Appeal against an appellate decision declaring a first-instance appeal null: finality of decisions on appeal nullity and prohibition of "recurs la recurs" under the principle of legality of appeals.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, upholding the Court of Appeal's decision that had previously declared the initial appeal null for lack of motivation. The dispute arose from a contest to enforcement where the first instance suspended the proceedings due to the plaintiff's failure to clarify the object of the action after being cited; the plaintiff subsequently challenged this suspension, which the appellate court found procedurally deficient and null. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeals (Codul de procedură civilă art. 457), which prohibits appeals against final judicial decisions; because the Court of Appeal's ruling on the nullity of the first-instance appeal was a final decision under art. 634 alin. (1) pct. 6, it was not subject to further appeal under art. 483 alin. (1), making the plaintiff's subsequent attempt to appeal constitute an impermissible "appeal on appeal."
Legislator headnote
AI generatedart. 242 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Appeal against an appellate decision declaring a first-instance appeal null: finality of decisions on appeal nullity and prohibition of "recurs la recurs" under the principle of legality of appeals: The dispute arose from a contest to enforcement where the first instance suspended the proceedings due to the plaintiff's failure to clarify the object of the action after being cited; the plaintiff subsequently challenged this suspension, which the appellate court found procedurally deficient and null. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeals (Codul de procedură civilă art. 457), which prohibits appeals against final judicial decisions; because the Court of Appeal's ruling on the nullity of the first-instance appeal was a final decision under art. 634 alin. (1) pct. 6, it was not subject to further appeal under art. 483 alin. (1), making the plaintiff's subsequent attempt to appeal constitute an impermissible "appeal on appeal."
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 7 octombrie 2020, în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. Ştergere Biroul de Credit prin B. a formulat contestaţie la executare solicitând anularea tuturor formelor de executare silită înregistrate pe numele său.
Prin încheierea de şedinţă din 23 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ. a fost suspendată judecarea cauzei formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. Ştergere Biroul de Credit prin B..
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a constatat că, deşi reclamanta a fost citată cu menţiunea cu menţiunea de a clarifica obiectul acţiunii, în sensul de a arăta ce anume solicită pe fiecare capăt de cerere, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi în raport cu dispoziţiile evocate judecata cauzei a fost suspendată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A..
Prin decizia nr. 46/2021 din 29 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost constatat nul pentru nemotivare recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 23 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. ŞTERGERE BIROUL DE CREDIT.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat "apel" calificat de către instanţa de recurs ca fiind exercitată calea de recurs împotriva deciziei atacate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. Ştergere Biroul de Credit prin B., a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi admiterea excepţiilor lipsei obiectului şi a calităţii procesuale.
Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia solicită înlăturarea susţinerilor intimatei ca fiind nefondate.
În ceea ce priveşte excepţiile lipsei obiectului şi a calităţii procesuale, invocate de intimată, prin întâmpinare, Înalta Curte reţine că acestea nu se mai impun a fi analizate, întrucât excepţia inadmisibilităţii căii de atac se impune cu prioritate a fi soluţionată.
Prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru.
La termenul din 21 octombrie 2021, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislaţia noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat nul pentru nemotivare recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 23 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, astfel că, decizia atacată conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este definitivă, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.
În consecinţă, decizia pronunţată de instanţa de recurs fiind definitivă, ea nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Conform art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 46/2021 din 29 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ŞTERGERE BIROUL DE CREDIT S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 46/2021 din 29 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ŞTERGERE BIROUL DE CREDIT S.R.L..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2021.