Revision based on contradictory judgments rejected where overlapping claims lack factual contradiction and res judicata applies

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă la data de 11 decembrie 2019, revizuenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 623 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, cu consecinţa schimbării în tot a deciziei, în sensul respingerii recursului declarat de către recurenta C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 158 din 18 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 26 iunie 2020.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 673R/2020 din 16 septembrie 2020 a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 623 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimata C. S.A..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenţii A. şi B..

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi vizează decizia civilă nr. 673/R/2020 din 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în soluţionarea unei cereri de revizuire.

Recurenţii apreciază că în mod greşit a fost respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată, fără a se reţine motivul de revizuire privind existenţa hotărârilor potrivnice prin raportare la considerentele celor două dosare menţionate.

Recurenţii susţin că au opus efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat reţinut în considerentele deciziei nr. 262A din 26 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016, în care s-a statuat în considerente că nu s-au analizat clauzele abuzive ale prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 8 pct. 1 din contractul de credit, întrucât nu au fost contestate, nefiind tranşată această chestiune, astfel că nu se poate statua diferit printr-o altă hotărâre, respectiv decizia nr. 623/2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 care a reţinut că aceste clauze au fost analizate.

Recurenţii apreciază că există contradicţie între considerente şi astfel se justifică revizuirea pe acest temei, deoarece este incident efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat, în sensul că ceea ce s-a statuat anterior, chiar prin considerentele unei hotărâri definitive trebuie să determine evitarea unei rediscutări ulterioare.

Se mai susţine de către recurenţi că lucrul judecat la care se referă art. 430 şi art. 431 C. proc. civ. vizează aspectul negativ al autorităţii de lucru judecat, în sensul că o instanţă nu mai putea fi sesizată cu o cerere în care se regăseşte tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cât şi aspectul pozitiv, în sensul că o chestiune lămurită într-o hotărâre se impune într-o procedură ulterioară şi nu ar putea fi contrazisă de soluţia pronunţată de instanţă într-un litigiu viitor între aceleaşi părţi, dar cu privire la alte aspecte, în care se regăseşte tripla identitate.

Astfel că, în considerentele deciziei nr. 262A din 26 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016 s-a statuat că nu s-au analizat clauzele abuzive ale prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 8 pct. 1 din contractul de credit, întrucât nu au fost contestate, nefiind tranşată această chestiune, astfel că nu se poate statua diferit printr-o altă hotărâre, respectiv decizia nr. 623/2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 care a reţinut că aceste clauze au fost analizate.

Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi în rejudecare, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii recursului declarat de C. S.A. şi menţinerea deciziei nr. 158 din 22 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Gorj, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 1038 din 26 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. x/2017, ca temeinică şi legală.

La data de 1 martie 2021, intimata C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulităţii cererii de recurs, întrucât nu s-au dezvoltat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază critica formulată, iar pe fondul cauzei se solicită respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenţii-revizuenţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 673 R/2020 din 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a acordat termen la data de 21 octombrie 2021, cu citarea părţilor.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenţii-revizuenţi A. şi B. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs a fost întemeiată, în mod generic, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi vizează decizia civilă nr. 673/R/2020 din 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în soluţionarea unei cereri de revizuire.

Din analiza memoriului de recurs, Înalta Curte constată că s-au dezvoltat critici întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care se apreciază că în mod greşit a fost respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată, fără a se reţine motivul de revizuire privind existenţa hotărârilor potrivnice prin raportare la considerentele celor două dosare menţionate.

În cadrul cererii de revizuire, s-a arătat că hotărârile potrivnice invocate în cauză sunt decizia civilă nr. 262/26.01.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2016 şi decizia civilă nr. 623/2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, iar ultima decizie încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al primei decizii.

Din analiza celor două hotărâri pretins potrivnice, se constată cum Curtea de Apel Bucureşti a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aşadar, prin decizia civilă nr. 262 din 26 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 6954 din 17 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă, care a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii D. şi B., prin care s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A. constatarea nulităţii absolute a clauzei înscrise în art. 9 alin. (1) din contractul de credit ipotecar nr. x/26.03.2008 şi eliminarea sa din contract; stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul încheierii contractului, curs care să fie valabil pe toată durata contractului şi obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor de curs valutar.

Prin decizia civilă nr. 623 din 12 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 a fost admis recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 158 din 22 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, fiind casată decizia atacată şi, rejudecând apelul a fost schimbată sentinţa civilă nr. 1038 din 26 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. x/2017, în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii D. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzelor prevăzute la art. 1 pct. 2 şi art. 8 pct. 1 din contractul de credit ipotecar nr. x/26.03.2008 şi modificarea în parte a acestor clauze, stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul încheierii contractului, curs care să fie valabil pe toată durata contractului şi restituirea diferenţelor de curs valutar.

În acest context, se reţine că motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., evocat de revizuenţi are în vedere situaţia în care acelaşi proces este soluţionat de două ori prin hotărâri potrivnice, cu încălcarea, prin cea de-a doua hotărâre, a autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, situaţie ce nu se regăseşte în cauză.

Aceasta deoarece, contrar celor susţinute de revizuenţi, în sensul că obiectul celor două cereri este diferit, întrucât se contestă în cel de-al doilea dosar alte clauze din contractul de credit, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 623 din 12 noiembrie 2019 a statuat că există identitate şi în ceea ce priveşte obiectul celor două cereri de chemare în judecată, întrucât scopul urmărit în ambele dosare a fost acelaşi, de a se obţine stabilizarea cursului de schimb CHF/LEU la momentul încheierii contractului de credit şi restituirea sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar percepută pe parcursul derulării contractului, context în care a constatat că s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat, astfel că a admis recursul şi, rejudecând apelul, a schimbat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea pentru autoritate de lucru judecat.

Din această perspectivă, se constată că în mod corect a apreciat Curtea de Apel Bucureşti că cele două hotărâri nu sunt potrivnice, prin soluţiile pronunţate, respectiv prin decizia civilă nr. 262A din 26 ianuarie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 şi prin decizia nr. 623 din 12 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, având în vedere că nu există contrarietate nici la nivelul considerentelor, sens în care nu se poate aprecia a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-revizuenţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 673 R/2020 din 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-revizuenţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 673 R/2020 din 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2021.