Negative conflict of competence in individual labor dispute: alternative territorial jurisdiction at employee's domicile versus workplace
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning territorial competence to the Timiş Tribunal, Civil Division I, to adjudicate the case. The dispute involved an employee who filed a civil action for the annulment of a disciplinary sanction and compensation for moral damages; the initial claim was filed in the employee's place of work, but the Timiş Tribunal declined jurisdiction to the Bacău Tribunal (employee's domicile), which subsequently rejected the case as territorially incompetent, asserting that the employee had validly chosen the workplace jurisdiction. The Court applied Article 269 of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011, establishing that a special alternative territorial competence allows employees to sue at either their domicile or place of work. Because the plaintiff had lawfully initiated proceedings at the workplace location, the initial court was competent and lacked the authority to decline jurisdiction, making the choice of the Timiş Tribunal decisive and binding.
Legislator headnote
AI generatedart. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ; Negative conflict of competence in individual labor dispute: alternative territorial jurisdiction at employee's domicile versus workplace: The dispute involved an employee who filed a civil action for the annulment of a disciplinary sanction and compensation for moral damages; the initial claim was filed in the employee's place of work, but the Timiş Tribunal declined jurisdiction to the Bacău Tribunal (employee's domicile), which subsequently rejected the case as territorially incompetent, asserting that the employee had validly chosen the workplace jurisdiction. The Court applied Article 269 of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011, establishing that a special alternative territorial competence allows employees to sue at either their domicile or place of work. Because the plaintiff had lawfully initiated proceedings at the workplace location, the initial court was competent and lacked the authority to decline jurisdiction, making the choice of the Timiş Tribunal decisive and binding.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the final consideration immediately preceding the operative order to resolve the negative conflict of competence and determine the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 10.08.2020, contestatorul A. a chemat în judecată intimata B. S.R.L. pentru anularea deciziei de sancţionare nr. 740/RH emisă de intimată la data de 26.06.2020, obligarea intimatei la suma de 20.000 RON reprezentând daune morale şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 196/10.02.2021 Tribunalul Timiş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, cu motivarea că reclamantul domiciliază şi are locul de muncă în judeţul Bacău, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 şi ale art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 03.03.2021.
Prin sentinţa civilă nr. 638/2021 din 10 septembrie 2021, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenta teritoriala şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Timiş; a constatat că s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în aplicarea art. 210 din Legea nr. 62/2011 că, în speţă, reclamantul a optat să investească cu soluţionarea cererii de chemare în judecată tribunalul în circumscripţia căruia se află locul său de muncă (acesta fiind, conform actului adiţional nr. x/28.12.2018, aflat la dosar, Tribunalul Timiş, la punctul de lucru din C., judeţul Timiş).
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, contestatorul a solicitat anularea deciziei de sancţionare emisă de intimată şi obligarea acesteia la plata sumei de 20.000 RON reprezentând daune morale şi cheltuieli de judecată.
Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispoziţiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.
Potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."
Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează:
"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".
Prin aceste norme legale se instituie o competenţă teritorială alternativă în cazul salariaţilor, care pot introduce acţiunea fie la domiciliul sau reşedinţa acestora, fie la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul lor de muncă. Derogarea de la regula de drept comun se justifică prin aceea că de cele mai multe ori calitatea de reclamant o are angajatul, căruia i se creează astfel o facilitate.
În speţă, se constată că, potrivit înscrisurilor de la dosar, domiciliul reclamantului se află în judeţul Bacău, iar conform actului adiţional nr. x/28.12.2018 la contractul individual de muncă, aflat la dosarul Tribunalului Timiş, locul de muncă al acestuia este situat la punctul de lucru din C., judeţul Timiş.
În consecinţă, atât Tribunalul Bacău, cât şi Tribunalul Timiş sunt deopotrivă competente să soluţioneze prezenta cauză, elementul determinant în stabilirea competenţei fiind voinţa reclamantului.
Astfel, reclamantul având posibilitatea să opteze pentru una din cele două instanţe, a înţeles să investească Tribunalul Timiş cu soluţionarea cauzei, instanţă care, fiind deopotrivă competentă, nu îşi putea declina competenţa.
Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale menţionate mai sus, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Timiş, iniţial învestit, în a cărui circumscripţie se află locul de muncă al reclamantului.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2021.