Peremption of appeal for six-month inaction despite constitutional challenge to judicial aid income thresholds
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal by declaring it perished, thereby leaving in force the Court of Appeal decision that had previously dismissed the request for judicial aid and rejected the constitutional unconstitutionality exception. The dispute involved a procedural challenge to a lower court order which had refused a request for legal aid in a labor dispute and rejected a constitutional unconstitutionality claim against specific provisions of Emergency Government Ordinance no. 51/2008, which the appellant argued were outdated and violated constitutional rights to access to justice. The decisive legal basis was the doctrine of peremption (perimare) under Articles 416 and 420 of the Code of Civil Procedure, as the Supreme Court found that the case had remained in abeyance for more than six months due to the fault of the parties following a suspension of proceedings, without any interruption of the peremption period, resulting in the extinction of the appeal as a matter of law.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, art. 16 din O.U.G. nr. 51/2008, art. 224 C. proc. civ, art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Peremption of appeal for six-month inaction despite constitutional challenge to judicial aid income thresholds: Totodată, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008, susţinând că valoarea venitului mediu lunar prevăzut a fost stabilit în anul 2008, fără ca aceasta să mai fie actualizate cu salariul minim pe economie din 2019 şi cu rata inflaţiei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021
Analizând actele de la dosar, constată şi reţine următoarele:
Prin încheierea din 05.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de reclamanta A. şi, în consecinţă, a fost sesizată Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi 3 şi art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008. Totodată, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenţei juridice şi apărării prin avocat formulată de apelanta-reclamantă A..
Împotriva acestei încheieri, apelanta-reclamantă a formulat cerere de reexaminarea cererii de ajutor public judiciar pentru plata onorariului avocat.
Prin încheierea nr. 2/CC/14.01.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei de interes, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 şi cererea de reexaminare.
Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei la o altă instanţa egală în grad spre rejudecare.
În motivare, autoarea căii de atac a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. din perspectiva necitării acesteia pentru termenul la care a fost soluţionată cererea de reexaminare şi a nemotivării încheierii atacate.
Astfel, subsumat primului motiv de recurs, aceasta a afirmat că raportat la faptul că prin cererea de reexaminare a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) - (3) şi art. 16 din O.U.G. nr. 51/2008, precum şi la dispoziţiile art. 224 C. proc. civ., hotărârea este nelegală, întrucât recurenta nu a fost citată pentru termenul la care a fost soluţionată cererea sa.
Din prisma celui de-al doilea motiv de nelegalitate invocat, recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a analizat cererea de reexaminare şi în raport cu art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 şi nici nu s-a pronunţat asupra acestui motiv, deşi a fost invocat de recurentă în susţinerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar.
În continuare, autoarea căii de atac a evocat dispoziţiile legale sus-menţionate, subliniind că în cauză erau îndeplinite condiţiile prevăzute de această normă legală pentru admiterea cererii de acordare a ajutorului public judiciar. În acest sens, a arătat că datorită numărului mare de dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, în care aceasta este parte şi costurilor ridicate pe care este obligată să le suporte pentru soluţionarea lor, nu deţinea mijloacele materiale pentru a putea angaja un avocat care să o reprezinte în dosarul nr. x/2019.
Totodată, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008, susţinând că valoarea venitului mediu lunar prevăzut a fost stabilit în anul 2008, fără ca aceasta să mai fie actualizate cu salariul minim pe economie din 2019 şi cu rata inflaţiei.
Astfel, a arătat că prevederile legale a căror neconstituţionalitate a invocat-o încalcă art. 16, 21 şi 47 din Constituţia României.
Conchizând, a afirmat că cele trei condiţii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Prin încheierea din 23.09.2020, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deşi au fost legal citate, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.
La 17.06.2021 a fost întocmit referatul cu propunere de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit art. 416 C. proc. civ.
Astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 C. proc. civ., reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.
În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare de la judecată a părţii.
Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii, instanţa putând să o constate şi din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 23.09.2020, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la această dată părţile nu au efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală
În aceste condiţii, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 2/CC/14.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2021.