Annulled Appeal for Unpaid Stamp Duty in Road Accident Damages Case
Legislator summary
AI generatedThe claimant sought damages from an insurer after a road accident, initially receiving material and moral damages; on appeal, the moral damages were reduced, prompting both parties to challenge the decision. The claimant's appeal to the High Court was annulled as not stamped because she failed to pay the required judicial stamp duty despite being notified of the obligation, leading to the sanction of nullity under the applicable procedural rules, thereby upholding the appellate court's decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 2223 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013; Annulled Appeal for Unpaid Stamp Duty in Road Accident Damages Case: The claimant's appeal to the High Court was annulled as not stamped because she failed to pay the required judicial stamp duty despite being notified of the obligation, leading to the sanction of nullity under the applicable procedural rules, thereby upholding the appellate court's decision.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed as the basis for annulling the appeal as unfiled (nullity sanction for failure to attach proof of payment of the judicial stamp duty).
Applied in the dispositive as the procedural basis for the filter panel to annul the appeal in the admissibility filter procedure.
Cited in the dispositive as the procedural rule authorizing the court's ruling on the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 13.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. - prin C. şi intervenientul forţat D., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume către reclamantă, cu titlu de despăgubiri civile: 35.000 RON, cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu intervenţiile chirurgicale suferite, spitalizare, analize medicale, recuperare medicală, medicamentele folosite, costurile controalelor medicale periodice, cheltuieli cu transportul, îngrijire personala precum şi câştigul nerealizat din muncă; 450.000 RON, cu titlul de daune morale, reprezentând prejudiciul de ordin moral constând în traumele fizice şi psihice suferite ca urmare a accidentului rutier a cărui victimă a fost. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata penalizării de 0,2% calculată la sumele arătate anterior pentru fiecare zi de întârziere începând cu data formulării cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective, conform dispoziţiilor art. 38 coroborat cu art. 37 din Norma ASF privitoare la RCA nr. 23/2014; cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1349, art. 1376, art. 1377, art. 1381, art. 1385-1388, art. 1391, art. 2223 C. civ., Legea nr. 136/1995, Norma ASF nr. 23/2014, O.U.G. nr. 195/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 2774/02.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta B. - prin C. şi intervenientul forţat D.; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3.506,72 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 RON, cu titlu de daune morale, precum şi la plata către reclamantă a unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubire, începând cu a 11-a zi de la data primirii hotărârii definitive, dar şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9.896,92 RON.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. - prin C., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate, iar în rejudecare, să fie reduse daunele morale acordate reclamantei la suma de 96.000 RON.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel şi reclamanta A., solicitând admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate cu încă 100.000 RON şi obligarea intimatei pârâte la plata penalităţilor de întârziere începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data achitării integrale a acestora, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1500 din 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. şi a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. - prin C.; a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul că: au fost diminuate daunele morale acordate reclamantei la suma de 120.000 RON şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate. Totodată, a fost obligată apelanta-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru redusă proporţional cu pretenţiile admise.
Împotriva acestei decizii, la 28 decembrie 2020, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, iar ca urmare a rejudecării cauzei, respingerea apelului asigurătorului, admiterea apelului reclamantei şi modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul majorării cuantumului daunelor acordate cu încă 100.000 RON, obligarea intimatei-pârâte la plata penalităţilor de întârziere începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data achitării integrale a acestora şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea memoriului de recurs, recurenta a adus, în esenţă, critici care vizează greşita interpretare şi aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 26 şi art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, precum şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 37, art. 38 şi art. 46 din Norma ASF nr. 23/2014. Totodată, a arătat şi că instanţa de apel ar fi ignorat faptul că, anterior învestirii instanţei de judecată cu soluţionarea acestui litigiu, recurenta a încercat soluţionarea amiabilă a cauzei. Ca o consecinţă, a susţinut că ar fi fost nesocotite dispoziţiile art. 1523 alin. (1) şi alin. (2) lit. c), d) şi e) din C. civ., potrivit cărora pârâta se află de drept în întârziere.
Recurenta-reclamantă nu a precizat dacă este de acord ca, în situaţia în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.
Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte, la 15.02.2021 .
La 23 februarie 2021, în termen legal, intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii primului motiv de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă nu a precizat dacă că este de acord ca, în situaţia în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 03.03.2021, care nu a depus răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 22 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.
Nu s-a depus un punct de vedere de către părţi, cu privire la concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, constată următoarele:
Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON (...)", iar conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".
De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că, prin adresa comunicată la 28 ianuarie 2021, recurentei i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursurilor, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.552,5 RON, sub sancţiunea anulării recursului .
Având în vedere că recurenta-reclamantă A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ. şi art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1500 din 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1500 din 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2021.