Suspension of proceedings for failure to appear and validity of a judicial request for trial in absentia

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 13596/15.12.2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2016 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. şi C.., s-a constatat caracterul abuziv al art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. x/5.10.2007, a fost obligată pârâta B. la restituirea către reclamantă a sumelor încasate în baza contractului de credit cu titlu de dobândă şi suma care ar fi fost încasată cu acelaşi titlu dacă ar fi fost luată în considerare o dobândă de 9,95% pe an, a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale, calculată în raport de debitul principal, de la data fiecărei plăţi făcute de reclamantă până la restituirea integrală a acestuia de către pârâtă şi a fost respinsă, în rest, cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B. solicitând admiterea apelului cu consecinţa schimbării sentinţei apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 4784 din 6 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de apel, a anulat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinţei civile nr. 13596/15.12.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de apel şi a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziei tribunalului, reclamanta A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 26 februarie 2019.

Pe parcursul soluţionării recursului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă, prin încheierea din data de 25 septembrie 2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului formulat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 4784 din 6 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vi-a Civilă, în contradictoriu cu intimata D. S.A. (fostă B.), faţă de lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii.

Împotriva încheierii de suspendare din data de 25 septembrie 2019, A. a formulat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

In motivare, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit curtea de apel a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părţilor, având în vedere că a solicitat judecarea cauzei în lipsă, sens în care a ataşat cererii de recurs dovada petiţiei pe care a formulat-o la curtea de apel.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 martie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

La 17 martie 2021, recurenta a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 23 iunie 2021, recursul a fost admis în principiu şi s-a acordat termen, la 20.10.2021, în şedinţă publică

Înalta Curte, analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, reţine următoarele considerente:

Recurenta a arătat că înţelege să formuleze recurs împotriva încheierii din 25 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care în mod greşit curtea de apel a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părţilor, având în vedere că a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Aşadar, nemulţumirea recurentei priveşte soluţia curţii de apel de suspendare a judecăţii cererii formulate, în contextul în care şi-a manifestat acordul pentru judecarea cauzei în lipsă.

Deşi cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, faţă de dezvoltarea criticilor formulate de recurentă, care vizează în esenţă interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se apreciază că acestea pot fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., "Judecătorul va suspenda judecata:...2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Acest text de lege privitor la suspendarea voluntară, determinată de lipsa părţilor, are caracter imperativ, iar nu facultativ şi, drept urmare, obligă instanţa de judecată să dispună suspendarea judecăţii dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă.

În cauza de faţă, se reţine că, la termenul din 25 septembrie 2019, curtea de apel a constatat că cererea de judecată în lipsă este transmisă prin email fără semnătura recurentei, iar în lipsa semnăturii această cerere nu este valabilă. Prin urmare, având în vedere că nici una dintre părţi nu s-a prezentat la termenul de judecată şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., fiind suspendată judecata pricinii pentru lipsa părţilor.

Din verificările efectuate în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, se constată că, prin cererea aflată la dosarul curţii de apel, recurenta făcând referire la adresa din 28.02.2019 primită de aceasta la 06.03.2019, (cerere transmisă instanţei prin poştă la data de 19 martie 2019 - plic fila x), a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cererea fiind semnată.

Înalta Curte constată că în încheierea de şedinţă recurată instanţa face vorbire de o cerere de judecată în lipsă transmisă prin email fără semnătura recurentei, deşi la dosarul curţii de apel se află cererea depusă de recurentă prin poştă, care exprimă poziţia procesuală a recurentei privind judecata în lipsă şi care este semnată.

Faţă de cele arătate, nu se poate reţine în sarcina recurentei vreo lipsă de diligenţă în vederea continuării procesului, pentru a fi aplicată sancţiunea suspendării judecăţii cererii formulate, atâta vreme cât, prin cererea depusă la dosar aflată la dosarul curţii de apel, aceasta s-a prevalat de dispoziţiile legale care reglementează posibilitatea instanţei de a proceda la judecarea cauzei, în lipsa părţilor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 25 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza curţii de apel, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 25 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza curţii de apel pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2021.