile atacate, s-a respins excepţia lipsei de interes invocată de lichidatorul judiciar în ceea ce priveşte recursurile creditorilor salariali H. şi I. şi s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de aceştia.

Chiar dacă în practicaua deciziei civile considerate a fi potrivnică s-a reţinut faptul că s-au respins excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active, instanţa a motivat că în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare se fac verificări sumare sub aspectul interesului şi calităţii, în raport cu actele din dosarul de contestaţie, fără însă a putea cerceta în fond alte aspecte ce nu ţin de calea extraordinară de atac promovată.

Prin urmare, din analiza hotărârilor pretins a fi potrivnice, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia privind existenţa contrarietăţii dispozitivelor celor două hotărâri indicate de revizuent ca fiind potrivnice.

Nici condiţia privind pronunţarea hotărârilor în acelaşi litigiu nu este îndeplinită, întrucât obiectul şi cauza celor doua dosare sunt diferite.

Dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect contestaţia formulată de creditorii salariali ai debitoarei împotriva măsurilor lichidatorului judiciar descrise în raportul lunar nr. 86 din 14.01.2020, publicat în BPI nr. 869 din 15.01.2020, prin care a solicitat anularea punctului 9 din raport şi, în consecinţă anularea procesului-verbal al licitaţiei organizate în data de 09.01.2020 pentru valorificarea unor active din patrimoniul debitoarei B. S.A., anularea vânzării bunurilor debitoarei către C. S.A. şi obligarea lichidatorului judiciar la refacerea sau completarea raportului, în temeiul art. 14 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 85/2006.

Dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect contestaţia în anularea deciziei civile nr. 330 din 23 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost anulat recursul împotriva unei hotărâri de respingere a contestaţiei formulate de revizuent în temeiul art. 13, art. 14 alin. (1)-(4) şi art. 15-17 din Legea nr. 85/2006, împotriva Hotărârii adunării creditorilor din 31 mai 2019, prin care s-a stabilit comitetul creditor şi s-a confirmat lichidatorul judiciar.

În consecinţă, Înalta Curte constată că obiectul dosarului nr. x/2020, în care creditorii salariali ai debitoarei au contestat măsurile lichidatorului judiciar dispuse prin raportul de activitate, este diferit de dosarul nr. x/2020, care a avut ca obiect contestaţia în anularea hotărâri pronunţate într-un dosar în care, aceleaşi părţi au contestat hotărârea adunării creditorilor.

De asemenea, se constată că este distinctă şi cauza celor două dosare, fundamentul juridic al acestora fiind diferit şi, în consecinţă, nu este îndeplinită această condiţie.

Totodată, nici condiţia privind neinvocarea excepţiei puterii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, nu este îndeplinită.

Înalta Curte constată că în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, instanţa, analizând excepţia lipsei de interes cu privire la recursurile declarate de recurenţii-creditori D. şi A., a motivat, că nu poate reţine o eventuală putere de lucru judecat a deciziei pretins a fi potrivnică, precizând, totodată, că există şi hotărâri judecătoreşti irevocabile anterioare acestei decizii, prin care o asemenea excepţie a fost admisă, instanţele constatând liberarea debitoarei, ca urmare a ofertelor de plată şi consemnaţiune efectuate în faţa acestora, pentru alţi creditori.

Prin urmare, se constată că în al doilea dosar s-a discutat puterea de lucru judecat a deciziei pretins a fi potrivnică, nefiind îndeplinită nici această condiţie.

Având în vedere că pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile de exercitarea a căii extraordinare de atac, Înalta Curte, constatând că trei dintre acestea nu sunt îndeplinite, urmează a o respinge.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 322 alin. (1) raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 449 din 11 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 274 C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că pe de o parte, revizuentul este cel care a căzut în pretenţii şi, pe de altă parte, poziţia procesuală a acestuia reţinută în practicaua hotărârii, prin care a fost de acord cu plata onorariului curatorului special, Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata sumei de 900 RON către avocat K., reprezentând onorariu curator special.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 449 din 11 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Obligă revizuentul D. la plata sumei de 900 RON către avocat K., reprezentând onorariu curator special.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.