Contractual interpretation of variable remuneration: independence of performance bonus from management plan indicators under systematic and literal interpretation of mandate agreement annex

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului la data de 03.12.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia din urmă la plata: sumei de 536.445 RON (contravaloarea OAVT solicitate prin cererea de valorificare nr. x/09.11.2015), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 10.12.2015, până la momentul achitării efective a debitului; sumei de 1.893.263,88 RON (contravaloarea OAVT solicitate prin cererea de valorificare din 11.11.2016), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 12.12.2015, până la momentul stingerii integrale a debitului; sumei de 389.764,77 RON (contravaloarea OAVT solicitate prin cererea de valorificare nr. x/15.11.2017), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 18.12.2017 până la momentul stingerii integrale a debitului; s-a solicitat şi actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei şi reţinerea la sursă a taxelor impozitelor datorate, aplicabile la data scadenţei fiecărei sume. Cu cheltuieli de judecată (în cadrul dezbaterilor s-a arătat că se solicită doar cheltuielile cu taxa de timbru pe această cale).

Prin sentinţa civilă nr. 1774/18.06.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A obligat pe pârâtă să achite reclamantei următoarele sume de bani:

- suma de 536.445 RON (actualizată cu rata inflaţiei), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 10.12.2015, până la momentul stingerii integrale a debitului;

- suma de 1.893.263,88 RON (actualizată cu rata inflaţiei), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 12.12.2015, până la momentul stingerii integrale a debitului;

- suma de 389.764,77 RON (actualizată cu rata inflaţiei), împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 18.12.2017, până la momentul stingerii integrale a debitului.

A respins capătul de cerere privind actualizarea dobânzii penalizatoare cu rata inflaţiei ca neîntemeiat.

A dispus achitarea sumelor precizate anterior cu reţinerea la sursă a taxelor şi impozitelor datorate, aplicabile la data scadenţei fiecărei sume în parte.

A obligat pe pârâtă să achite reclamantei suma de 52.361 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru).

Împotriva acestei sentinţe, la data de 30.09.2019 a formulat apel pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. prin care a solicitat admiterea apelului, anularea in totalitate a hotărârii atacate, reţinerea cauzei spre judecare, iar, pe fondul cauzei, pronunţarea unei hotărâri prin care să se respingă in totalitate cererea de chemare in judecată formulată de către intimata-reclamantă A., ca neîntemeiată.

Ulterior reţinerii cauzei în pronunţare, reclamanta-intimată A. a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea stabilirii obligaţiei pârâtei-apelante la achitarea taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac declarate.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin decizia nr. 998 din 29 iulie 2020 a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

A respins apelul formulat de apelanta pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1774/18.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018 în contradictoriu cu intimata reclamantă A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica a declarat recurs.

În susţinerea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel nu a identificat, interpretat şi aplicat corect normele legale de drept material incidente.

Recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat principiul libertăţii de voinţă statornicit de art. 1169 C. civ., cu trimitere la clauzele stabilite la art. 3.4, art. 13 şi art. 10.2 din Contract.

Arată că potrivit art. 3.4 din Contract, mandatarul beneficiază de remuneraţie variabilă sub rezerva încadrării în limitele generale aprobate de Adunarea Generală a Acţionarilor, intenţia reală a părţilor fiind de a condiţiona plata tuturor componentelor remuneraţiei mandatarului de stabilirea limitelor generale ale remuneraţiei.

Limitele generale ale remuneraţiei au fost stabilite prin Hotărârea AGOA nr. 1/23.03.2015, aceste limite fiind acceptate de mandatar prin semnarea contractului.

Potrivit art. 13 din Contract, acest act se completează cu orice prevederi legale incidente, deci şi cu O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, iar potrivit art. 37 din acest act normativ, elementele componentei variabile sunt interdependente.

Se mai arată că art. 3.4 din Contract coroborat cu art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011 nu poate fi interpretat decât în sensul în care cele trei elemente ale componentei variabile sunt interdependente.

Cât timp unul dintre elemente nu poate fi acordat din cauza neîndeplinirii condiţiilor impuse punctual prin Anexa 1 la Contract, rezultă în mod automat că nici celelalte componente nu pot fi acordate.

Potrivit art. 10.2 din Contract, părţile sunt de acord ca încetarea prezentului Contract, să nu afecteze îndeplinirea obligaţiilor lor care decurg din acesta, dacă acestea sunt scadente şi neexecutate înainte de data încetării contractului, or contractul a încetat la data de 30.12.2015, iar scadenţele pentru suma de 1.893.263,88 RON şi pentru suma de 389.764,77 RON erau ulterioare încetării contractului prin renunţarea la mandat.

