Cassation inadmissibility due to unpaid judicial stamp duty and failure to articulate grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 martie 2018 pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, reclamanta A. S.A. Târgu Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Timişoara şi respectiv Compania Locală de Termoficare Colterm S.A. (Colterm SA), ca instanţa să pronunţe o sentinţă prin care să dispună obligarea acestora din urma la plata sumei de 7.920.598,11 de RON, din care suma de 317.223,30 de RON reprezentând contravaloarea gaze naturale conform facturii nr. x/31.01.2017 şi suma de 7.603.374,81 de RON penalităţi de întârziere calculate până li data de 31.01.2018.

Prin sentinţa nr. 25/2019 din 19 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2018, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii: societatea Compania Locală de Termoficare COLTERM S.A., şi MUNICIPIUL TIMIŞOARA, şi, pe cale de consecinţă, au fost obligaţi pârâţii societatea Compania Locală de Termoficare COLTERM S.A. şi MUNICIPIUL TIMIŞOARA să plătească societăţii reclamante A. S.A. suma de 317.223,30 RON reprezentând contravaloare gaze naturale furnizate pentru perioada ianuarie 2016- noiembrie 2016 potrivit facturii nr. x/31.01.2017 şi suma de 7.603.374,81 reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la 31.01.2018.

Au fost obligaţi pârâţii societatea COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. şi MUNICIPIUL TIMIŞOARA să plătească societăţii reclamante A. S.A. suma de 82.811,00 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Compania Locală de Termofîcare Colterm S.A., solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii.

Totodată, împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi pârâtul Municipiul Timişoara prin primar, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamantei ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 387/A din 30 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii Municipiul Timişoara şi Compania Locală de Termofîcare Colterm S.A..

Împotriva deciziei nr. 387/A din 30 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, atât pârâta Compania Locală de Termofîcare Colterm S.A., cât şi pârâtul Municipiul Timişoara au formulat cereri de recurs.

Recursul declarat de pârâta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A.:

Fără a-şi încadra susţinerile în motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Compania Locală de Termofîcare Colterm S.A. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii.

În argumentarea cererii de recurs, se arată, în esenţă, ca recurenta, desfaşurându-şi activitatea sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Timişoara în calitate de acţionar unic, prestează un serviciu public de interes local, aşa cum este definit de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, respectiv furnizează energie termică sub formă de încălzire şi apă caldă de consum, obiectul de activitate al recurentei fiind reprezentat de producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei termice către populaţia din Timişoara.

Având în vedere faptul că peste 80% din activitatea CLT COLTERM S.A. este prestată către populaţie, serviciul de furnizare a apei calde şi încălzirii are un profund caracter social evidenţiat şi de faptul că tarifele practicate către populaţie sunt subvenţionate.

Astfel, executivul a înţeles sa ducă o politică de protecţie socială a populaţiei fixând tarile diferenţiate pentru populaţie, iar această diferenţe dintre preţul de producere şi tariful practicat către populaţie, numită subvenţie, este decontată de către bugetul local; totodată, bugetul de stat alocă subvenţie pentru creşterea neprevizionată a preţului la combustibilii utilizaţi pentru proc ucerea energiei termice livrată populaţiei.

Sumele reprezentând subvenţie pentru creşterea neprevizionată a preţului la combustibili utilizaţi pentru producerea energiei termice livrată populaţiei, precum cele care reprezintă subvenţie pentru diferenţa de preţ la energia ermică livrată populaţiei, care sunt suportate de la bugetul de stat, respecth de la bugetul local sunt decontate cu întârziere (chiar de ani de zile), fapt care a generat mari întârzieri la plata facturilor către furnizorii.

In considerarea necesităţii eficientizării sistemului centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice, Guvernul României a adoptat O.G. nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate.

În aceste condiţii, pentru fiecare factură primita de la furnizorul de combustibil se calculează o sumă care trebuie să fie plătită de CLT COLTERM S.A., respectiv o sumă care trebuie plătită de la bugetul local şi o sună care trebuie primită de la bugetul de stat.

