Territorial jurisdiction conflict in restitution of advance payment resolved by assigning case to plaintiff's court.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 8 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 15.000 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale de avans seria x nr. x din 13 martie 2020, obligarea la plata dobânzii legale calculate la suma de 15.000 RON, începând cu 13 martie 2020 până la data restituirii integrale a acestei sume şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare UNI-SC033, iar la 13 martie 2020 pârâta a solicitat achitarea unui avans de 15.000 pentru livrarea unei părţi din marfă, fiind emisă de către pârâtă factura fiscală seria x nr. x din 13 martie 2020, factură ce a fost achitată la aceeaşi dată. Deşi s-a făcut plata avansului, pârâta a refuzat livrarea mărfii în termenii stabiliţi în contract, în plus refuzând şi restituirea sumei achitate cu titlu de avans.

La termenul de la 22 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 7482/2021 din 22 septembrie 2021 şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În esenţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul au caracter imperativ şi că din cuprinsul cererii de chemare în judecată se constată că sediul pârâtului este în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sibiu.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Sibiu.

La termenul de judecată de la 11 ianuarie 2022, Judecătoria Sibiu a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 95/2022 din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţa astfel ivit.

În esenţă, Judecătoria Sibiu a reţinut că prevederile art. 107 şi art. 109 C. proc. civ. referitoare la competenţa teritorială sunt norme dispozitive, iar obiectul litigiului este de natură patrimonială, respectiv restituirea unei sume de bani. A mai reţinut că în cauză este vorba despre o competenţă teritorială alternativă, de ordine privată şi că, faţă de dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., în această situaţie excepţia de necompetenţă poate fi invocată numai de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, şi nu de instanţă din oficiu. Pentru aceste motive, s-a apreciat că instanţa competentă în soluţionarea cauzei este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sibiu s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Pentru a stabili competenţa teritorială instanţele trebuie să se raporteze la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. care statuează regula generală în materie şi anume aceea că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 15.000 RON, reprezentând avansul achitat de reclamantă pentru marfa pe care pârâta nu a livrat-o. Cererea formulată are astfel natura unei acţiuni în restituire a sumei achitate într-un cadru contractual, motivat de faptul că pârâta nu şi-a executat obligaţia corelativă de livrare a mărfii.

Faţă de obiectul acţiunii, se constată că sunt incidente şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prin care se stabileşte o competenţă teritorială alternativă în soluţionarea acestui tip de litigii, şi anume în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul. În speţă, prejudiciul s-a produs în patrimoniul reclamantei, cu sediul în Municipiul Bucureşti.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speţă, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Mai mult decât atât, necompetenţa teritorială a fost invocată de instanţă din oficiu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din acelaşi cod care acordă numai pârâtei dreptul de a se prevala de aceste norme de ordine privată; or, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.