Se reproşează instanţelor de fond că nu au reţinut faptul că reclamanta nu a dovedit conform art. 249 C. proc. civ. îndeplinirea condiţiilor pentru a beneficia de bonusul de perfomanţă care face obiectul prezentului litigiu.

Prin planul de administrare au fost stabiliţi indicatori de performanţă care urmau să fie avuţi în vedere la acordarea componentei variabile şi obiectivul fiecărui an din 2014 până în 2017.

În aplicarea principiului disponibilităţii, pârâta şi-a exercitat dreptul de a nu achita sume necuvenite ulterior constatării neîndeplinirii perfomanţei, contractele fiind concepute astfel încât să se înţeleagă faptul că sumele sunt interdependente, chiar dacă acestea au fost enumerate distinct.

Din punct de vedere al interpretării gramaticale, recurenta susţine dependenţa acordării bonusului de performanţă faţă de îndeplinirea indicatorilor de perfomantă cu încadrarea pretenţiilor în clauza 3 din anexa la contract, care specifică faptul că "pentru claritate, pachetele OAVT-uri corespunzătoare fiecărui an".

Interpretarea în sensul inexistenţei unei legături de cauzalitate nu poate fi acceptată pentru că ar presupune ca mandatarul fără a-şi îndeplini obligaţiile asumate contractual, să încaseze o remuneraţie, contrazicând astfel definiţia legală a răspunderii contractuale.

Reclamanta solicită acordarea bonusului de perfomanţă indiferent de obligaţiile asumate prin contract, dreptul de a evalua performanţele fiind prezumat ca şi inexistent.

Pârâta face trimitere şi la dispoziţiile art. 1350 C. civ., în temeiul cărora proba neexecutării obligaţiilor este uşor de administrat, situaţiile financiare demonstrând că nu există performanţă din partea reclamantei, activitatea desfăşurată de aceasta şi mijloacele utilizate au fost insuficiente, rezultatul urmărit nefiind obţinut, aspect analizat cu superficialitate de instanţa de apel.

Reclamanta încearcă să obţină bonusul de perfomanţă prin raportare la o formulă de calcul, care are ca elemente valoarea dividendelor/acţiunilor şi preţul mediu ponderat al acţiunilor pe pieţele B. şi C. şi nicidecum prin raportare la obiectivele şi realizările asumate prin contract şi implicit prin Planul de administrare.

Pârâta apreciază că bonusul de perfomanţă poate fi acordat numai în măsura în care se constată îndeplinirea indicatorilor aferenţi primului element al componentei variabile, fiind dependent de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica pentru acţionarii societăţii, rentabilitatea fiind dependentă de implementarea în mod corespunzător a Planului de administrare.

Dreptul de valorificare a OAVT este dependent de îndeplinirea unor obligaţii contractuale de către reclamantă, respectiv a indicatorilor de perfomanţă prin prisma cărora se cuantifică activitatea mandatarului. Această legătură este de esenţa obligaţiilor contractuale, nu se poate admite că fiecare element al componentei variabile al remuneraţiei este autonom.

În consecinţă, arată recurenta, interpretarea instanţei de apel conform căreia acordarea bonusului este condiţionată prin voinţa părţilor doar de indicatorul rentabilităţii acţiunilor este prin urmare total eronată şi nesusţinută de dovezile administrate.

În privinţa dobânzilor, respectiv a actualizării debitului principal cu indicele de inflaţie, recurenta solicită respingerea acestor capete de cerere ca şi consecinţă a respingerii capetelor de cerere privind debitele principale.

Dispoziţiile art. 3 alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 13/2011 reţinute a fi aplicabile de către instanţa de apel sunt de strictă interpretare şi aplicare, fiind aplicabile doar în raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, ipoteză care nu se regăseşte în speţă, întrucât raportul juridic dintre societate pârâtă şi reclamantă este un raport între un profesionist şi o persoană fizică.

Reglementarea actuală nu prevede faptul că dispoziţiile aplicabile în raporturile dintre profesionişti vor guverna ambele părţi, chiar dacă pentru una dintre ele, actul juridic are caracter civil.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta fiind redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 10 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva deciziei civile nr. 998 din 29 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a acordat termen pentru soluţionarea acestuia la 7 octombrie 2021.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Între pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., în calitate de mandant şi reclamanta A., în calitate de mandatar s-a încheiat contractul de mandat nr. x/13.11.2013 modificat prin Actul adiţional nr. x/13.11.2014.

Conform clauzelor cuprinse în art. 1, mandatara are calitatea de membru al consiliului de supraveghere şi beneficiază potrivit art. 3 de o indemnizaţie fixă lunară, stabilită de adunarea generală a acţionarilor, iar potrivit art. 3.4 şi de o componentă variabilă a remuneraţiei conform prevederilor anexei nr. 1 la contractul de mandat.

