Restitution claim quashed and remanded for retrial over failure to weigh evidence of repeated demands to seller

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14 iunie 2001 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanții E.J.J., E.J., E.L. și E.E. au chemat în judecată pe pârâții SC P., SC A. SRL și SC M. Mureș, pentru ca, în baza Legii nr. 10/2001 să se dispună restituirea în natură a imobilului teren de 1116 mp și construcții, situat în Târgu-Mureș, ce a aparținut autorului lor E.S. și a fost naționalizat abuziv. S-a solicitat în prealabil constatarea nulității absolute a înstrăinărilor succesive ale imobilului.

Acțiunea a fost extinsă ulterior și împotriva pârâților M.T.M. și M.C., în contradictoriu cu care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului prin care SC P. a înstrăinat, la 2 februarie 2000 către acești pârâți imobilul în litigiu.

S-a susținut în motivarea acțiunii că imobilul avea destinația de atelier de bobinaj, aparținând unui mic meseriaș, astfel încât naționalizarea lui prin Decretul nr. 92/1950 a fost ilegală, după cum nule sunt și înstrăinările ulterioare, încheiate în disprețul nenumăratelor demersuri ale reclamanților de retrocedare a bunului ce a aparținut autorului lor.

După administrarea probei cu înscrisuri, declarații de martori și expertiză, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 298 din 9 aprilie 2003 a respins acțiunea, precum și cererea de chemare în garanție formulată de SC M. SRL împotriva familiei Miron.

S-a reținut în esență în motivarea acestei soluții că în anul 1998 reclamanții au fost despăgubiți cu suma de 225.718.800 lei prin hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru întregul imobil. Cu privire la cererea de constatare a nulității contractelor încheiate succesiv între pârâți, s-a reținut că acestea sunt legale, atâta timp cât acțiunea în revendicare formulată în anul 1998 de reclamanți s-a perimat anterior încheierii acestor contracte.

Apelul declarat de reclamanți a fost respins prin decizia civilă nr. 160 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, cu aceeași motivare, la care s-a adăugat invocarea art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în sensul că prin investițiile substanțiale și structurale realizate la imobil, valoarea acestuia s-a mărit cu peste 50%.

Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanții, care au invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține astfel că instanța nu s-a pronunțat asupra probelor administrate, determinante pentru soluționarea pricinii, fiind indicate astfel cererile repetate adresate de reclamanți primului înstrăinător (SC P. SA, fosta întreprindere socialistă de stat care a preluat fără plată, conform Legii nr. 15/1990 bunul) de a se abține de la înstrăinarea lui, cu atât mai mult cu cât aceasta s-a încheiat cu persoane fizice, fiind încălcată legea privatizării.

Greșită se consideră aprecierea incidenței în cauză a art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în realitate lucrările efectuate fiind numai de întreținere și amenajare.

Pârâții SC M. Mureș SRL, M.T.M. și M.C., SC A. SRL au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.

Recursul este fondat, urmând a fi admis conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

Astfel cum necontestat au reținut ambele instanțe, reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 pentru a solicita retrocedarea imobilului preluat abuziv de către stat de la autorul lor. Au de asemenea, calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității contractelor încheiate între pârâți cu privire la imobilul din litigiu.

Notificărilor formulate de reclamanți către deținătorii bunului fie nu li s-a dat curs, fie li s-a răspuns prin refuz.

Cu ușurință, fără a se pronunța asupra semnificației acestor demersuri repetate ale reclamanților (de exemplu fila 13, fila 5 dosar fond), ambele instanțe au tras direct concluzia în bloc, a validității contractelor succesive de vânzare-cumpărare, reținând buna-credință a dobânditorilor.

Sunt îndeplinite astfel cerințele art. 304 pct. 10 C. proc. civ. motiv pentru care se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel care va dispune eventual suplimentarea probatoriului pentru lămurirea deplină a situației de fapt în speță, care să conducă la aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, în litera și spiritul ei.

Pentru aceste considerente, recursul va fi admis, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții E.J.J., E.L., E.J. și E.E. împotriva deciziei civile nr. 160/A din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.