University's appeal against suspension denial extinguished as perempted under six-month inactivity rule.

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa la 31 martie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul A., angajat al Universităţii "Valahia" din Târgovişte, în contradictoriu cu pârâta Universitatea "Valahia" din Târgovişte, în baza art. 268 din Codul Muncii a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 520 din 28 februarie 2020 privind actul adiţional din 23 iunie 2013 la C.I.M. nr. 350/01.03.2000, prin care solicită să se dispună; anularea deciziei nr. 520 din 28 februarie 2020 ca nelegală şi netemeinică, precum şi a actelor subsecvente; obligarea la plata unei despăgubiri, în urma anularii deciziei, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi beneficiat salariatul din momentul pana la momentul judecării definitive si irevocabile a acestui litigiu - art. 80 alin. (1); obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul deţinut înainte de producerea efectelor deciziei contestate respectiv pe postul de Director General Administrativ; obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentinţa civilă nr. 1213 din 22 septembrie 2020, Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte cererea formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 520 din 28 februarie 2020, a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi beneficiat reclamantul din momentul încetării numirii în funcţia prevăzută în decizia nr. 520/2020, până la momentul judecării definitive a prezentului dosar, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei nr. 520/2020 şi a obligat pârâta la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta Universitatea Valahia din Târgovişte, în cadrul căreia a solicitat suspendarea executării provizorii a sentinţei apelate, până la soluţionarea definitivă a cauzei, şi încuviinţarea provizorie a cererii de suspendare a executării provizorie a sentinţei apelate, pronunţată în prezenta cauză, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată anterior.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei 1213 din 22 septembrie 2020, formulată de apelanta-pârâtă Universitatea Valahia Târgovişte, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Împotriva acestei hotărâri, recurenta UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că încheierea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a unor norme de drept material.

Aşadar, recurenta susţine că obiect al recursului, din perspectiva motivului de casare evocat îl poate reprezenta modul în care prima instanţă a aplicat prevederile art. 450 şi ale art. 719 alin. (6) din C. proc. civ., din perspectiva constatării existenţei unor motive temeinice care să justifice măsura suspendării executării provizorii a unei hotărâri judecătoreşti.

O interpretare contrară celei expuse anterior, ar lipsi de conţinut posibilitatea legală oferită părţii interesate de a formula recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de suspendare, iar încheierea pronunţată de curtea de apel asupra cererii de suspendare ar dobândi întotdeauna caracter definitiv, în condiţiile în care justificarea suspendării executării provizorii a unei hotărâri judecătoreşti este determinată exclusiv de existenţa unor motive temeinice (determinare realizată prin raportare la prevederile art. 719 alin. (1) din C. proc. civ. - " ... şi numai pentru motive temeinice ... -, prevederi ce trebuie coroborate cu cele conţinute la alin. (6) al aceluiaşi articol).

În acest context, recurenta apreciază că în mod nelegal a apreciat prima instanţă faptul că nu a fost dovedită existenţa unor motive temeinice care să justifice măsura suspendării.

Astfel, punerea în executare a obligaţiei de reintegrare în funcţia de director general administrativ, ocupată temporar de către intimatul A. anterior emiterii Deciziei nr. 520/2020, anterior analizării de către instanţa de apel a motivelor îndreptate împotriva temeiniciei şi legalităţii hotărârii atacate cu apel, este de natură să producă disfuncţionalităţi majore în activitatea de conducere a UVT, împrejurare aptă să producă grave prejudicii apelantei.

O altă împrejurare ce justifică suspendarea executării provizorii a sentinţei civile nr. 1213 din 22 septembrie 2020 este generată de faptul că, întrucât postul de director general administrativ a fost vacant ca urmare a încetării de drept a efectelor actului adiţional la Contractul individual de muncă nr. x din 1 martie 2000, Consiliul de Administraţie al UVT, prin Hotărârea nr. 7 din 18 martie 2020, a aprobat exercitarea cu caracter temporar a funcţiei de către o altă persoană, până la momentul ocupării postului prin concurs. Astfel, a fost emisă Decizia nr. 534 din 18 martie 2020, prin care s-au pus în aplicare cele hotărâte de către Consiliul de Administraţie al UVT.

Pe de altă parte, se apreciază că punerea în executare a dispozitivului sentinţei ce formează obiectul apelului în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Ploieşti, ar reprezenta o anulare de facto a efectelor Hotărârii CA al UVT nr. 7/18M.2020, în condiţiile în care aceasta nu a fost anulată pe calea contenciosului administrativ. Ca atare, s-ar crea premisele încălcării prevederilor art. 7, art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

Într-un ultim aspect ce justifică existenţa motivelor temeinice pentru suspendarea executării provizorii a sentinţei menţionate, se arată că, întrucât termenul pentru soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei civile 1213/2020 este la 10 decembrie 2020, recurenta apreciază că se impune evitarea perturbării activităţii de conducere a UVT, prin schimbări intempestive a membrilor organelor executive din conducerea universităţii. Cu alte cuvinte, întrucât, pe de o parte, la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2020 instanţa va rămâne în pronunţare, iar pe de altă parte, intimatul este încadrat în muncă în cadrul UVT, neexistând pericolul ca acesta să sufere vreun prejudiciu de ordin material, în sensul de a nu primi sumele de bani cuvenite cu titlul de drepturi salariale în cazul în care sentinţa nr. 1213/1020 va rămâne definitivă, context în care se impune suspendarea executării provizorii a sentinţei pentru ca astfel, să fie eliminată orice posibilitate de a creare a unor disfuncţionalităţi în activitatea de conducere a UVT.

Pentru aceste considerentele recurenta solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, casarea încheierii recurate şi, rejudecând cauza, să dispuneţi admiterea cererii de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 1213 din 22 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2020, până la soluţionarea apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.

Prin încheierea pronunţată la 11 martie 2021, judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Prin rezoluţia instanţei din 28 septembrie 2021, părţile au fost citate în vederea discutării perimării cererii de recurs, fiind fixat termen de judecată la 21 octombrie 2021.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din 11 martie 2021.

Aşadar, faţă de data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv 11 martie 2021 şi prezentul termen de judecată 21 octombrie 2021, reiese că au trecut mai mult de 6 luni în care pricina a rămas în nelucrare din culpa părţilor.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, urmează să se admită excepţia perimării şi să se constate perimată cererea de recurs formulată de recurenta UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE împotriva încheierii din 12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul A., cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimată cererea de recurs declarată de recurenta UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE împotriva încheierii din 12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2021.