Conform anexei 1 pct. 2, suplimentar indemnizaţiei fixe, mandatara are dreptul să primească şi o componentă anuală variabilă a remuneraţiei, pentru îndeplinirea cumulativă a indicatorilor de perfomanţă asumaţi în planul de administrare pentru fiecare an de mandat.

Potrivit anexei 1 pct. 3, mandatara are dreptul să primească un bonus de perfomanţă în funcţie de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica pentru acţionarii societăţii.

Pct. 4 din anexa 1 se referă la un bonus colectiv, în funcţie de indicatorii prevăzuţi la pct. 2.

Prealabil, se observă că indemnizaţia variabilă prevăzută la art. 3.4 din contract cuprinde trei indemnizaţii variabile distincte, respectiv cele prevăzute la pct. 2, pct. 3 şi pct. 4 din Anexa 1, din care numai a doua face obiectul prezentei judecăţi.

Sub un prim aspect, recurenta invocă încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1169 C. civ., respectiv a principiul libertăţii de a contracta şi a determinării conţinutului clauzelor şi a regulilor de interpretare a contractelor.

Analiza criticilor recurentei din perspectiva regulilor de interpretare a contractelor se realizează din perspectiva verificării aplicării lor în convenţie, privită în sens de negotium.

La pct. 3 din anexa 1 se stabileşte că reclamanta are dreptul să primească un bonus de perfomanţă în funcţie de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica pentru acţionarii societăţii, care se determină prin utilizarea opţiunilor pe acţiuni virtuale Transelectrica (OAVT).

Astfel, aşa cum rezultă din conţinutul clar al clauzei prevăzută la pct. 3 din Anexa 1, aceasta se referă la rentabilitatea acţiunilor Transelectrica, criticile privind legătura dintre indemnizaţia de la pct. 3 şi atingerea indicatorilor de perfomanţă fiind lipsită de fundament juridic.

Condiţiile în care reclamanta este îndreptăţită la indemnizaţia variabilă a indemnizaţiei lunare sau anuale sunt clar stipulate în Anexa 1a Contractului.

Prima este prevăzută de art. 2 şi are în vedere acordarea unei indemnizaţii pentru ipoteza în care se ating cei trei parametri de performanţă fixaţi, a doua este prevăzută de pct. 3 şi se raportează la rentabilitatea acţiunilor Transelectrica, iar cea de la pct. 4 la îndeplinirea indicatorilor de performanţă D. şi total investiţii.

Lipsa de legătură dintre indemnizaţia solicitată de reclamantă şi indicatorii menţionaţi de pârâtă, rezultă din interpretarea sistematică a contractului, reglementată de art. 1267 C. civ., care constă în faptul că într-un contract, clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.

Contractul încheiat trebuie privit ca un tot unitar, clauzele chiar dacă sunt interpretate fiecare în parte, trebuie să exprime înţelesul întregului act, iar dacă sunt susceptibile de mai multe înţelesuri, ele se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului, potrivit art. 1268 alin. (1) C. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a aplicat corect regulile instituie de art. 1266-1268 C. civ.

Astfel, cercetând ansamblul contractual şi coroborând prevederile pct. 3 din Anexa 1 la contractul de mandat cu art. 3.4 din contract, instanţa de apel, în mod corect a reţinut că acordarea indemnizaţiei de la pct. 3 din Anexa 1 este dependentă numai de îndeplinirea condiţiei legate de rentabilitatea acţiunilor.

A reţine interpretarea gramaticală propusă de recurentă, a celor trei indemnizaţii variabile, potrivit cărora acestea depind de îndeplinirea unei singure condiţii, şi anume a indicatorilor de perfomanţă, înseamnă a lipsi în parte de efecte juridice celelalte indemnizaţii variabile prevăzute la pct. 2 şi pct. 4.

Argumentul de interpretare literară a art. 3 din anexă, leagă bonusul de performanţă de rentabilitatea acţiunilor pârâtei. Cu alte cuvinte, în cazul celor trei indemnizaţii variabile este suficient să se atingă indicatorii de performanţă indicaţi expres în cuprinsul anexei la contract, respectiv în cazul indemnizaţiei de la pct. 3 fiind necesară îndeplinirea criteriului rentabilităţii acţiunilor pârâtei.

Ca atare, toate argumentele prin care recurenta urmăreşte a se reţine propria interpretare a prevederilor contractuale, în sensul combaterii pretenţiilor intimatei sunt apreciate nefondate.

Nici critica ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1350 C. civ., în sensul că reclamanta nu a făcut proba îndeplinirii obligaţiilor contractuale nu poate fi reţinută.

