Waiver of adjudication in appellate proceedings triggering annulment of prior judgments under civil disposition principles

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 7 februarie 2018 sub dosar nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. şi C., a solicitat:

1. Constatarea nulităţii hotărârii luate de către societatea pârâtă fără acordul reclamantului de a se încheia tranzacţia autentificată sub nr. x/14.12.2017 cât şi constatarea nulităţii împuternicirii de reprezentare acordate administratorului în scopul semnării acestei tranzacţii ca urmare a hotărârii societăţii;

2. Constatarea nulităţii hotărârii luate de societate de renunţare la dreptul pretins în dosarul nr. x/2014, hotărâre luată fără acordul reclamantului, cât şi constatarea nulităţii împuternicirii de reprezentare acordate administratorului în scopul semnării acestei renunţări;

3. Constatarea nulităţii hotărârii luate de societate de renunţare la drept şi la judecată în dosarul nr. x/2014, hotărâre luata fără acordul reclamantului, cât şi constatarea nulităţii împuternicirii de reprezentare acordate administratorului în scopul semnării acestei renunţări ca urmare a hotărârii societăţii; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1257/2019 din 9 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă ca lipsită de obiect cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. şi C..

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1211 din 25 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1257/2019 din 9 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

După expunerea situaţiei de fapt, recurenta susţine că instanţa de apel, în mod greşit a interpretat dispoziţiile art. 5 şi art. 22 C. proc. civ., pronunţând decizia atacată cu ignorarea normelor de drept material invocate.

Principiul rolului activ al judecătorului trebuie interpretat şi aplicat în corelaţie cu restul principiilor fundamentale ce guvernează procesul civil, printre care cel reglementat de art. 10 alin. (1) C. proc. civ.

După cum reiese din formularea petitului cererii de chemare în judecată, se solicită nulitatea hotărârilor societăţii, hotărâri luate fără acordul reclamantului, precizând în cuprinsul cererii că astfel au fost încălcate prevederile art. 9 din Actul Constitutiv, respectiv hotărârile nu au fost luate în unanimitate.

De asemenea, se invoca şi dispoziţiile art. 191 din Legea nr. 31/1990 conform cărora Hotărârile asociaţilor se iau în Adunarea Generală.

Recurenta susţine că reclamantul, nu a indicat în mod clar numărul sau data hotărârilor atacate, motiv pentru care instanţa de fond nu ar fi putut să dispună anularea acestora deoarece nu se putea constata îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 132 alin. (2) din Legea 31/1990, conform căruia Hotărârile Adunării Generale pot fi atacate în termen de 15 zile de la data Publicării în Monitorul Oficial de către asociaţii care nu au luat parte la Adunarea Generala sau au votat împotrivă.

Ca atare, instanţa de fond în mod corect s-a pronunţat asupra a ceea ce reclamantul a solicitat prin petitul cererii de chemare în judecată şi prin dispoziţiile legale invocate, respectând astfel dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

În acest context, recurenta arată că în mod voluntar şi total rău intenţionat, reclamantul a înţeles să nu îşi clarifice obiectul cererii, lăsând să se înţeleagă faptul că solicită constatarea nulităţii unor hotărâri AGA, deoarece, în caz contrar, ar fi fost nevoit să specifice că solicită anularea unor decizii ale asociatului majoritar, decizii luate în conformitate cu dispoziţiile acordului semnat şi asumat de către reclamant, Acord încheiat la 27 iulie 2017 şi în temeiul căruia toate profiturile şi pierderile (activele şi pasivele) pe care societatea le avea înregistrate în contabilitate la acel moment sunt preluate şi asumate de către asociatul majoritar, D. S.R.L..

În acest sens, învederează că atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin apelul formulat, reclamantul a menţionat doar data semnării antecontractului dintre E. S.A. şi F. S.R.L. - 17 martie 2017, dar nu şi data preluării tuturor drepturilor şi obligaţiilor de către pârât, respectiv 14 iulie 2017 (anterior dobândirii de către reclamant a calităţii de asociat).

Dacă ar fi făcut această menţiune prin coroborare cu condiţiile acordului asumat de acesta, ar fi reieşit în mod clar că nu justifică interes în formularea acestei acţiuni, atâta timp cât toate deciziile luate de către asociatul majoritar privitoare la acel imobil, nu îi profitau reclamantului şi nici nu îi produceau un prejudiciu.

In consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la 26 ianuarie 2021, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, întrucât legea prevede în mod expres că singura cale de atac este apelul, care deja a fost exercitată în cauză, iar pe fond solicită respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 15 aprilie 2021 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este admisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 22 aprilie 2021.

Prin cererea depusă de recurenta-pârâtă B. S.R.L. la 14 septembrie 2021, la dosarul de recurs, se arată că reclamantul A. a formulat cerere de renunţare la dreptul pretins, prin care solicitată instanţei să ia act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sens în care solicită instanţei să ia act de această renunţare şi, în consecinţă să anuleze în tot hotărârile ce vor fi fost deja pronunţate în dosarul sus-menţionat.

În acest sens, a fost anexată declaraţia notarială de renunţare la judecată, autentificată sub nr. x din 13 mai 2021 de Biroul Individual Notarial G..

Înalta Curte, în raport cu cererea de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată, constată următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege".

In conformitate cu art. 406 alin. (1) C. proc. civ., se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

In considerarea dispoziţiilor legale anterior menţionate şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea reclamantului A. de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată.

Pe cale de consecinţă, se va constata renunţarea la judecată printr-o hotărâre prin care se va dispune închiderea dosarului, iar cum renunţarea s-a făcut în calea extraordinară de atac a recursului, instanţa va dispune şi anularea hotărârilor pronunţate în cauză, altfel cum s-a solicitat prin intermediul declaraţiei de renunţare la judecată.

Înalta Curte mai constată că această manifestare de voinţă a părţii se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Reţinând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege şi faptul că această renunţare se înscrie în limitele principiului disponibilităţii, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunţarea reclamantului A. la judecata cererii de chemare în judecată formulată împotriva intimaţilor B. S.R.L. şi C., sens în care va anula sentinţa civilă nr. 1257/2019 din 9 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi decizia civilă nr. 1211 din 25 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea reclamantului A. la judecata cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimaţii C. şi B. S.R.L..

Anulează sentinţa civilă nr. 1257/2019 din 9 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi decizia civilă nr. 1211 din 25 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2021.