Social security decision excluded from Supreme Court review under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa sub nr. x/2020 din data de 06.03.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IALOMIŢA, solicitând ca în baza probelor ce vor fi administrate să se dispună anularea deciziei de pensionare x/25 martie 2019 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, aplicând indicii de corecţie şi prevederile art. 169^1 şi art. 1692din Legea nr. 263/2010 şi art. 1692din Legea nr. 221/2018, pentru întreaga perioadă lucrată în grupa I de muncă, iar la stabilirea punctajului mediu anual suplimentar acordat pentru activitatea prestată în grupa I de muncă să utilizeze stagiul complet de cotizare de 20 de ani începând cu data de 01.10.2018 potrivit prevederilor Legii 221/2018, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 492/25.06.2020, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, de instanţă şi în consecinţă, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, ca urmare a autorităţii de lucru judecat; s-a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 4566 din 26 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat, în esenţă, admiterea căii extraordinare de atac formulate, în temeiul art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, reţine următoarele considerente:

În speţă, hotărârea recurată a fost pronunţată într-o cauză prin care a fost dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs este pronunţată într-un litigiu având ca obiect drepturi sau obligaţii privind asigurările sociale, iar potrivit art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel, sunt definitive.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. înseamnă că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4566 din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2021.