In acelaşi timp, avându-se în vedere preţurile locale de referinţă menţionate, pentru creşterile neprevizionate ale preţurilor la combustibili utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sistem centralizat, pe perioada derulării programului "Termoficare 2006-2020 căldură şi confort", aprobat prin Hotărârea nr. 462/2006, a fost reglementată acordarea unor compensări operatorilor economici care prestează serviciile de producţie, distribuţie şi furnizare a energiei termice destinate populaţiei.

Sumele reprezentând subvenţie pentru creşterea neprevizionată a preţului la combustibili utilizaţi pentru producerea energiei termice livrate posulaţiei, precum şi cele care reprezintă subvenţie pentru diferenţa de preţ la energia termică livrată populaţiei sunt suportate de la bugetul de stat respect v de la bugetul local.

In opinia recurentei, se impune respingerea petenţiilor reclamanţii având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile angajării răspundeiii civile contractuale.

In sprijinul afirmaţiei că nu se poate angaja răspunderea contractuală a recurentei arată că: sumele solicitate cuprind şi subvenţii pe care societatea recurentă trebuia să le primească de la buget; subvenţiile reprezintă diferenţa dintre ceea ce plăteşte populaţia şi ceea ce ar trebui să plătească preţul real; în baza facturilor emise de reclamanta, societatea recurentă a solicitat în termenele legale prin deconturile depuse sumele cu titlu de subvenţii respectând prevederile legii şi care prin întârzierea cu care au fost decontaţi banii augenerat penalităţi.

Astfel, apreciază recurenta, pe lângă faptul că nu se poate reţine nici măcar culpa levisima în sarcina sa, nu poate fi vorba de vreo faptă ilicită săvârşită de aceasta. Faptul că lipsa fondurilor pentru subvenţii duce la decontarea cu întârziere generând această situaţie, nu este un aspect imputabil recurentei, acesteia nu-i poate fi reţinută vreo vină, aflându-se în imposibilitate de a acţiona.

In ceea ce priveşte prezumţia de culpă, criteriul obiectiv de apreciere al vinovăţiei debitorului este dat de art. 1480 alin. (1) C. civ., or, recurenta a depus toate diligentele unui bun proprietar în îndeplinirea obligaţiilor, aşa încât în cauza nu se poate reţine vreo culpă din partea sa.

Pornind de la aceste împrejurări şi criterii obiective, revine instanţei sarcina sa reconstituie desfăşurarea întregului proces psihic şi să deducă existenţa sau nu a vinovăţiei societăţii recurente.

In ceea ce priveşte fapta ilicită şi legătura cauzală între fapta şi prejudiciu, solicită instanţei de recurs să constate că societatea recurentă nu a adus atingere nici unui drept subiectiv ocrotit, printr-o acţiune sau inacţiune, iar faptul că plăţile s-au făcut cu întârziere nu i se poate imputa Companiei Locale de Termoficare Colterm S.A.

Cu referire la anumite împrejurări care înlătură vinovăţia, subliniază că fapta terţului, de a nu deconta în termene sumele reprezentând subvenţiile constituie o împrejurare care înlătură vinovăţia recurentei, întârzierea în plata facturilor este datorată terţului, repectiv unei cauze străine.

Faţă de cele arătate, susţine că recurenta s-a aflat în imposibilitatea fortuită de a acţiona.

Conchizând, solicită instanţei de recurs să reţină buna credinţă de care a dat dovadă prin conduita avută în derularea contractului, să reţină lipsa vinovăţiei societăţii recurente şi, făcând aplicarea principiului de drept civil conform căruia nu există răspundere decât bazată pe vinovăţie şi ţinând cont de principiul conform căruia buna credinţa exclude vinovăţia, să respingă cererea reclamantei.

Recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL TIMIŞOARA:

Recurentul-pârât Municipiul Timişoara se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi, rejudecând în fond, respingerea în totalitate a cererii reclamantei, ca neîntemeiată.

