Territorial jurisdiction for labor salary claims by judicial auditors as judges: validity of disjoined claims and active procedural joinder under Art. 59 C. proc. civ. and Arts. 210/269

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 25 februarie 2021, sub nr. x/2021, în urma disjungerii din dosarul nr. x/2020 al aceleiaţi instanţe prin încheierea din 19 februarie 2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Institutul Naţional al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună, în principal, recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. 111 din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484,18+25%=605,225 RON şi care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaţionale Justiţie de la 1 august 2016), începând cu data numirii acesteia în calitate de auditor de justiţie (1 ianuarie 2017 şi până la 31 decembrie 2018), obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la plata efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 1 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2018, sumă care trebuie actualizată cu indicele de inflaţie, la care trebuie aplicată dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, iar, în subsidiar, recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, pentru perioada 1 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2018, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON şi drepturile salariale efectiv încasate, precum şi obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la plata efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 1 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2018, sumă care trebuie actualizată cu indicele de inflaţie, la care trebuie aplicată dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

La termenul de la 28 mai 2021, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale a invocat excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 927 din 28 mai 2021 şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta A. în favoarea Tribunalului Alba.

În esenţă, Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale a reţinut că reclamanta este încadrată în funcţia de judecător la Judecătoria Cluj-Napoca şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care reglementează o competenţă facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanţei. Faţă de aceste prevederi legale s-a apreciat că este competent Tribunalul Alba, ca instanţă judecătoreacă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanta.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Alba.

La termenul de la 7 decembrie 2021, Tribunalul Alba, secţia I civilă a invocat excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 3204/2021 din 23 decembrie 2021, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta A. în favoarea Tribunalului Caraş Severin, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă ivit.

În esenţă, Tribunalul Alba, secţia I civilă a reţinut că cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 a fost formulată de judecători, funcţionând la judecătorii, având ca obiect pretenţii salariale din perioada când au fost auditori de justiţie, aceştia formulând pretenţii identice în contradictoriu cu angajatorul, pretenţii justificate pe o cauză juridică identică, şi anume, natura activităţilor prestate. A mai reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv a prevederilor art. 269 Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă că reclamanta din cauza de faţă putea sesiza fie tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul şi locul de muncă, fie instanţa competentă teritorial pentru oricare dintre ceilalţi reclamanţi, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă între aceştia. A apreciat că sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus iniţial cererea de chemare în judecată, fiind incidentă teza finală a art. 59 C. proc. civ., şi anume, existenţa unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor. A mai apreciat că faţă de calitatea reclamantei de judecător la Judecătoria Cluj Napoca şi faţă de competenţa de primă instanţă a tribunalului în soluţionarea litigiilor de muncă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. În concluzie, Tribunalul Alba, secţia I civilă a constatat că instanţa competentă pentru a judeca litigiul este Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale şi Tribunalul Alba, secţia I civilă s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai multe persoane, având ca obiect pretenţii salariale din perioada când au fost auditori de justiţie, şi care la data înregistrării acţiunii aveau calitatea de judecători la nivelul judecătoriei.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparţine tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. În cazul cererilor formulate de mai mulţi reclamanţi, alin. (3) al aceluiaşi articol instituie excepţia conform căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Faţă de dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., se apreciază pretenţiile formulate de reclamanţi în dosarul iniţial nr. x/2020 sunt similare, aceştia având calitatea de auditori de justiţie şi expunând aceleaşi motive de fapt şi de drept în justificarea obiectului, astfel că este îndeplinită condiţia existenţei unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Instanţa supremă are în vedere şi faptul că o parte din reclamanţii din dosarul nr. x/2020 au domiciliul în circumscripţia Tribunalului Caraş-Severin, instanţa mai întâi sesizată, iar luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanţa reţinut a fi cea de la locul de muncă al reclamantei din prezentul dosar, respectiv Tribunalul Alba.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2022.