Conform art. 1516 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 C. civ., reclamanta are dreptul de a solicita executarea prestaţiei la care s-a obligat pârâta prin clauzele de la pct. 3 din anexa la contractul de mandat.

Prin pct. 3 lit. a) şi b) din Anexa 1 s-a definit ceea ce se înţelege prin această rentabilitate şi modul de calcul al acesteia, rentabilitatea acţiunilor fiind stabilită în funcţie de valoarea acţiunilor la momentul valorificării şi valoarea acţiunilor la momentul acordării OAVT, la care se adaugă raportul valorii dividendelor plătite pe acţiune în perioada avută în calcul.

Criticile recurentei în ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de mandat, care nu generează eligibilitatea dreptului intimatei la acordarea bonusului de performanţă sunt nefondate, având în vedere că pretenţia concretă ce formează obiectul prezentei judecăţi se referă la componenta indemnizaţiei variabile enunţată la pct. 3 al Anexei 1 a Contractului, care este condiţionată de îndeplinirea unui singur factor, respectiv cel al rentabilităţii acţiunilor Transelectrica.

Deşi această apărare poate reprezenta invocarea excepţiei de neexecutare a contractului, se reţine că instanţa nu a fost investită cu analiza în ansamblu a modalităţii în care intimata şi-a îndeplinit obligaţiile asumate convenţional. Cu privire la acest aspect, în mod just a reţinut instanţa de apel ca relevante hotărârile adoptate de Adunările Generale ale Acţionarilor societăţii pârâte, prin care s-a aprobat descărcarea de gestiune a membrilor Directoratului şi ai Consiliului de Supraveghere pentru anii 2013-2015.

În condiţiile în care s-a stabilit că acordarea indemnizaţiei de la pct. 3 din anexă este dependentă numai de îndeplinirea condiţiei legate de rentabilitatea acţiunilor Transelectrica, instanţa de apel a analizat indicatorii economici în anul 2014, 2015 şi 2016 şi a constatat îndeplinirea condiţiilor de rentabilitate, situaţie care justifică dreptul reclamantei de a solicita executarea prestaţiei la care s-a obligat pârâta prin clauzele de la pct. 3 din anexa la contractul de mandat, conform art. 1516 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 C. civ.

Nu va fi reţinută de instanţa de recurs nici trimiterea recurentei la dispoziţiile art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011, în sprijinul naturii juridice a componentei variabile ca formă de remunerare pe baza indicatorilor de perfomanţă, în raport de evocata interpretare a clauzele contractuale şi de dispoziţiile art. 1270 C. civ., potrivit căruia contractul produce efecte obligatorii între părţi, părţile fiind obligate să execute întocmai obligaţiile contractuale.

În ceea ce priveşte soluţia privind admiterea capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, criticile recurentei au vizat nelegalitatea acesteia ca o consecinţă a respingerii capătului de cerere principal.

În raport de considerentele anterior reţinute în ceea ce priveşte capătul principal al cererii, prin care s-a constatat că pârâta are obligaţia de a achita indemnizaţia prevăzută la pct. 3 din anexă, sumă care a fost actualizată cu rata inflaţiei, faţă de prevederile art. 1535 alin. (1) şi art. 1531 alin. (1) şi (2) C. civ., criticile recurentei nu vor fi reţinute, dobânda penalizatoare fiind accesorie creanţei principale.

În ceea ce priveşte critică adusa deciziei recurate privind soluţia instanţei de fond privind aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011 în ceea ce priveşte calculul dobânzii legale, se constată că încalcă principiul devoluţiunii în apel, care se regăseşte în dispoziţiile art. 477 din C. proc. civ. (limitele efectului devolutiv sunt determinate de ceea ce s-a apelat).

Înalta Curte apreciază că, în absenţa invocării, pe calea apelului, a nelegalităţii sentinţei de fond care a dispus în accepţiunea recurentei, în mod eronat, acordarea dobânzii legale calculată conform art. 2 alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 13/2011, critica prezentată în acest sens direct în calea de atac a recursului nu poate fi primită, fiind făcută omisso medio.

De asemenea, critica privind valorificarea art. 10.2 din contractul de mandat, care în interpretarea recurentei ar presupune că încetarea contractului echivalează cu încetarea oricăror obligaţii neajunse la scadenţă, a fost invocată pentru prima dată în cadrul acestui proces.

Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum s-a menţionat mai sus, nu poate depăşi limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.

În consecinţă, critica privind valorificarea OAVT după încetarea mandatului şi falsa problemă a obligaţiilor nescadente la încetarea contractului nu vor fi analizate.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva deciziei civile nr. 998 din 29 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ de TRANSPORT al ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 998 din 29 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2021.