Labor Dispute Recourse Inadmissible: Exclusion of Extraordinary Review for Final Individual Labor Decisions

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013 din 15.02.2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la: anularea contractul individual de muncă nr. x/09.01.2013, cu începere activitate din 24.09.2012; anularea referatului de sesizare a abaterii disciplinare nr. 449/07.01.2013; anularea deciziei de concediere nr. 460/22.01.2013; plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 24.09.2012-11.12.2012.

În drept, reclamantul a invocat art. 1 lit. n) şi art. 208 din Legea nr. 62/2011, art. 17, art. 23 pct. 3 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 621/15.10.2020, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2013, s-a admis, în parte, acţiunea modificată formulată de reclamantul A., în prezent aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., şi în consecinţă:

A fost anulat, în parte, contractul individual de muncă nr. x/09.01.2013 sub aspectul drepturilor salariale menţionate la lit. J) pct. 1 şi pct. 2 lit. c) şi s)-a constatat că drepturile salariale cuvenite reclamantului A. constau în: salariul de bază lunar brut de 3.800 RON şi comisionul de 6% din încasări.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale restante cuvenite acestuia pentru perioada 24.09.2012-11.12.2012, cuantificate prin raportare la salariul de bază lunar brut de 3.800 RON/lună, indemnizaţia de concediu de odihnă cuvenită acestuia pentru cinci zile de concediu de odihnă şi drepturile băneşti rezultate din aplicarea comisionului de 6% din încasările reclamantului, pentru acelaşi interval, în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor astfel acordate, calculată de la data scadenţei şi până la plata efectivă a drepturilor.

Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamant, ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 456/2021 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C. şi s-a admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L.; a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul că: s-a constatat nulitatea contractului individual de muncă nr. x/09.01.2013; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale pentru perioada 25.09.2012-30.11.2012, calculate având în vedere un salariu de bază lunar brut în cuantum de 1.380 RON, precum şi compensaţia pentru 5 zile de concediu de odihnă, pentru sumele nete datorate urmând a fi achitate şi actualizarea cu inflaţia, precum şi dobânda legală penalizatoare, ambele de la data la care trebuia achitat lunar fiecare drept salarial şi până la data efectivei achitări. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei pronunţate.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a prezentat parcursul litigios al dosarului şi motivele de fapt care au stat la baza acţiunii sale.

Arată recurentul că instanţa de apel a înlăturat din materialul probator înscrisurile depuse de acesta la filele x, în mod abuziv şi fără bază reală, presupunând că reprezintă corespondeţă pe e-mail cu numita D..

Mai arată că, în mod contrar celor reţinute de instanţa de apel, numita E. a participat la negocierea contractului individual de muncă al recurentului, în special a clauzelor privind salariul şi comisionul, aspecte care reies din conversaţiile pe e-mail depuse la dosarul cauzei.

Totodată, arată că nu a avut funcţia de agent de vânzări, aşa cum a reţinut instanţa de apel, ci avea în subordine mai multe judeţe pe care le administra iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că a depus suma de 35.000 RON în contul administratorului F..

Mai arată că societatea avea state duble de salarii deoarece plătea o parte însemnată din salariu la negru.

Nu în ultimul rând, arată recurentul că, nu a fost făcută o cercetare disciplinară internă cu privire la însuşirea sumei de 11.910 RON şi prezintă aspectele de fapt cu privire la desfăşurarea activităţii sale în legătură cu suma de bani respectivă, apreciind că a acţionat ca şi mandatar, ceea ce îi dă drept de retenţie asupra bunurilor primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.

La 12 octombrie 2021, intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:

Recursul este formulat împotriva deciziei nr. 456/2021 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, cauza având ca obiect contestaţie decizie concediere, anulare act şi drepturi băneşti, fiind, astfel, dedus judecăţii un conflict de muncă.

Recursul fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale ce-l reglementează sunt de strică interpretare, astfel că exercitarea sa nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011, forma în vigoare la data înregistrării acţiunii, respectiv 15.02.2013, prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, iar dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunţate în fond sunt definitive".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menţionate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. fiind o hotărâre definitivă şi irevocabilă, conform art. 377 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

Fiind o hotărâre definitivă şi irevocabilă, rezultă că decizia nr. 456/2021 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 312 alin. (1) teza a II-a, va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 456/2021 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2021.