Nullity of share transfer upheld; appeal annulled for undeveloped cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 211/2019 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi C., având ca obiect nulitate act juridic.

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune părţi încheiat la data de 25.07.2012 privind cesionarea părţilor sociale ale D. S.R.L..

S-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGA nr. 3/25.07.2012 a D. S.R.L..

S-a constatat nulitatea absolută a actului constitutiv actualizat la data de 25.07.2012 al D. S.R.L..

S-a dispus radierea din registrul comerţului a menţiunilor înscrise în baza contractului de cesiune părţi încheiat la data de 25.07.2012, Hotărârii AGA nr. 3/25.07.2012 şi actului constitutiv actualizat la data de 25.07.2012, privind pe D. S.R.L..

A fost respinsă cererea privind anularea actelor subsecvente.

Au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 2400 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele B. S.R.L. şi C..

Prin decizia nr. 120/2020 din 19 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantele pârâte S.C. B. S.R.L. şi C., împotriva sentinţei nr. 211/2019 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul reclamant A..

Au fost obligate apelantele la plata către intimat a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pârâtele S.C. B. S.R.L. şi C. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 120/2020 din 19 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin care au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, se arată că, prin decizia atacată, curtea de apel a respins apelul pârâtelor, reţinând în esenţă că nemulţumirile acestora legate de raportul de expertiză administrat ar fi trebuit să fie expuse în faţa instanţei de fond, ignorându-se aşadar efectul devolutiv al căii de atac a apelului, cauza nefiind analizată sub toate aspectele.

Astfel, prin hotărârea adunării generale nr. 3/2012 a D. S.R.L. (actuala B. SRL) s-a decis retragerea intimatului A. din societate şi cesionarea părţilor sociale deţinute către celalalt asociat, C.. Instanţa de apel a apreciat ca reclamantul A. nu a semnat hotărârea sus menţionată şi, prin urmare, pretenţia acestuia este fondată, respingând apărările pârâtelor cu încălcarea efectului devolutiv al apelului.

Recurentele-pârâte solicită efectuarea unei contraexpertize criminalistice grafoscopice, întrucât, după cum se observă din conţinutul paginii 6 a raportului de expertiză administrat deja, reclamantul a executat pe parcursul timpului mai multe semnături (probabil şi urmare a schimbării numelui), care evidenţiază, de fapt schimbarea scrisului, dar nu o schimbare firească, determinată de vârsta, de obişnuinţa sau repetitivitatea semnăturii aplicate, ci o schimbare intenţionată a graficii, a scrisului. Pe de altă parte, apreciază recurentele, lipsesc scriptele spre comparaţie din perioada respectivă sau măcar una rezonabilă ca apropiere.

De altfel, acesta metodă se poate observă că a fost folosită de reclamant şi cu ocazia promovării prezentei acţiuni. Aşa cum au precizat şi în faţa instanţei de fond, cererea de chemare în judecată (exemplarul comunicat pârâtelor) nu poartă semnătura, nici a reclamantului şi nici a apărătorului menţionat în antet, iar precizarea de acţiune poarta ca semnătura "o literă", ceea ce în cadrul materiei grafologiei nici nu putea fi supus verificării fiind o structura grafică simplă care poate fi executată de orice persoană fără a avea nevoie de un exerciţiu prealabil.

Conchizând, în opinia recurentelor, pentru respectarea dreptului la apărare, la un proces echitabil, instanţa trebuia să administreze proba cu expertiză grafoscopică.

Or, neprocedând în acest sens, recurentele apreciază că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil.

Aceasta întrucât, elementul esenţial al unei hotărâri judecătoreşti este motivarea, care nu poate fi în principiu implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate de părţi sau asupra criticilor formulate. Obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti reprezintă o condiţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzuta atât de Constituţia României (art. 21 alin. (3), cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1). Omisiunea instanţei de apel de a cerceta şi analiza pertinenţa şi concludenta unui mijloc de probă esenţial - expertiza grafoscopică, încalcă dreptul la un proces echitabil.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţei de apel.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 21 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimatul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 20 octombrie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Se constată că recurentele-pârâte au invocat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţilor cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludentei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentelor cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurente rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurentele au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În speţă, recurentele tind, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor (ex: instanţa trebuia să administreze proba cu expertiză grafoscopică etc), ceea ce nu este permis în această fază procesuală, iar faptul că se invocă anumite dispoziţii legale (ex: art. 6 CEDO, art. 21 alin. (3) din Constituţia României etc.), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentele-pârâte nu s-au conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L. şi E. împotriva deciziei nr. 120/2020 din 19 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio calde atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2021.