Jurisdiction retained by Cluj Tribunal in pay-recalculation suit by court staff over conflicting declinations

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 18 decembrie 2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., împreună cu alţi reclamanţi - prin mandatar comun L., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Târgu Mureş, Tribunalul Mureş şi Tribunalul Harghita, au solicitat recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 10 octombrie 2015 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT - conform O.U.G. nr. 27/2006), precum şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 10 octombrie 2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor în plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi în care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Tribunalul Cluj a disjuns cauza în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii menţionaţi mai sus, în calitatea lor de personal conex în cadrul instanţelor din raza Curţii de Apel Târgu Mureş şi a format dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1011/2021 din 13 aprilie 2021, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Mureş, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Pe rolul Tribunalului Mureş, cauza a fost înregistrată la 22 aprilie 2021, sub acelaşi nr. de dosar.

Tribunalul Mureş, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 1101 din 13 iulie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Cluj, reţinându-se aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Cluj şi Tribunalul Mureş s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 13 august 2021, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanţi, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., în raport cu obiectul cererii formulate, a calităţii reclamanţilor şi a motivelor de fapt şi de drept invocate, având în vedere că acţiunea se încadrează în sfera jurisdicţiei muncii, astfel cum este definită de altfel această instituţie la art. 266 din Codul muncii.

Conform art. 266 din Codul muncii "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Prevederile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, conform cărora "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii, iar cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, a completat art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în sensul că, "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Acest text de lege, a instituit o competenţă alternativă în cazul salariaţilor, aceştia putând introduce acţiunea la domiciliul lor sau la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de muncă.

Cu toate acestea, legiuitorul a stabilit la art. 127 din C. proc. civ., o competenţă specială a instanţei, în cazurile în care au fost promovate acţiuni în justiţie de către judecători, procurori, asistenţi judiciari şi grefieri (reclamanţii deţinând funcţii de personal conex în cadrul instanţelor din raza Curţii de Apel Târgu Mureş), ori în care sunt implicate instanţe în calitate de reclamante sau pârâte, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 din C. proc. civ., se prevede că "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii" şi alin. (2)1 "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Aşadar, în raport cu identitatea pârâţilor, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile evocate, care, în esenţă, privite în mod coroborat, stabilesc că dacă este chemată în proces o instanţă de judecată, iar competenţa de soluţionare a pricinii, potrivit regulilor de drept comun, ar aparţine chiar instanţei respective sau unei instanţei inferioare acesteia, reclamantul are la îndemână posibilitatea de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În speţă, calitatea de pârât o deţin deopotrivă Tribunalul Mureş (instanţa competentă să soluţioneze pricina potrivit dreptului comun), precum şi Curtea de Apel Târgu Mureş (instanţa superioară instanţei competente), iar Curtea de Apel Cluj-Napoca este o curte de apel învecinată, instanţele din raza de competenţă a acesteia fiind competente alternativ.

În acest context, se reţine dreptul de opţiune al reclamanţilor de a sesiza o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, iar opţiunii făcută de reclamanţii îi sunt aplicabile inclusiv prevederile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cu care, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, alternativă pusă de legiuitor exclusiv la îndemâna reclamantului.

Din această perspectivă, se constată existenţa unui caz special de competenţă alternativă şi, odată făcută această alegere de către reclamant, competenţa care anterior a fost alternativă se consolidează şi devine exclusivă, nici instanţa competentă alternativ sesizată şi nici vreo altă parte împrocesuată, neputând să invoce vreo necompetenţă.

În raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2021.