Cassation annulled for lack of legal illegality: reiteration of factual and merits arguments instead of error in application of material law

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9 februarie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub număr de dosar x/2016, reclamanta Societatea Termoelectrica S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei obligarea pârâtului la plata sumei de 41.771.5 RON, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, actualizată cu indicele de inflaţie.

În drept, reclamanta a indicat prevederile art. 148, art. 192, art. 194 din C. proc. civ., art. 1357 C. civ., art. 152 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 8454 din 29 noiembrie 2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 14 decembrie 2018.

Prin încheierea din 8 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus înaintarea cauzei spre competentă soluţionare către secţia a VI-a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 25 iunie 2019 sub număr de dosar x/2016

Prin sentinţa civilă nr. 2598 din 19 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, au fost respinse atât cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, cât şi solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârât, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Termoelectrica S.A. a declarat apel, care, prin decizia civila nr. 762 din 3 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat.

Reclamanta Termoelectrica S.A. Bucureşti prin B. SPRL a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 762 din 3 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, reiterând susţinerile din cuprinsul cererii de apel, după expunerea situaţiei de fapt, recurenta apreciază că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, precum şi a materialului probator existent la dosarul cauzei.

Susţine, în esenţă, că instanţa a depăşit limitele rotului activ, soluţia pronunţată fiind dată cu încălcarea principiului disponibilităţii şi al contradictorialităţii. Menţionează că pârâtul nu a contestat suma pretinsă, că acesta recunoaşte faptul că a încheiat Actul adiţional nr. x la Contractul de asistenţă juridică invocat în speţă şi nu neagă faptul că a dispus plata sumei pretinse de Termoelectrica, însă îşi fundamentează apărările pe alte considerente menite a-i justifica "fapta ilicită", invocând importanţa ducerii la îndeplinire a mandatului AGA pentru realizarea divizării Termoelectrica.

În condiţiile în care, în timpul judecăţii, instanţa a apreciat ca existau anumite elemente pentru care erau necesare înscrisuri suplimentare din partea reclamantei, atunci era obligată să pună acest lucru în dezbaterea părţilor.

A mai susţinut că hotărârea instanţei încalcă principiul disponibilităţii.

Raportat la art. 9 alin. (2) C. proc. civ., în opinia recurentei, aspectele reţinute de prima instanţa şi de instanţa de apel în hotărârile date sunt total străine de apărările invocate de dl. A..

În aceste condiţii, lipsa oricăror apărări din partea pârâtului reprezintă o veritabilă recunoaştere a pretenţiilor reclamantei.

Se invocă art. 152 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi art. 143 din acelaşi act normativ; art. 1357 din C. civ., art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. I din Oug nr. 26/2012, pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 şi se susţine că pentru a fi angajată răspunderea pârâtului care deţinea calitatea de director general, în baza contractului de mandat, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de fond: săvârşirea unei fapte ilicite, prejudiciul cauzat societăţii, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia pârâtului,

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport cu lipsa motivelor de nelegalitate, solicitând, în esenţă, în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 23 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi constatarea admisibilităţii căii de atac declarate.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 20 octombrie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greşită a normei corespunzătoare situaţiei de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de către recurentă.

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcţie a recursului reclamantei vizează exclusiv greşita interpretare a probelor de către instanţa de apel, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat doar cu scopul de a repune în discuţie situaţia de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

De altfel, în privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs şi de apel formulate de aceleaşi parte în cauză.

In fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, faţă de respingerea celui dintâi. Aceleaşi motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curţii de Apel Bucureşti spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste faptul că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanţe a fondului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întruneşte cerinţa ce se cere a fi îndeplinită.

Este de reţinut că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. TERMOELECTRICA S.A. BUCUREŞTI-PRIN B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 762 din 3 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2021.