Appeal annulled as void for non-cassation grounds; enforcement challenge lapse upheld

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 22 august 2017 sub nr. x/2017,contestatorul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. şi C. a solicitat constatarea nulităţii absolute a încheierii nr. 6430 din 7 mai 2015 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea civilă nr. 6223 din 25 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Timişoara a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor S.C. B. S.R.L. şi BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC C..

A fost admisă excepţia tardivităţii, fiind respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata D., ca tardiv formulată.

A fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. şi BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC C., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul A..

Prin decizia civilă nr. 919/NLP/A din 15 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Timiş a respins excepţia tardivităţii apelului, precum şi cererea de suspendare a executării silite efectuate în dosarul execuţional nr. x/2015 al B.EJ. C., respectiv cererea de sesizare a Î.C.C.J. în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De asemenea, instanţa a respins apelul formulat de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii E., D. Luxembourg, şi B.EJ. C., împotriva sentinţei civile nr. 6223 din 25 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2017 având ca obiect contestaţie la executare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., considerând-o neîntemeiată şi nelegală.

Prin încheierea din 2 iunie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurentul nesolicitând repunerea cauzei pe rol.

Prin decizia civilă nr. 45/R din 26 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă s-a constatat perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 919/NLP/A din 15 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii E., D. Luxembourg şi B.EJ. C..

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 7 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul a susţinut că nu i s-a dat dreptul de a-şi susţine apărările, fiindu-i astfel îngrădit dreptul la apărare si dreptul de exprimare în faţa instanţei.

Recurentul arată că a formulat şi recurs în interesul legii, având în vedere că în dosarul de fond a fost depusă practică judiciară, în contextul căreia a arătat că există practica neunitară, la nivelul Judecătoriilor Turda, Cluj-Napoca, Bucureşti, Slatina, Braşov, în care aceste instanţe resping absolut toate cererile formulate de către societăţile străine ne-bancare, privind cererile de încuviinţare a executărilor silite, deşi, conform deciziilor obligatoriii pronunţate de către Secţiile reunite ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, a fost rezolvată această chestiune de drept, în acest sens fiind evocate deciziile nr. 19/2018 şi 9/2016.

În continuare, recurentul precizează că va completa prezenta cerere de recurs, prin apărătorul ales, care îi va reprezenta drepturile, deoarece nu are cunoştinţe juridice.

Prin întâmpinarea depusă, la 9 aprilie 2021, intimata-pârâtă E.. a invocat excepţiile: tardivităţii formulării căii de atac, netimbrării, inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale a recurentului A. de a invoca recursul în interesul legii, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Cu privire la excepţiile invocate, prin întâmpinare de intimata-pârâtă E., Înalta Curte constată următoarele:

Excepţia tardivităţii formulării căii de atac este neîntemeiată, întrucât recursul a fost formulat în termenul legal de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că decizia atacată a fost pronunţată la 26 ianuarie 2021, iar cererea de recurs a fost depusă la 28 ianuarie 2021, dosar recurs.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării recursului, se constată că recursul este legal scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 29 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Cu referire la excepţia inadmisibilităţii recursului, intimata susţine că motivarea recursului trebuia să vizeze strict critici raportate la constatarea perimării judecării cauzei, ori recurentul a reiterat motivele enumerate în cadrul contestaţiei la executare şi a căilor de atac ulterior exercitate.

In acest context, Înalta Curte apreciază că intimata susţine de fapt excepţia nulităţii recursului, faţă de lipsa dezvoltării motivelor de recurs, astfel că, excepţia inadmisibilităţii recursului urmează a fi respinsă.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului A. de a invoca recursul în interesul legii, se constată că este fondată, în raport cu dispoziţiile art. 514 C. proc. civ., potrivit cărora:

"pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum si Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti".

Aşadar, calitate procesuală de a introduce un recurs în interesul legii aparţine Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Colegiilor de conducere ale curţilor de apel şi Avocatului Poporului. Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 1 iulie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reţinându-se nulitatea recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 13 iulie 2021.

Prin punctul de vedere formulat la 22 iulie 2021, recurentul depune o completare în susţinerea motivelor de drept privind admiterea recursului în interesul legii.

Intimata-pârâtă E., prin punctul de vedere formulat la 22 iulie 2021 solicită constatarea nulităţii cererii de recurs, precum şi respingerea cererii de recurs în interesul legii ca fiind formulată de către o persoană lipsită de capacitate procesuală activă.

La termenul din 21 octombrie 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Înalta Curte constată că recurentul deşi a indicat temeiurile de drept prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 4 şi 7 C. proc. civ., din analiza memoriului de recurs se apreciază că acestea nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor evocate, întrucât nu s-au dezvoltat critici din care să rezulte că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Astfel, deşi recurentul invocă nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării dispoziţiilor legale privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi încălcarea autorităţii de lucru judecat, acesta susţine încălcarea şi îngrădirea dreptului la apărare şi la exprimare în faţa instanţei, reiterând totodată motivele enumerate în cadrul contestaţiei la executare şi a căilor de atac ulterior exercitate.

De asemenea, recurentul arată că a formulat şi recurs în interesul legii, întrucât în cauză există practica neunitară, la nivelul Judecătoriilor Turda, Cluj-Napoca, Bucureşti, Slatina, Braşov, privind cererile de încuviinţare a executărilor silite, deşi, conform deciziilor obligatoriii pronunţate de către Secţiile reunite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost rezolvată această chestiune de drept, în acest sens fiind evocate deciziile nr. 19/2018 şi 9/2016.

În realitate, nemulţumirile recurentului vizează neaplicarea deciziei nr. 19/2018 a ICCJ privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 80-89 C. proc. civ. şi dispoziţiilor deciziei nr. 9/2016 la faza de executare silită.

Această susţinere nu poate fi primită, având în vedere că decizia nr. 19/2018 pronunţată de Înalta Curte la data de 19 martie 2018 a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 510 din 21 iunie 2018, dată de la care a devenit obligatorie, având efect doar pentru viitor, respectiv pentru situaţiile juridice născute ulterior acestei date.

În cauza de faţă, recurentul solicită aplicarea deciziei nr. 19/2018, devenită obligatorie la 21 iunie 2018, pentru o speţă în care executarea silită a început cu mult anterior acestei date, respectiv în cursul anului 2015, iar din această perspectivă, se constată că nu se poate aplica acestui dosar.

Mai mult decât atât, obiectul cererii de recurs îl constituie decizia civilă nr. 45/R din 26 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, care a constatat perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 919/NLP/A din 15 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017, iar din analiza memoriului de recurs se constată că recurentul nu a dezvoltat motive de nelegalitate pe acest aspect.

În acest context, se reţine că criticile evocate nu constituie motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci sunt critici de netemeinicie a hotărârii atacate ce vizează neaplicarea deciziei nr. 19/2018 a ICCJ privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 80-89 C. proc. civ. şi dispoziţiilor deciziei nr. 9/2016 la faza de executare silită.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport cu dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii atacate, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentului cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., acestea vizând obiectul cererii de chemare în judecată soluţionată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2017 având ca obiect contestaţie la executare.

În speţă, recurentul tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Aşadar, recurentul nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte a constatat că recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel.

În consecinţă, se constată că recurentul nu indică motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de instanţă prin constatarea perimării recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 919/NLP/A din 15 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017 .

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 493 alin. (5) din acelaşi cod va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 45/R din 26 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B.E.J. C., E. şi D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 45/R din 26 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B.E.J. C., E. şi D.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2021.