Negative jurisdictional conflict resolved: Giurgiu Tribunal competent for court-support staff salary claims

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 13 iulie 2020 sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. şi X., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei să dispună recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 1 august 2016, plata diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat începând cu data de 01.08.2016 şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârâţi sau apariţia unei modificări legislative, dacă salariile ar fi fost stabilite prin raportare la VRS 605,225 RON şi drepturile salariale efectiv plătite în această perioadă, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea ordinelor de salarizare în conformitate cu soluţia dispusă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 43/2016, Codul muncii, decizia nr. 21/2015 a ÎCCJ şi Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanţii au calitatea de procurori şi personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu, respectiv procuror pensionar.

Prin sentinţa civilă nr. 219/2020 LM/AS din 29 octombrie 2020, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Argeş, având în vedere dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Pe rolul Tribunalului Argeş, cauza a fost înregistrată la 15 iunie 2021.

La termenul de judecată din 15 iunie 2021, Tribunalul Argeş a disjuns cererea privind pe reclamanţii L., M., V., N. şi W., care au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi a dispus formarea unui nou dosar cu nr. x/2021

Prin sentinţa civilă nr. 3266/2021 din 15 iunie 2021, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale admite excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi declină competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Giurgiu, reţinând că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Tribunalului Giurgiu, ca instanţă în a cărei circumscripţie îşi au locul de muncă reclamanţii.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Giurgiu şi Tribunalul Argeş s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 25 august 2021, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanţi, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, în raport cu obiectul cererii formulate, a calităţii reclamanţilor şi a motivelor de fapt şi de drept invocate, având în vedere că acţiunea se încadrează în sfera jurisdicţiei muncii, astfel cum este definită de altfel această instituţie la art. 266 din Codul muncii.

Conform art. 266 din Codul muncii "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Prevederile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, conform cărora "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii, iar cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, a completat art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în sensul că, "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Acest text de lege, a instituit o competenţă alternativă în cazul salariaţilor, aceştia putând introduce acţiunea la domiciliul lor sau la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de muncă.

În acest context, Înalta Curte reţine că după disjungerea cauzei de către Tribunalul Argeş, cererea privind pe reclamanţii L., M., V., N. şi W. a format obiectul unui nou dosar, respectiv x/2021

În acest nou dosar format, se constată că reclamanţii L., M., V., N. şi W. au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, respectiv de specialişti IT şi de conducători auto.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., ce reglementează expres doar situaţia în care cererea este formulată de un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, iar reclamanţii sunt angajaţi ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile evocate, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Giurgiu, ca instanţă în a cărei circumscripţie îşi au locul de muncă reclamanţii.

În raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2021.