Peremption of appeal for failure to maintain procedural continuity following judicial suspension

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 11 decembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019 a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamanta A. privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, precum şi a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

A sesizat Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi 3 din O.U.G. nr. 51/2008, precum şi a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

A respins cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta A. la data de 11 decembrie 2019, iar în baza art. 187 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a aplicat reclamantei A. o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Împotriva încheierii pronunţate la 11 decembrie 2019 de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019, s-a formulat cerere de reexaminare de petenta A..

Prin încheierea nr. 12 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 formulată de petenta A..

A fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petenta A. împotriva încheierii pronunţate la 11 decembrie 2019 de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei hotărâri, petenta A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., apreciind că încheierea atacată este nelegală, întrucât nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când s-a judecat aceasta cerere de reexaminare, context în care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea dosarului la o altă instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara pentru rejudecarea cauzei din dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea pronunţată la 26 martie 2021, judecata recursului a fost suspendată de drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României.

Prin rezoluţia instanţei din 25 mai 2020, părţile au fost citate în vederea soluţionării cererii de recurs, cauza fiind repusă pe rol la termenul de judecată din 2 iulie 2020.

Prin încheierea pronunţată la 2 iulie 2020, judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Prin rezoluţia instanţei din 11 ianuarie 2021, părţile au fost citate în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei şi, în subsidiar în vederea continuării judecăţii, pentru termenul de judecată din 11 martie 2021.

Prin încheierea pronunţată la 11 martie 2021a fost menţinută măsura suspendării cauzei luată prin încheierea pronunţată la 2 iulie 2020.

Prin rezoluţia instanţei din 28 septembrie 2021, părţile au fost citate în vederea discutării perimării cererii de recurs, fiind fixat termen de judecată la 21 octombrie 2021.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din 2 iulie 2020.

Aşadar, faţă de data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv 2 iulie 2020 şi prezentul termen de judecată 21 octombrie 2021, reiese că au trecut mai mult de 6 luni în care pricina a rămas în nelucrare din culpa părţilor.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, urmează să se admită excepţia perimării şi să se constate perimată cererea de recurs formulată de recurenta A. împotriva încheierii nr. 12 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimată cererea de recurs declarată de recurenta A. împotriva încheierii nr. 12 din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2021.