În argumentarea cererii de recurs, precizează că înţelege să invoce excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Susţine că pârâta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. Timişoara este o societate comercială care prestează un serviciu public de interes local aşa cum este definit de Legea nr. 51/2006 a serviciilor conunitare de utilităţi publice, respectiv furnizează energie termică sub formă de încălzire şi apă caldă de consum.

Astfel, suntem în prezenta unui contract - cadru reglementat de autoritatea de reglementare în domeniul gazelor naturale, iar Compania Locală de Termoficare Colterm S.A. Timişoara, aşa cum a rezultat cu claritate din contract, are calitatea de consumator eligibil de gaze naturale.

In consecinţă, raportat la calitatea de consumator, cererea reclamantei în legătură cu Contractul de furnizare a gazelor naturale nr. x/12.2015/GN/1942 nu este admisibilă.

Pârâtul a arătat că a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să plătească suma de 317.223,30 RON reprezentând contravaloarea gazelor naturale şi "diferenţă reîncadrare" pentru perioada ianuarie 2016 - noiembrie 2016 şi penalităţi de întârziere în valoare de 7603.374,81 RON, calculate până h data de 31.0] .2018, în calitate de fidejusor al C.L.T. Colterm S.A..

În continuare, pârâtul a arătat că S.C. CLT COLTERM S.A., desfaşurându-şi activitatea sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, în calitate de acţionar unic, prestează un serviciu public de interes local aşa cum este definit de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, respectiv furnizează energie termică sub formă de încălzire şi apă caldă de consum.

Având în vedere faptul că peste 80% din activitatea CLT COLTERM S.A. este prestată către populaţie, serviciul de furnizare a apei calde şi încălzirii are un profund caracter social evidenţiat şi de faptul că tarifele practicate către populaţie sunt subvenţionate.

Astfel, executivul a înţeles să ducă o politică de protecţie socială a populaţiei fixând tarile diferenţiate pentru populaţie, iar această diferenţă dintre preţul de producere şi tariful practicat către populaţie, numită subvenţie, este decontată de către bugetul local; totodată, bugetul de stat alocă subvenţie pentru creşterea neprevizionată a preţului la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice livrată populaţiei.

Sumele reprezentând subvenţie pentru creşterea neprevizionată a preţului la combustibili utilizaţi pentru producerea energiei termice livrată populaţiei, precum cele care reprezintă subvenţie pentru diferenţa de preţ la energia termică livrată populaţiei, care sunt suportate de la bugetul de stat, respectiv de la bugetul local sunt decontate cu întârziere (chiar de ani de zile), fapt care a generat mari întârzieri la plata facturilor către furnizori.

In considerarea necesităţii eficientizării sistemului centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice, Guvernul României a adoptat O.G. nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate.

In aceste condiţii, pentru fiecare factură primită de la furnizorul de combustibil se calculează o sumă care trebuie să fie plătită de CLT COLTERM S.A., respectiv o sumă care trebuie plătită de la bugetul local şi o sumă care trebuie primită de la bugetul de stat.

În acelaşi timp, avându-se în vedere preţurile locale de referinţă menţionate, pentru creşterile neprevizionate ale preţurilor la combustibili utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sistem centralizat, pe perioada derulării programului "Termoficare 2006-2020 căldură şi confort", aprobat prin Hotărârea nr. 462/2006, a fost reglementată acordarea unor compensări operatorilor economici care prestează serviciile de producţie, distribuţie şi furnizare a energiei termice destinate populaţiei.

Sumele reprezentând subvenţie pentru creşterea neprevizionata a preţului la combustibili utilizaţi pentru producerea energiei termice livrate populaţiei, precum şi cele care reprezintă subvenţie pentru diferenţa de preţ la energia termică livrată populaţiei sunt suportate de la bugetul de stat respectiv de la bugetul local.

Aşadar, sumele solicitate cuprind şi subvenţii pe care CLT COLTERM S.A. trebuia să le primească de la buget. Subvenţiile reprezintă diferenţa dintre ceea ce plăteşte populaţia şi ceea ce ar trebui să plătească - preţul real. În baza facturilor emise de reclamantă, CLT COLTERM S.A. a solicitat prin deconturile depuse, sumele cu titlu de subvenţii respectând prevederile legii şi care prin întârzierea cu care au fost decontaţi banii au generat penalităţi.

Având în vedere că, în speşă, criteriul obiectiv de apreciere al vinovăţiei debitorului este dat de art. 1480 alin. (1) din C. civ., recurentul a arătat că a depus toate diligentele unui bun proprietar în îndeplinirea obligaţiilor, astfel că nu se poate reţine vreo culpă din partea sa.

În ceea ce priveşte fapta ilicită şi legătura cauzală între faptă şi prejudiciu, pârâtul a arătat că este cunoscut că o faptă ilicită poate exista şi în lipsa vinovăţiei, vinovăţia neputând fi concepută decât raportat la o faptă ilicită. O faptă este ilicită atunci când este contrară legii şi are ca efect încălcarea unor drepturi subiective.

Recurentul-pârât a precizat că nu a adus atingere niciunui drept subiectiv ocrotit, printr-o acţiune sau inacţiune.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa va considera ca trebuie ca pârâţii să fie obligaţi şi la plata penalităţilor de întârziere, recurentul a arătat că tabelul de calcul al penalităţilor depus în probatoriu de reclamantă, care cuprinde facturile indicate în cererea de recurs, este eronat.

A mai precizat că au fost acceptate la plată următoarele sume: 10.438.000 RON pentru factura nr. x/09.03.2016, 11.741.798,24 RON pentru factura nr. x/12.04.2016, 4.230.411,21 RON pentru factura nr. x/09.05.2016 şi 2.574.455,71 RON pentru factura nr. x/09.06.2016.

Astfel, suma solicitată trebuie diminuată, intimata-reclamantă trebuie să explice ce înţelege prin "diferenţă reîncadrare" pentru perioada ianuarie 2016 - noiembrie 2016 a facturii x/31.01.2017.

Totodată, recurentul-pârât a arătat că aceste penalităţi nu au fost acceptate la plata datorită faptului că au fost generate de întârzierea cu care au fost decontate de către bugetul local sau bugetul de stat sumele cu titlul de subvenţie.

Intimata-reclamantă A. S.A. Tărgu-Mureş a formulat câte o întâmpinare la recursul declarat de pârâta Compania Locală de Termoficare Colterm S.A., respectiv la recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL TIMIŞOARA PRIN PRIMAR, prin care a solicitat anularea fiecărui recurs ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea fiecărui recurs ca nefondat.

Municipiul Timişoara a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta Compania Locale de Termoficare Colterm S.A. prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului acesteia.

Intimata-reclamantă A. S.A. Tărgu-Mureş a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtul Municipiul Timişoara.

Prin încheierea de şedinţă din 23 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, iar niciuna dintre părţi nu a înţeles să-şi exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 20 octombrie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului pârâtei COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., precum şi excepţia nulităţii recursului pârâtului MUNICIPIUL TIMIŞOARA PRIN PRIMAR, soluţionarea acestor aspecte făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, reţine următoarele considerente:

Recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. urmează a fi anulat ca netimbrat.

Astfel, Înalta Curte reţine că prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta-pârâtă COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 41.405,5 RON, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosar recurs.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., ca netimbrat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL TIMIŞOARA PRIN PRIMAR, se reţin următoarele:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Recurentul-pârât şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurentul a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

De altfel, în privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs şi de apel formulate de aceleaşi parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, faţă de respingerea celui dintâi. Aceleaşi motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curţii de Apel Târgu Mureş spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste faptul că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanţe a fondului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întruneşte cerinţa ce se cere a fi îndeplinită.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Constatând că recurentul-pârâtul MUNICIPIUL TIMIŞOARA PRIN PRIMAR nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, potrivit dispozitivului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei nr. 387/A din 30 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; de asemenea, va anula recursul declarat de recurentul-pârâtul MUNICIPIUL TIMIŞOARA PRIN PRIMAR împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei nr. 387/A din 30 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârâtul MUNICIPIUL TIMIŞOARA PRIN PRIMAR împotriva aceleiaşi decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2021.